Care e semnificația numelor pentru cei care își sărbătoresc ziua onomastică de Crăciun? Datele Direcției pentru Evidența Persoanei din cadrul MAI relevă că sunt 383.615 bărbați și 322.869 de femei care poartă prenume asociate sărbătorii Nașterii Domnului – Crăciunul.
Peste 700.000 de români își sărbătoresc onomastica pe 25 decembrie, în prima zi de Crăciun. Dintre aceștia, cei mai mulți bărbați poartă numele de Cristian, 329.311, în timp ce la femei, cele mai multe sărbătorite au prenumele Cristina – 286.876.
Numele Cristian provine din cuvântul latin „Christianus”, care înseamnă „urmaș al lui Hristos”. Cristian este de origine latină și e folosit atât în România, cât și, în special, în țările vorbitoare de limba engleză. Numele de „Christos” vine de la verbul grecesc „chriein”- „a unge”, care este echivalentul ebraicului „mashi ha”- „uns”, de la care a apărut Iisus – Mesia.
Cristina este un nume de influenţă creştinească foarte popular în România. Provine de la latinescul Christian(a), care se traduce prin „urmaşul lui Hristos” sau „cel ce crede în Hristos”. În cultura românească, numele Cristina înseamnă „a unge”. Prenumele a cunoscut o răspândire largă încă de la începuturile creştinismului, iar în timp, a devenit unul dintre cele mai îndrăgite şi apreciate din lume.
Semnificația numelor de Crăciun
În prima zi de Crăciun se sărbătoresc, de asemenea, cei care se numesc Cristinel – 30.822 de persoane, Cristi – 11.729, Christian – 8.442, Crăciun – 2.378, Kristian – 605, Crăciunel – 320 și Crăciunică – 8. La femei își mai sărbătoresc onomastica și cele care se numesc Cristiana – 27.516 persoane, Krisztina – 6.557, Kristina – 794, Cristinela – 754, Kristiana – 192, Crăciunița – 136 și Crăciunica – 44.
În Sfintele Evanghelii, Mântuitorul este numit „Iisus Hristos”. În același fel este mărturisit și în Simbolul de Credință: „Cred și într-Unul Domn Iisus Hristos“.
Iisus este numele propriu, în vreme ce Hristos e un titlu care se referă la originea și misiunea Să. Numele de Iisus vine de la Iesuah (Lc. 2, 21), care înseamnă „Dumnezeu mantuieste”, „Domnul este mântuirea” sau „Mântuitorul”. Acest nume a fost descoperit lui Iosif în vis de către un înger: „Maria va naște Fiu și-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Sau de păcate” (Matei, 1, 21). Din evanghelia Sfântului Luca (Lc. 1, 31) aflăm că și Fecioara Maria a primit porunca de a pune Mântuitorului numele Iisus: „Iată vei zămisli și vei naște fiu, căruia îi vei pune numele „Iisus“. El va fi mare și va fi chemat „Fiul Celui Preaînalt“, potrivit crestinortodox.ro.
Sfânta Scriptură prezintă o viziune teologică foarte importantă. Pentru evangheliști, punerea numelui Iisus Mântuitorului nu era un fapt întâmplător. În primul rând, numele a fost vestit de către îngerul Gavriil: „Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus”. Apoi semnificația numelui este comentată în Matei 1,21: „Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Sau de păcatele lor”. Că Dumnezeu întrupat, numele primit, care se traduce „Iahve (Dumnezeu) mântuiește”, capătă o consistență care depășește simbolismul numelor acordate oamenilor obișnuiți. În Hristos, numele devine o realitate, pentru că El însuși este Dumnezeu Care mântuiește, potrivit hotnews.ro.
De asemenea, Sfânta Scriptură prezintă o viziune teologică foarte importantă. Pentru evangheliști, punerea numelui Iisus Mântuitorului nu era un fapt întâmplător. În primul rând, numele a fost vestit de către îngerul Gavriil: „Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus”.
Apoi semnificația numelui este comentată în Matei 1,21: „Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Sau de păcatele lor”. Că Dumnezeu întrupat, numele primit, care se traduce „Iahve (Dumnezeu) mantuieste”, capătă o consistentă care depășește simbolismul numelor acordate oamenilor obișnuiți.
Hristos, traducerea în greacă a cuvântului „Masiah“
În Hristos, numele devine o realitate, pentru că El însuși este Dumnezeu Care mântuiește.
Hristos este traducerea în greacă a cuvântului ebraic „Masiah“ – „Unsul”. În Vechiul Testament regii lui Israel și arhiereii erau supuși ritualului ungerii cu untdelemn sfințit atunci când primeau funcțiile respective și de aceea se numeau „unșii Domnului” (Zaharia 4, 14). Ungerea implică și primirea unor daruri speciale din partea lui Dumnezeu, necesare împlinirii misiunii. Era o revărsare a Duhului Sfânt peste persoană în cauza.
Iisus Însuși se identifica cu „Unsul Domnului” – Mesia, pe Care Duhul L-a uns să propovăduiască mântuirea (Luca 4, 18), conform sursei menționate.
Citiți și: Crăciun cu bucurie să aveți! 25 decembrie – Nașterea Domnului: Tradiții și obiceiuri
