În România se va lansa în curând noul eteatru.ro – cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic din România. Lansarea va avea loc într-o zi cu profundă semnificație.
Din 15 ianuarie, noua versiune a platformei va oferi o experiență digitală modernizată și acces în timp real la mii de producții din arhiva Teatrului Național Radiofonic, de la spectacole clasice și montări legendare până la creații contemporane și premiere realizate special pentru mediul audio.
Noul eteatru.ro va avea și o interfață special concepută pentru copii, secțiunea oferind cele mai frumoase povești și piese pentru cei mici, în interpretări memorabile. Spectacolele vor fi structurate în colecții ușor de identificat, de la comedii la drame, de la spectacole noi la producții premiate sau istorice, oferind publicului o navigare plăcută și intuitivă în lumea teatrului radiofonic.
Platforma eteatru.ro are un catalog în continuă dezvoltare
Construită după modelul marilor platforme moderne de streaming, eteatru.ro va oferi facilități care vor transforma experiența de utilizare într-una extrem de intuitivă. Utilizatorii își vor putea crea un cont personal, vor putea salva spectacolele preferate și vor putea relua ascultarea oricând doresc. Toate spectacolele disponibile pe noul eteatru.ro au fost remasterizate și respectă cele mai înalte standarde tehnice de difuzare digitală, în conformitate cu normele internaționale de broadcasting, pentru a oferi o experiență audio completă și captivantă. La lansarea din 15 ianuarie, platforma eteatru.ro va fi integral gratuită.
Noul eteatru.ro este conceput ca o platformă cu un catalog în continuă dezvoltare, care își extinde constant oferta de conținut. Lunar vor fi adăugate zeci de spectacole noi, iar catalogul va ajunge, în scurt timp, la mii de spectacole de teatru radiofonic și povești audio.
Când a fost prima difuzare de teatru la radio. Tradiția din spatele eteatru
Teatrul radiofonic românesc are o tradiție aproape centenară. Prima difuzare de teatru la radio a avut loc la 18 februarie 1929, odată cu transmiterea piesei „Ce știa satul”, de V. Al. Jean (pseudonimul dramaturgului Ion Valjan), marcând începutul unei istorii culturale care continuă și astăzi.
De-a lungul deceniilor, Teatrul Național Radiofonic a construit o arhivă sonoră de patrimoniu, reunind mari texte ale dramaturgiei românești și universale, regizori de prestigiu și unele dintre cele mai importante voci ale scenei românești.
Pe larg, la mai puțîn de patru luni de la inaugurarea postului public de radio (1 noiembrie 1928), în 18 februarie 1929 se transmitea prima piesă de teatru la microfon, Ce știa satul de V. Al. Jean, avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti și Romald Bulfinski de la Teatrul Național din București. Anuntând-o, revista „Radiofonia” menționea că: „În Broadcastingul românesc productiunea această trebuie subliniată fiind prima încercare de a da teatru în studio”. Revista publică și fotografia lui V. Al. Jean, cu legendă: „autorul primului teatru radiofonic„. Comedia lui V. Al. Jean (I. Valjan, pseudonimele lui Ion Alexandru Vasilescu, 16 decembrie 1881, Turnu Măgurele – 28 aprilie 1960, București) se montase în 1912 la Naționalul bucureștean, jucându-se cu mare succes, după cum notează srr.ro.
Între 1 iunie 1923 și 1 iunie 1924 autorul fusese director al Teatrului Național din București. Valjan, care se consideră ucenicul lui Caragiale, era un autor cu mare audiență la public, excelând în piesă într-un act. Lovinescu îl gratula cu calificativul „umoristul nostru cel mai bun, cu o notă de fineta de observație”. Alegerea repertorială era, în context, inspirată, piesă având reale virtuți radiofonice prin intrigă deloc complicată și vervă dialogului.
Radio România avea teatru radiofonic în aceeași perioadă cu Radio Paris
În privința teatrului radiofonic, Radio România nu era în întârziere față de Occident, potrivit aceleiași surse: Radio Paris transmitea primele spectacole de teatru radiofonic în aceeași perioadă, în iarna 1928 – 1929, fapt menționat de revista „Radio”. Se punea desigur, înca de la început, problema specificului teatrului cu unică dimensiune: repertoriu, adaptare radiofonică a pieselor „teatrul de scândură”, apariția autorilor care să scrie special pentru teatrul radiofonic, regizori specializați, actori cu voci radiogenice, dinamică și culoarea vocilor, posibilitatea de a realiza, cu mijloacele vremii, decorul sonor, nu în ultimul rând lipsa unui studio dotat pentru teatrul radiofonic.
În iunie 1929, la o ședința a Comitetului programelor radiofonice, Tudor Vianu afirmă că „teatrul radiofonic trebuie să devină un adevărat Teatru Național.” Se avea în vedere în primul rând audiență emisiunilor de teatru la microfon, dar și trăsăturile subsumate noțiunii de teatru național, pe care scena undelor le poate satisface întru totul, de la exigențele repertoriale la distribuții ideale, reunind cei mai valoroși actori ai momentului. Titulatura oficială de Teatru Național Radiofonic avea să fie însa conferită mult mai târziu, la 1 noiembrie 1996.
