Învățământul în România nu mai este de mult ce a fost. Au trecut vremurile când dascălul era dascăl și atât, părintele, doar părinte, iar elevul, un simplu elev! A apus moda uniformei în școli, a matricolei și, în general, a regulilor stricte de conduită în unitățile de învățământ. După cum, e de mult oale și surcele obiceiul, cândva sfânt, al nuielei cu care erau altoiți neastâmpărații. Cert este că, după scandalul soților din Bratca, condamnați cu suspendare pentru că și-au retras copilul de la școală, nimic nu mai poate fi ca înainte. Nici măcar Ministerul Educației care trebuie să ia o decizie cu privire la legalitatea homeschooling în România, așa-numitul învățământ de acasă!
Nu știu dacă era bine sau rău că învățământul din România nu mai este ce a fost! Știu doar că mulți din generația mea au ieșit oameni. Chiar dacă, probabil, nu a fost unul să nu își primească porția de papară – de la profesorul sever, care nu făcea rabat de la normele disciplinei, sau de la părintele chemat în cancelarie pentru a i se comunica ce boacăne a făcut odrasla lui! Nu știu și nici nu vreau să mă pronunț. Ceea ce îmi propun cu acest articol este să pun pe tapet, cu bune și rele, problematica homeschooling în România. A învățământului de acasă, noua modă în materie de instruire – școlarizare, la urma urmei! -, a unui copil care încă nu știe cu ce se mănâncă viața. O problematică fierbinte, de vreme ce a iscat deja în spațiul public o controversă imensă, după ce doi părinți din Bihor au fost condamnați la închisoare cu suspendare după ce au ales să-și educe copiii de acasă. Scandalul soților din Bratca e departe de a se stinge! De fapt, e doar începutul unei teribile opoziții între, pe de o parte, sistemul standard de învățământ (bântuit de mari și impardonabile sincope) și cel de acasă.
Chestiunea homeschooling, școlarizarea la domiciliu, spin în talpa Ministerului Educației
Cazul, îndelung mediatizat, al soților din Bratca, județul Bihor, condamnați la închisoare cu suspendare pentru că și-au retras copiii din sistemul de învățământ de stat, repune pe agenda publică chestiunea homeschooling, școlarizarea la domiciliu, formă de învățământ neautorizată în România. Nu este primul și, mai mult ca sigur, nici ultimul astfel de caz în care părinții decid că pot gestiona mult mai bine pregătirea școlară a propriului copil, fără ca acesta să ajungă să mai stea în vreo bancă sau să spună „prezent” atunci când este strigat catalogul de către profesorul aflat la catedră. Sincer, nici nu mai știu dacă se mai strigă pe undeva prin vreo sală de clasă catalogul, așa cum se întâmpla pe vremea mea! Mă rog, asta e altă poveste! Una ce ține de amintiri! De resentimente, cel mult! În nici un caz de școală! Aia care este privită, tot mai multă, cu obidă și cu furie de către unii părinți care văd în profesorul de la catedră un dușman al copilului lor, și nu un mentor, un prieten, așa cum ar fi normal și cum, de altfel, se întâmpla pe vremea mea! Atunci când chestiunea școlarizării la domiciliu nu reprezenta, ca acum, un spin în talpa Ministerului Educației! Unul evidențiat de scandalul soților din Bratca, condamnați cu suspendare pentru că și-au retras copilul de la școală.
În loc să își caute bubele din cap, Ministerul Educației aruncă paie pe foc în scandalul soților din Bratca
Revin la cazul soților din Bratca, județul Bihor, care s-au trezit cu o condamnare pe cap pentru că și-au retras copiii din sistemul de învățământ de stat. Care a fost reacția autorităților? Nu și-au pus paie în cap în sensul că nu au recunoscut – și, probabil, nu o vor face niciodată! – că ceva scârțâie îngrozitor în mecanismul neuns, de 30 de ani, al educației! Nu, nici vorbă! Pur și simplu, au pus paie pe foc! Asta au făcut oamenii Ministerului Educației în momentul în care, după ce familia din Bihor a primit șutul în dos din partea Justiției pentru că nu mai cred în rentabilitatea sistemului de învățământ din România. le cer acum inspectoratelor școlare să sesizeze organele de cercetare, dacă părinții își retrag copiii de la școală. Iar acest lucru se întâmplă pentru că cineva de acolo de sus, din vârful ierarhiei Ministerului Educației, a decis ca inspectoratele să fie obligate să identifice cazurile de retragere a elevilor de la cursurile învățământului obligatoriu. Nu o spun eu, ci reprezentanții EduPedu într-un răspuns oferit presei (PressOne , n.r.) la întrebări pertinente, de genul „ce se întâmplă cu homeschooling, învățământul de acasă? Este sau nu legal? Este sau nu mai eficient decât cel standard pe care l-am trăit și urmat cu toții – cei care am sărit pârleazul vărstei de 50 de ani?
„Ești sănătos? Hai la școală!”. Homeschooling, doar pentru copiii cu probleme de sănătate
În ancheta desfășurată de cei de la Press One se arată că nu este prima dată când o instanță decide condamnarea părinților pentru împiedicarea accesului la învățământ al copilului. Problema homeschooling-ului este în atenția inspectoratelor școlare de câțiva ani. Fără a avea, din păcate, vreun rezultat concret! „Câți elevi au fost retrași din sistemul de învățământ pentru a face homeschooling, în ultimii cinci ani? Care este statutul acestor elevi în baza de date a ministerului? Câți elevi au fost retrași, în general? Câți elevi au fost reintegrați în sistem, după o perioadă în care au fost retrași?”. Sunt doar câteva din întrebările pe care jurnaliștii le-au adresat Ministerului Educației. Răspunsul a fost unul pe măsura „talmeș-balmeșului” care există la nivel de minister atunci când vine vorba de educație. În nici un caz un răspuns concert de natură să tragă o linie clară între învățământul de acasă și cel standard. „Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență zi, învățământ cu frecvență seral și învățământ cu frecvență redusă. Frecvența se referă la prezența în spațiul școlar. Conform aceluiași act normativ (art. 17 din Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023), învățământul obligatoriu este învățământ cu frecvență”, se specifică negru pe alb în reacția Ministerului Educației. Tot oamenii din forul care reglementează statutul educației în România sunt cei care au specificat și faptul că „(…) învățământul se poate organiza, legal, la domiciliu, doar în „situații care țin de starea de sănătate a preșcolarului/elevului”. Din această perspectivă, Ministerul Educației se spală pe mâini atunci când afirmă că „nu este în măsură să centralizeze date de tipul celor solicitate”, fiindcă „nu există cadrul legal care să permită funcționarea școlii în sistem «homeschooling»”. Mai pe șleau spus, unde-i lege, nu-i tocmeală! Cel mult, doar scandal! Unul, ca la ușa cortului!
Homeschooling, opțiune nefericită pentru educație
„Nu considerăm că homeschooling-ul, în acest moment, este o opțiune fericită pentru asigurarea dreptului la educație”, declara, în urmă cu un an, Ligia Deca, Ministrul Educației. Asta în pofida faptului că au existat, în cadrul dezbaterilor din Parlament pentru noua lege a educației, luări de poziție în ceea ce privește introducerea în lege a sintagmei „homeschooling”. Au existat, n-au existat, ce mai contează, ar spune un hâtru spectator de pe margine al fenomenului. Important e că nu au fost luate în consioderare respectivele discuții, iar proiectul a rămas în coadă de pește. Învățământul la domiciliu a rămas în afara legii în România, iar părinții care optează pentru acest mod de a-și instruit și educa copiii riscă să fie pedepsiți. Regulamentul de organizare a unităților de învățământ prevede amenzi cuprinse între 100 de lei şi 1.000 de lei sau muncă în folosul comunității pentru părinții care nu asigură școlarizarea elevului pe parcursul celor 13 ani obligatorii de școală.Potrivit Codului Penal, părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
CITEȘTE ȘI:
Bacalaureat 2025: Elevii și părinții, nemulțumiți de modificările făcute de Ministerul Educației
