Cercetătorii trag un semnal de alarmă cu privire la munții Himalaya. Lipsa ninsorilor amenință aprovizionarea cu apă. În acest an, persistenţa zăpezii este a doua cea mai scăzută din ultimii 22 de ani.
Aprovizionarea cu apă a milioane de oameni dependenți de topirea zăpezilor din Himalaya este amenințată din cauza diminuării ninsorilor, au avertizat luni, 17 iunie, cercetătorii.
Un sfert din debitul total al celor 12 bazine hidrografie principale este asigurat de topirea zăpezilor. „Acesta reprezintă un semnal de alarmă pentru cercetători, factorii de decizie politică şi comunităţile din aval”, a declarat autorul raportului Sher Muhammad de la Centre for Integrated Mountain Development (ICIMOD), cu sediul în Nepal.

Cea mai scăzută persistență a zăpezii
„În acest an, persistenţa zăpezii (18,5% sub normal) este a doua cea mai scăzută din ultimii 22 de ani, la scurt timp după recordul de 19% stabilit în 2018”, a declarat Muhammad pentru AFP. Bazinul Gangelui, care traversează India, a înregistrat „cea mai scăzută persistență a zăpezii” consemnată vreodată de Icimod, cu 17% sub media obișnuită.
Pe de altă parte, pericolul mai vine și de la altceva. Plasticul este pretutindeni, chiar şi pe cele mai înalte vârfuri din lume. Un explorator francez şi echipa sa au descoperit în Himalaya 1,6 tone de deşeuri din plastic, potrivit AFP. „Este o adevărată groapă de gunoi. În spatele fiecărei stânci, găsim tuburi de oxigen, conserve, foi de cort, încălţăminte, este absolut aberant”, a spus Luc Boisnard, aflat în Nepal, care s-a întors nu demult din prima sa încercare de escaladare a vârfului Makalu, cu o înălţime de 8.485 de metri, şi unde speră să revină în curând. Obiectivul acestui om de afaceri de 53 de ani, alpinist cu experienţă, constă în depoluarea vârfurilor înalte care, pentru mulţi, „au devenit şi coşuri gigantice de gunoi”. Numele operaţiunii şi al asociaţiei care se ocupă de acest proiect este Himalayan Clean-Up.
În paralel, un alt membru al asociaţiei a revenit în martie 2023 de pe vârful Annapurna (8.091 metri). În urma acestor două ascensiuni, cei doi alpinişti, ajutaţi fiecare de circa zece şerpaşi, au strâns 3,7 tone de deşeuri, dintre care 45% plastice (1.100 de kilograme pe Makalu şi 550 de kilograme pe Annapurna). Este o nouă ilustrare a omniprezenţei acestui material derivat din petrol, în contextul deschiderii luni la Paris a celei de-a doua etape de negocieri în vederea elaborării până în 2024 a unui tratat cu caracter juridic obligatoriu sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite în scopul sistării poluării cu plastic.
Semnal de alarmă: Acoperișul lumii plin de gunoaie
Cu prilejul primei sale expediţii pe „acoperişul lumii”, Luc Boisnard a strâns deja o tonă de deşeuri dintre care 550 de kilograme de plastic. În principal, aceste deşeuri sunt resturi ale unor expediţii la mare altitudine, acumulate din 1920, anul ce marchează începutul turismului în regiune. Dorind să-şi uşureze rucsacurile, iar câteodată ignorând respectul cuvenit mediului înconjurător, unii alpinişti abandonează voluntar o parte din lucrurile lor în jurul taberelor de bază sau chiar pe potecile care duc spre vârfuri.
O parte din obiecte „sunt de asemenea aruncate pe gheţarii din Himalaya, de unde nu vor ieşi la lumină decât peste 200 de ani”, a mai precizat, revoltat, Luc Boisnard. Aceste plastice se dezintegrează lent, poluând pe termen lung atât peisajul, cât şi râurile. Un studiu ştiinţific din 2019 a demonstrat prezenţa microplasticelor (fibre de poliester, acrilice, nailon şi polipropilenă) la peste 8.000 de metri, inclusiv în zăpadă.
Descoperiri publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences, conturează temporar efectele antropice asupra mediului înconjurător. „Pentru a evalua nivelurile actuale de contaminare și poluare, este important să știm momentul în care umanitatea a început să manifeste un impact negativ, pe scară largă, pe Pământ”, scrie Paolo Gabrielli, cercetător în cadrul Universitîții de Stat din Ohio.
Gheața prelevată din ghețarul Dasuopu este una dintre numeroasele probe care ar putea oferi informații cu privire la efectul industrializării. De exemplu, în Groenlanda au fost descoperite rămășițe de plumb, care datează din perioada romană. Mineritul, topirea și arderea minereurilor eliberează produse secundare în aer și în apă, care sunt transportate prin intermediul vântului, departe de fabrici. Aceste produse se pot depune în zăpadă.

Semnal de alarmă: Ce e cu sezonul de ascensiune 2024
În locuri precum Alpi sau Himalaya, straturile de zăpadă se topesc și îngheață an de an, lăsând straturi cronologice în gheață. Cu ajutorul forării, cercetătorii pot extrage o coloană de gheață, cu care pot determina ionii metalici prezenți, în fiecare an.
Nucleul ghețarului Dasuopu este proba de gheață aflată la cea mai mare altitudine pe care au prelevat-o vreodată cercetătorii. În general, cu cât este mai mare altitudinea, cu atât este mai puțin probabil ca gheața să fie contaminată de produșii fabricilor moderne din apropiere, această problemă fiind frecventă, însă, în cazul probelor de gheață aflate la o altitudine mai mică. „Gheața extrasă de la altitudini foarte mari poate fi, de fapt, mai utilă pentru a înțelege procesele atmosferice continentale și emisferice”, declară Gabrielli.
Sezonul de ascensiune din 2024 va fi primul în care toți alpiniștii vor fi obligați să foloseascăsaci pentru fecale distribuiți de guvern și să își aducă deșeurile cu ei în jos, din taberele montane superioare. „Fiecare persoană produce 250 de grame de excremente pe zi și va petrece două săptămâni în taberele mai înalte pentru împingerea spre vârf“, a declarat luna trecută Diwas Pokhrel, prim-vicepreședinte al Asociației Everest Summiteers.
În plus, în 2024 va fi pentru prima dată când toți alpiniștii de pe Everest vor primi cipuri de urmărire, care pot ajuta în misiunile de căutare și salvare.
Citiți și: Eva Herzigova se transformă digital: Model pentru eternitate! /VIDEO