Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat astazi, 4 noiembrie 2025, două decizii definitive în cauze de mare interes public, vizându-i pe foștii miniștri ai finanțelor Sebastian Vlădescu și Darius Vâlcov, precum și pe Mircea Ionuț Costea, fost director Eximbank și cumnatul lui Mircea Geoană.
În ambele dosare, completele de 5 judecători ale ICCJ au dispus încetarea proceselor penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 50/2025, dar au menținut obligațiile civile și măsurile de confiscare
Sebastian Vlădescu și Mircea Ionuț Costea
Completul de 5 judecători a admis recursurile în casație formulate de inculpații Sebastian Vlădescu și Mircea Ionuț Costea împotriva deciziei penale nr. 48/2023.
ICCJ a casat parțial hotărârea și a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de luare de mită (Vlădescu) și complicitate la luare de mită (Costea), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală și art. 438 alin. (1) pct. 8, reconfigurat prin Decizia CCR nr. 50/2025.
Măsurile civile menținute
Deși aspectul penal încetează, obligațiile financiare rămân ferme:
Sebastian Vlădescu: plata prejudiciului de 3.990.248,60 lei și 65.000 euro, plus confiscarea specială a sumei de 2.177.000 euro;
Mircea Ionuț Costea: plata prejudiciului de 3.121.328,41 lei și 1.919.900 euro.
Astfel, totalul măsurilor civile și de confiscare se ridică la 7.111.577,01 lei și 4.161.900 euro.
ICCJ a menținut sechestrul asigurător până la concurența acestor sume și a dispus punerea imediată în libertate a celor doi foști demnitari, dacă nu erau reținuți în alte cauze.
Darius Vâlcov
Completul de 5 judecători a admis parțial recursul în casație al fostului ministru Darius Bogdan Vâlcov împotriva deciziei din 2023.
Instanța a descompus pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepse distincte pentru cele două infracțiuni reținute:
3 ani pentru trafic de influență (art. 291 Cod penal și Legea 78/2000);
5 ani pentru spălare de bani (Legea nr. 656/2002).
Aplicând Decizia CCR nr. 50/2025, ICCJ a dispus încetarea procesului penal pentru traficul de influență, ca urmare a prescripției, dar a menținut condamnarea de 5 ani pentru spălare de bani, pedeapsă pentru care va fi emis un nou mandat de executare.
Măsuri patrimoniale
Instanța a menținut:
confiscarea sumei de 6.200.000 lei,
măsurile asigurătorii dispuse de DNA în 2014–2015, până la concurența aceleiași sume.
S-a dispus și deducerea perioadelor executate (arest preventiv, detenție și arest la domiciliu), începând cu 2015 până la zi.
Decizia CCR nr. 50/2025, punctul de cotitură
Publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025, Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale a reconfigurat efectele termenului de prescripție în procesele penale, reafirmând principiile fundamentale privind dreptul la apărare, egalitatea de șanse și accesul efectiv la justiție.
Curtea a decis că prelungirile succesive ale termenelor de prescripție, operate prin modificări legislative sau decizii anterioare, nu pot fi aplicate retroactiv fără a încălca principiul legalității incriminării.
Cu alte cuvinte, dacă termenul maxim de prescripție a fost împlinit potrivit legii în vigoare la data faptelor, procesul penal trebuie încetat de drept, chiar dacă faptele sunt grave sau notorii.
Poziția oficială a ICCJ
Într-o declarație de presă emisă în aceeași zi, Înalta Curte a precizat că:
„Instanțele sunt obligate să aplice legea și Constituția, chiar și atunci când efectele pot fi percepute ca nepopulare. Soluțiile de punere în libertate exprimă respectarea unei decizii constituționale care face parte din ordinea de drept.”
Documentul mai arată că deciziile afectează doar aspectul penal al cauzelor, în timp ce măsurile civile și confiscările dispuse rămân în vigoare, asigurând „interesul public în recuperarea prejudiciilor”.
Semnificația juridică: între constituționalism și percepția publică
Prin aceste soluții, ICCJ a aplicat în premieră decizia recentă a CCR privind prescripția penală, într-un context extrem de sensibil.
Deși publicul percepe astfel de decizii ca „scăpări”, în realitate ele reprezintă aplicarea strictă a principiului legalității penale, o garanție care protejează toți cetățenii, nu doar persoanele notorii.
Mai mult, menținerea confiscărilor și a obligațiilor civile demonstrează că statul nu renunță la recuperarea prejudiciilor, iar efectele financiare ale condamnărilor rămân active.
Indiferent de numele implicate, justiția are obligația de a respecta legea și Constituția, chiar și atunci când soluțiile nu sunt populare.
Pentru societate, mesajul esențial rămâne acela că drepturile, garanțiile și răspunderea civilă coexistă într-un stat de drept iar respectarea lor este, în sine, o formă de justiție.
