Pe măsură ce discuțiile despre un posibil acord de pace în Ucraina revin în prim-planul agendei internaționale, experții în politică externă atrag atenția asupra unor riscuri majore pentru statele aflate pe flancul estic al NATO. Dincolo de formulările diplomatice, miza este una profund strategică: modul în care se va încheia războiul declanșat de Rusia în februarie 2022 ar putea redesena harta de securitate a Europei de Est, cu implicații directe pentru România.
Specialiștii avertizează că un acord care ar legitima câștigurile teritoriale ale Federației Ruse ar transmite un semnal periculos și ar putea încuraja noi pași de expansiune ai Moscovei. Într-un asemenea scenariu, România ar fi printre statele cele mai expuse, în contextul apropierii frontului de Marea Neagră și al vulnerabilităților existente în Republica Moldova.
Presiunea negocierilor dintre Rusia și Ucraina
Fostul consilier prezidențial George Scutaru spune că una dintre marile necunoscute ale negocierilor de pace este direcția presiunii politice: asupra cui va cădea, în mod real, responsabilitatea compromisului.
„Cred că se menține riscul ca o eventuală încheiere a războiului să poată fi obținută în primul rând prin presiune crescută asupra Ucrainei, nu asupra Rusiei. Fiindcă dintre cele două părți, gradul de dependență este mai mare al Ucrainei de Statele Unite și de un suport pe care îl acordă indirect. (…) Trump își dorește această pace nu doar pentru Premiul Nobel, care poate conta pentru ego-ul său, ci mai ales, fiindcă dorește să abordeze după, aceste aspectele economice în primul rând cu Federația Rusă.”
În acest context, Scutaru avertizează asupra riscului ca negocierile să fie influențate de interese economice și de un pragmatism dus „până la cinism” în dialogul dintre Washington și Moscova.
Europa, prinsă la mijloc în conflictul dintre Rusia și Ucraina
În fața unui posibil recul al sprijinului american, rolul Europei devine esențial. George Scutaru consideră că viitorul securității regionale va depinde de capacitatea statelor europene de a rămâne unite și de a susține Ucraina concret, nu doar declarativ.
„Este important ce vor face europenii în continuare. Este importantă acea întâlnire de săptămâna viitoare de la Paris a membrilor Coaliției de voință pentru a se vedea cum va sprijini în continuare Europa. (…) Problema este în ce măsură, în cazul în care va exista o presiune americană în creștere asupra Ucrainei, partea europeană va încerca să compenseze, cum a făcut-o până acum.”
În acest cadru, fostul consilier prezidențial ridică și problema rolului României, stat aflat la Marea Neagră și direct interesat de evoluția regiunilor sudice ale Ucrainei.
România, statul cel mai expus în cazul unui colaps al frontului ucrainean
Potrivit lui George Scutaru, România ar fi prima țară care ar resimți efectele unui eșec militar al Ucrainei, spre deosebire de Polonia sau statele baltice.
„Dacă într-adevăr s-ar ajunge la situația cea mai nefastă, și anume prăbușirea frontului ucrainean, singura țară că ar avea de suferit din punct de vedere securitar ar fi România, fiindcă ne-am trezi cu rușii pe la graniță directă. Și, cel mai probabil, și pe Prut. Fiindcă dacă Rusia ar avea posibilitatea militară să treacă de Odessa, este foarte posibil să ocupe și Republica Moldova.”
În acest scenariu, România s-ar confrunta cu o schimbare fundamentală a mediului de securitate, inclusiv prin apariția unei frontiere directe cu Federația Rusă.
Marea Neagră, NATO și semnalul transmis de legitimarea agresiunii
Consilierul prezidențial pentru securitate națională, Cristian Diaconescu, avertizează că un acord de pace care ar valida agresiunea rusă ar afecta credibilitatea NATO și a Uniunii Europene.
„În acel moment ar fi un semnal automat în legătură cu vulnerabilitatea NATO și a Uniunii Europene de a-și apăra valorile.”
Diaconescu subliniază că este dificil de crezut că Rusia, aflată simultan în ofensivă militară și diplomatică, s-ar opri voluntar la granița Alianței Nord-Atlantice. El vorbește, totodată, despre riscul ca Marea Neagră să intre sub influența directă a Federației Ruse.
„Marea Neagră intră sub autoritatea Federației Ruse, cu consecințe clare privind energia, transporturile, folosirea porturilor, spațiul aerian. (…) În mod categoric, în acel moment, ar trebui să crească exponențial capacitatea noastră militară de răspuns și contracarare.”
Pe lângă implicațiile militare, Diaconescu atrage atenția asupra impactului economic, în special asupra investițiilor străine, într-un context regional perceput ca instabil.
În lipsa unei prezențe consistente la masa negocierilor, avertismentele formulate de experți indică faptul că România riscă să fie mai degrabă subiect al deciziilor strategice, nu participant activ la conturarea lor — într-un moment în care mizele de securitate sunt mai aproape de granițele sale ca oricând în ultimele decenii.
