Pentru prima dată, România urcă în topul țărilor europene afectate de incidente informatice. Aproape 30% dintre companiile românești au raportat consecințe directe ale unor breșe ICT în 2023, potrivit Eurostat. O cifră care demontează mitul liniștii digitale: nu mai suntem „prea mici ca să fim atacați”, ci tot mai expuși într-o economie care s-a digitalizat fără protecție reală.
România urcă în topul riscului cibernetic european
Eurostat a publicat recent cea mai amplă radiografie a securității informatice din Uniunea Europeană, iar cifrele nu mai lasă loc interpretărilor: 21,5% dintre firmele europene au raportat incidente ICT în 2023, de la întreruperi de servicii până la pierderi de date sau scurgeri de informații confidențiale. Țările cu cele mai multe companii afectate sunt Finlanda (42,2%), Polonia (32,5%), Malta (28,7%), iar imediat după ele, România, cu aproape 28% dintre firme raportând consecințe directe ale unor incidente de securitate.
Pentru prima dată, România nu mai este o „linie lipsă” în tabelele digitale europene. Este prezentă, și încă sus, acolo unde cifrele nu mai pot fi cosmetizate. A fi aproape de Malta și Polonia înseamnă că problema nu mai este doar despre dezvoltare lentă, ci despre vulnerabilitate reală.
Timp de ani întregi, am trăit cu iluzia că, fiind mai puțin digitalizați, suntem și mai puțin expuși. 2023 ne-a contrazis complet.
Un paradox românesc: subdigitalizați, dar tot mai vulnerabili
România rămâne printre țările cu cea mai scăzută adopție a serviciilor cloud din Uniune: doar 18,4% dintre companii folosesc soluții cloud, potrivit Eurostat, comparativ cu o medie europeană de 45%. Grecia și Bulgaria sunt singurele care ne țin companie în această zonă inferioară.
Paradoxal, exact lipsa de infrastructură modernă ne face mai vulnerabili: datele stocate local, pe servere fără back-up securizat și fără politici clare de acces, devin ținte ușoare. În multe cazuri, un simplu defect de sistem se transformă într-o criză de securitate.
În ceea ce privește inteligența artificială, decalajul este și mai adânc. În 2024, doar 3,07% dintre firmele românești foloseau aplicații de AI, conform Eurostat, față de 13,5% media UE. Țările nordice depășesc deja 25%, ceea ce arată nu doar o diferență de resurse, ci și de mentalitate. În România, AI-ul e privit încă mai degrabă cu teamă decât cu strategie.
Deficitul de specialiști ICT completează tabloul: doar 3% dintre angajați lucrează în domenii IT&C, față de media europeană de 5%, potrivit Eurostat Digitalisation dashboard. Este o resursă puțină, concentrată în câteva orașe mari, și care nu poate susține încă nevoile reale ale mediului economic. Paradoxal, România se numără totuși printre țările cu cea mai mare pondere de femei în ICT – 27%, un semn că talentul există, dar sistemul nu îl foloseste..
La nivelul populației generale, cifrele sunt și mai îngrijorătoare. Doar 28% dintre români au competențe digitale de bază, în timp ce media europeană este 56%, conform Eurostat. Ținta europeană pentru 2030 este de 80%. România, deocamdată, închide clasamentul.
O liniște aparentă, spulberată de cifre
Țările nordice, deși au cele mai multe incidente raportate, au și cele mai solide mecanisme de reacție. Finlanda, cu 42% dintre firme afectate, nu e o țară mai „nesigură”, e una mai transparentă și mai digitalizată.
România, în schimb, este prinsă într-un paradox: digitalizare insuficientă, dar risc ridicat.
Nu avem infrastructuri complexe, dar nici mecanisme care să ne apere. Nu avem date masive, dar pierdem ușor și puținul pe care îl avem.
Iar când aproape o treime dintre firme raportează incidente ICT, nu mai vorbim despre excepții, ci despre un sistem care respiră prin breșe.
În realitate, România nu este o țară „atacată”. Este o țară neprotejată. Și diferența dintre cele două e uriașă: primele investesc în apărare, a doua speră să nu fie vizată.
Europa digitală și distanța României
Comisia Europeană a stabilit prin strategia Digital Decade 2030 patru mari obiective:
ca 75% dintre companii să adopte tehnologii cloud, AI sau big data;
ca 90% dintre IMM-uri să atingă un nivel digital de bază;
ca 80% din populație să aibă competențe digitale esențiale;
și ca 100% dintre serviciile publice esențiale să fie accesibile online.
România e departe de toate aceste repere. Cu doar 18,4% utilizare de cloud, 3,07% AI, 28% competențe digitale și servicii publice încă fragmentate, țara noastră riscă să atingă țintele europene cu o generație întârziere.
Dincolo de tehnologie, problema e una de mentalitate
Dincolo de cifre, problema României e una de încredere. Am confundat multă vreme lipsa incidentelor cu siguranța, iar lipsa digitalizării cu protecția.
Dar într-o lume conectată, izolaționismul tehnologic nu mai oferă scut. Firmele românești nu sunt mai protejate pentru că sunt mai „simple”, ci mai fragile pentru că sunt mai singure în fața riscului.
În discuțiile mele cu antreprenori din sectoare diverse, apare mereu același refren: „Nu avem nevoie de cloud, că ne descurcăm local.”
Dar când un hard se arde, când un server cade sau când o parolă e furată, totul se transformă într-un caz de urgență.
De aceea, digitalizarea nu ar trebui privită ca o opțiune modernă, ci ca o măsură de supraviețuire.
România nu mai e o țară „în urmă”. E o țară pe marginea riscului. Și poate că primul pas spre maturitate digitală nu e să ajungem din urmă Europa, ci să învățăm să ne protejăm de lumea în care am intrat deja.
