Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a dezvăluit informații deosebit de interesante despre Nicolae Ceaușescu. Acum este public documentul numit Carta de Evidență Personală a lui Ceaușescu, act care conține biografia detaliată a fostului dictator român, așa cum era înregistrată în arhivele Partidului Comunist Român (PCR).

Aceste informații au fost înregistrate în documentul întocmit pe 27 mai 1980.

Ceaușescu, agentul 0000001
Un aspect remarcabil al acestui document este numărul său unic, „0000001”, fiind primul dintr-o serie de documente similare emise pentru membrii PCR. Carta de Evidență Personală a lui Nicolae Ceaușescu a fost întocmită în anul 1980.
Ceaușescu – academician, doctor în economie și științe politice
Cartea de Evidență Personală oferă detalii despre educația și cariera profesională a lui Nicolae Ceaușescu. Documentul menționează că acesta a obținut mai multe titluri academice, inclusiv doctorate în economie și științe politice, precum și titluri onorifice de Doctor Honoris Causa la diverse universități din întreaga lume.

Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea București i-a fost retras pe 21 februarie 2024, adică la 35 de ani de moartea lui.
Conform scrisului înghesuit pentru a obține cât mai mult spațiu de completare pentru alte distincții și titluri academice, probabil se aștepta să primească câte o diplomă de la fiecare universitate din țară. De altfel, și la secțiunea “Decorații” s-a întâmplat același lucru, un scris mic și îngrămădit, ca să încapă cât mai multe. Nu putea rămâne întâiul tovarăș fără spațiu să fie înscrise în rubrica ce-i dovedea meritele deosebite în atât de multe domenii.

Aflăm din documentul CNSAS și că Ceaușescu ar fi fost vorbitor de rusă și franceză.
Ceaușescu, președinte la tot ce a prins
Printre funcțiile și titlurile deținute de Ceaușescu, documentul evidențiază rolurile sale de membru în Comitetul Central al PCR, deputat în Marea Adunare Națională, precum și pozițiile de Președinte al Republicii Socialiste România, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și Președinte al Frontului Democrației și Unității Socialiste.
Cartea de Evidență Personală arată că Nicolae Ceaușescu și-a început cariera ca ucenic într-un atelier de cizmarie în anul 1929, a lucrat ca cizmar într-un atelie de pe Lizeanu. A fost chiar și membru al Sindicatului “Ciocanul” și a activat în UTC din anul 1932.

A devenit ulterior activist în PCR și a ocupat treptat poziții de conducere în cadrul partidului. Activitatea a culminat cu funcția de șef al statului.

Ceaușescu era numit „cel mai iubit fiu al poporului”, „geniul din Carpați” sau se vorbea despre el ca fiind „erou între eroi”.
Cum și-a pus dictatorul rudele în fruntea țării
De asemenea, documentul oferă informații despre familia lui Nicolae Ceaușescu, arătându-ne de unde a plecat fiecare membru și unde a ajuns. Practic, traseul profesional al membrilor familiei dictatorului.

Aflăm din Cartea de Evidență Personală a lui Ceaușescu că a avut 3 surori și 5 frați. Și de fiecare a avut grijă, cum a putut mai bine, găsind un loc confortabil și onorabil pentru fiecare, după posibilități.

Frații și surorile lui Ceaușescu, oameni simpli, proveniți din medii modeste, au urcat treptat pe scara socială, ajungând la poziții remarcabile.
Niculina, una dintre surorile lui Ceaușescu a fost lucrătoare într-un atelier de cizmărie pe postul de rihtuitoare, iar anul 1980 a găsit-o pensionară, fără a fi membră a vreunui partid.
Marin, cel mai mare frate, din cizmar a ajuns consilier la oficiul diplomatic. Membru PCR.
Nicolae, un alt frate cu același prenume, care deținea un “mic birt”, a ajuns general maior. Membru PCR.
Florea, fratele ospătar, a devenit ziarist, cu carnet de partid.
Lina, o soră despre care scrie la ocupație că era țărancă, în 1980 era directoarea unui liceu, desigur și membră de partid.
Ilie, frate care era declarat ca țăran, a devenit general maion. Membru PCR.
Ion, ultimul frate țăran în 1944, era adjunct al ministrului Agriculturii, în 1980.

Tov. acad. dr. ing. Elena Ceaușescu, savantă de renume mondial
Cartea de Evidență Personală consemnează și soția titlularului, în persoana Elenei Ceaușescu, care fusese lucrătoare textilistă, iar în momentul întocmirii documentului era directoare la ICECHIM, numită acolo din anul 1970. Din acea poziție, cu concursul aparatului de partid și al Securității, începe să colecționeze titluri științifice care mai de care mai prestigioase de la o multitudine de instituții de profil din lume.

Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie în 1967, cu teza „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”. Autorii lucrării ar fi fost niște savanți despre care nu se cunosc detalii, dar oricine se îndoiește de faptul că ar fi putut-o scrie ea, care avea doar 4 clase și care spunea „codoi” la formula dioxidului de carbon (CO2). A primit numeroase distincții pentru meritul că era soția președintelui țării.

Se vorbea despre ea ca fiind “tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savantă de renume mondial”. A fost inclusă în Academia Română în anul 1974. După intrarea ei, nu a mai fost acceptat niciun membru nou, până după revoluția din 1989. Elena Ceauşescu a fost exclusă post-mortem, în prima şedinţă a Academiei din anul 1990.
