Industria second-hand a ajuns în ultimul timp…cu adevărat o industrie. Cine ar fi crezut, acum ceva ani, când au pătruns SH-urile la noi, că vom fi încurajați să cumpărăm așa ceva ca să salvăm planeta? Iar România va fi lăudată că are „o tradiţie îndelungată în sectorul hainelor second-hand”.
După cum ați mai putut citi și altădată pe oficiuldestiri.ro, dacă ziceai cuiva prin 2010, de exmplu, că te îmbraci de la SH, considera că „ești sărăcie”. Puțini te considerau original. Acum ești considerat „salvator al planetei”, „trendsetter”, „sustenabil”, sau „fashionist”, ești apreciat că „dai hainelor o nouă viață”. Mai mult de-atât: pe vremuri îndepărtate, celebrul Taica Lazăr se ocupa și cu așa ceva în București. S-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că, de fapt, nu era regele vechiturilor, ci regele economiei circulare!
Dar să abordăm totul sistematic. În prezent, industria hainelor second-hand a contribuit cu aproximativ 7 miliarde de euro la PIB-ul Uniunii Europene şi al Marii Britanii în 2023, potrivit unui raport al Organizaţiei Humana People to People. Acest sector a creat 150.000 de locuri de muncă verzi în UE, consolidându-şi rolul în economia circulară a textilelor.
„Îmbrăcămintea second-hand contribuie cu miliarde de euro la PIB-ul european şi susţine sute de mii de locuri de muncă verzi în Europa şi Africa, arată un nou raport al Oxford Economics. Doar în România, Organizaţia Humana People to People a înfiinţat peste 300 de locuri de muncă verzi,” transmite organizaţia. „Îmbrăcămintea second-hand contribuie cu miliarde de euro la PIB-ul european şi susţine sute de mii de locuri de muncă verzi în Europa şi Africa, arată un nou raport al Oxford Economics. Doar în România, Organizaţia Humana People to People a înfiinţat peste 300 de locuri de muncă verzi,” transmite organizaţia.
Hainele second-hand susţin economia circulară
În România, Organizaţia Humana People to People a creat mai mult de 300 de locuri de muncă în acest sector. „Un loc de muncă verde face parte dintr-o industrie care reduce impactul negativ asupra mediului şi contribuie la soluţionarea problemelor de schimbare climatică şi utilizare a resurselor naturale. În 2022, erau deja peste 110.000 de locuri de muncă verzi în Europa şi Africa în domeniul hainelor second-hand, şi numărul acestora este în creştere odată cu interesul crescut pentru sustenabilitate. Oamenii înţeleg că producţia de haine noi necesită resurse textile noi, implicând un proces de producţie foarte poluant pentru mediu şi, în consecinţă, preferă să cumpere haine reutilizabile,” explică Rodica Bulăceanu, reprezentant Humana People to People.
Industria textilă este una dintre cele mai mari surse de poluare la nivel global, folosind 93 de miliarde de m³ de apă potabilă anual şi contribuind la 10% din emisiile de gaze cu efect de seră, depăşind impactul poluant al industriei aeriene şi navale combinate. „Hainele second-hand susţin economia circulară, reducând deşeurile textile şi cererea pentru materiale noi, ceea ce diminuează consumul de apă potabilă şi reduce poluarea aerului şi emisiile de gaze cu efect de seră. Totodată, evită contaminarea apei cu microplastice eliberate în timpul spălării hainelor noi, care au un ciclu de viaţă scurt şi poluează ecosistemele acvatice”, mai explică reprezentanţii Humana People to People.
De la Taica Lazăr, la SH
Taica Lazăr a intrat în istorie, peste timp, și a ajuns sinonim cu „vechituri”, „mâna a doua”, „SH”. „Iar te-ai îmbrăcat de la Taica Lazăr”, auzi vreo doamnă întrebând-o pe alta, care vine cu sacoșa plină de haine de la SH lunea, spre exemplu, când kilogramul poate fi la unele magazine „de profil” 12 lei kilogramul, iar în timpul săptămânii pornește de la 80 de lei kilogramul de marți și scade treptat. Vorbesc în cunoștință de cauză, deoarece am chiar în cartier așa ceva. Plus că mă pasionează „fenomenul” de multă vreme, nemaipunând la socoteală comorile (la propriu) care pot fi găsite uneori la SH (și Taica Lazăr mi-ar fi martor).
„De la dânsul și-au luat toți comercianții de mărfuri second-hand maniera de lucru. Când cumpărau, se prefăceau ocupați, plictisiți și neinteresați, iar când vindeau… ei, când vindeau, aruncau încolo și-ncoace cu glume, snoave și pilde, de ziceai că-s enciclopedii ambulante. Erau, cum s-ar zice, unși cu toate alifiile, iar clienții lor, dintre bucureștenii cei mai puțin înstăriți, nu prea aveau de ales nici când voiau să-și vândă din hainele vechi pentru câțiva bănuți, nici când aveau nevoie să se-nnoiască (vorba vine să se-nnoiască, se știa că la Taica Lazăr funcționau atelierele de reparații în aer liber unde niște țigani cârpaci tălpuiau și lustruiau ghetele rupte, sau reparau cât de cât trențele) pentru vreo nuntă”, scrie Berceni de Poveste.
Potrivit sursei, dar și Realității Ilustrate din 1929, imaginați-vă o uliță întunecată baricadată de tot felul de trențe, ghete și blănuri tocite, „printre care mișuna puzderia de comercianți șireți, doldora de argumente, amănunte și anecdote menite a-l ameți pe bietul cumpărător”. Strada Lazăr (astăzi strada Baia de Fier), aflată între străzile Sf. Vineri și Bărăției, lângă Hala Vechiturilor de pe Calea Văcărești nr. 1.
România are „tradiție second-hand”
Regele negustorilor de vechituri, evreul supranumit Taica Lazăr, avea „sediul central” la „Păduchele de aur” – de fapt bazarul de pe lângă Bărăție, poreclit așa de inventiva lume a mahalei românești. Își extinsese hala de vechituri pe mai multe străduțe, iar, pe larg, una dintre ele i-a luat cu timpul numele – Strada Lazăr. Cu alte cuvinte, regele SH-ului de altădată se extinsese așa cum au făcut în prezent mai multe SH-uri, gen Amestec, Humana, Monda, ori Consignația 7 (care nu mai e demult SH, ci consignație de lux).
„Covoare mâncate de șoareci, dulapuri, veselă, farfurii – toate vechi, dar proaspăt lustruite – îți fac impresia unui enorm depozit, cules din rămășițele vreunui incendiu uriaș – o nenorocire în care omul a părăsit totul, de la mobila grea, până la ultima amintire din noianul nimicurilor care alcătuiesc partea intimă și sentimentală a caminului”, potrivit unui reportaj despre Taica Lazăr, din Realitatea Ilustrată a anului 1929.
Revin în actualitate cu ce zice Karina Bolin, directorul diviziei Textile Circulare pentru Global North la Humana People to People, care subliniază și ea că sprijinul decidenţilor politici este esenţial pentru dezvoltarea acestui sector. „România are o tradiţie îndelungată în sectorul hainelor second-hand (n.r. – de la Taica Lazăr, ba chiar dinainte, și aici e vorba despre sărăcie…). Reglementările clare pentru importul de haine second-hand sortate ar putea dezvolta sectorul şi transforma economia circulară într-un model concret. Raportul evidenţiază potenţialul industriei de îmbrăcăminte second-hand de a susţine creşterea economică sustenabilă şi de a crea locuri de muncă verzi la nivel global. Este necesar ca autorităţile să recunoască beneficiile acestei industrii şi să ofere sprijin legislativ şi investiţii care să îi valorifice întregul potenţial,” declară Karina Bolin.
„Humana People to People contribuie astfel la reducerea consumului de haine noi, care poluează mediul, finanţând în acelaşi timp programe de educaţie, sănătate şi protecţie a mediului. Echipa Humana şi clienţii celor peste 40 de magazine din România sunt parte activă a acestui sistem sustenabil,” adaugă Bolin.
Hainele second-hand au devenit „de nișă”
În 2019, un raport arăta că 40% din adolescenții Generației Z cumpărau haine la mâna a doua, și mai puțin de 30% o făceau în 2016. Problema este că, atunci când hainele sunt atât de ieftine, acestea aproape că își pierd valoarea de tot. Și dacă acum 50 de ani omenirea producea 2 milioane de tone de haine anual, în 2018 această cifră a ajuns la 17 milioane de tone, conform Agenției pentru Protecția Mediului din SUA. Dintre acestea, 11,3 milioane de tone ajung direct la gunoi.
Ok, cumpărăm second hand ca să salvăm planeta, dar, potrivit Popular Science, avem o problemă. Cândva, hainele second hand erau cumpărate din motive economice, iar acum pentru a fi în circulari și în vogă „Hainele SH au devenit de nișă”, spune designerul Orsola de Castro. „Este o activitate pentru oamenii care au timp și bani pentru asta”.
Mai e ceva: de fapt, volumul de haine noi produse este atât de mare, încât foarte puține din ele ajung în magazine SH. În SUA, din totalul de haine donate pentru astfel de magazine doar 10-20% ajung pe rafturi. Restul, 80%, sunt trimise spre țări ca Polonia, Pakistan și Kenya sau transformate în fibre. Reciclarea materialelor textile consumă foarte multă energie. Însă Andrew Brooks, profesor la King’s College London, scrie că dependența țărilor mai sărace de donațiile venite din Vest stagnează dezvoltarea economiei locale.
„Odată ce economiile subdezvoltate s-au deschis către importul de haine SH, întregi industrii locale s-au prăbușit”, scrie Brooks. „Bunuri ieftine de import au invadat piața africană, iar angajații companiilor de textile și-au pierdut locul de muncă”. Unele dintre aceste țări chiar au decis să interzică importurile de haine la mâna a doua. Valoarea pieţei pentru hainele second-hand a fost în 2022 de 177 de miliarde de dolari şi se aşteaptă ca în 2027 să depăşească 350 de miliarde de dolari, arată un raport realizat de ThredUp.
Rămâne de urmărit în continuare evoluția industriei, devenită între timp chiar un fenomen social.
Citiți și: Fast-fashion, fenomenul pe care românii l-au „împrumutat” în felul lor
