E sărbătoare la Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, iar muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” oferă un eveniment special de weekend, în acest loc misterios – așa cum e considerat de multă lume.
Păstrând tradiția, cele două Iulii ale familiei Hasdeu sunt sărbătorite pe 2 iulie. Anul acesta, ca noutate, este organizată „Sărbătoarea Castelului celor două Iulii” care marchează și cei 128 de ani de la inaugurarea Castelului „Julia Hasdeu” (2 iulie 1896).
„Sărbătoarea Castelului celor două Iulii” a început pe 1 iulie și se va încheia duminică seara. Vizitatorii au parte de spectacole, recitaluri de muzică clasică și nu numai, expoziții, ateliere de creație, momente inedite de teatru, prezentări VR și AR și altele. Momentele artistice au loc atât în interiorul Muzeului cât și în generoasa grădină a domeniului Hasdeu de la Câmpina și încep, zilnic, la ora 17.00. Intrarea este liberă, dar pentru recitalurile care au loc în interiorul Muzeului, locurile sunt limitate.
Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina, „Marele templu de dincolo”, a fost ridicat între anii 1893-1896, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui (Bogdan Petriceicu Hasdeu), de pe lumea cealaltă. Castelul are o arhitectură ce utilizează elemente cu trimiteri directe către epocile Evului Mediu, o înfăţişare de fortăreaţă, de spaţiu închis ezoteric.
Sărbătoare la Castelul Iulia Hasdeu: „Târgul de vară la Castel”
Vineri 5 iulie: 17.00 – 19.00 „Calea spre Nirvana”, recital de lied românesc susținut de Ioana Mihalcea (soprană) și Cristian Ruja (bariton),la pian: Raluca Ouatu, eveniment organizat în interiorul Castelului „Julia Hasdeu”
Sâmbătă 6 iulie: ora 10.00 Castelul viitorului -demonstrații VR(virtual reality) și AR( augmented reality) susținute în parteneriat cu BIM GIS Concept București
17.00 – 20.00 Folk la Castel – Grupul folk „Celesta” al Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” – coordonat de prof. Elisabeta Milea. Invitat special Cătălin Stepa. Evenimentul se va desfășura în curtea Castelului„Julia Hasdeu”
Duminică 7 iulie: 17.00 – 18.00 Pastorala românească recital de muzică clasică susținut de Mariana Preda (nai) și Daisuke Kanamaru (pian), în interiorul Castelului „Julia Hasdeu”
Ca parte a Sărbătorii Castelului celor două Iulii , până pe 7 iulie va fi deschis, în curtea Castelului „Julia Hasdeu” și „Târgul de vară la Castel” în care artizani și meșteșugari din Câmpina și din localitățile învecinate vor expune și vor face demonstrații ale talentului lor, unii dintre ei fiind, de altfel, cei care susțin atelierele de creație pentru copii în curtea Castelului „Julia Hasdeu” în perioada vacanței de vară, sub genericul „Vacanța la Castel”(ediția a II- a) care se desfășoară în lunile iulie-august 2024.
Castelul Iulia Hasdeu si trista poveste a copilului genial
Iulia Hasdeu a fost un copil genial şi precoce: la vârsta de doi ani învăţa limba franceză, la cinci ani scria nuvele, la 11 ani compunea piese de teatru, iar la 16 ani devenea prima româncă înscrisă la prestigioasa Universitate Sorbona. Printre multe altele a scris poezii remarcabile, picta, absolvise Conservatorul. Din păcate, acest destin promiţător avea să se curme la vârsta de doar 18 ani. Povestea Iuliei Hasedeu este, totodată, și povestea durerii nemărginite a celebrului ei tată – Bogdan Petriceicu Hasdeu. Durere din care s-a născut unul dintre cele mai stranii „edificii” din România: Templul lumii de dincolo de la Câmpina.
Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, în casa din Strada Carol I nr.14, fiind fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi a Iuliei Faliciu. Copila a fost botezată cu acelaşi nume ca al mamei, ca semn de omagiu adus soţiei. Iulia avea să se dovedească un copil precoce. Un exemplu dintre multele sale aptitudini: la vârsta de cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum „Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum „Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau „Oaselor lui Ţepeş Vodă“.
La vârsta de doar opt ani, în anul 1877, a dat examenul cumulat pentru clasele I-IV, la Şcoala Primară de băieţi nr. 2, sub direcţia lui Dem. Demetrescu. La vârsta de 11 ani, a scris piesa de teatru, o tragedie în trei acte, „Dama de circ“, comedia „Amorul e scânteie”, piesele de teatru într-un act, în franceză, „Adieu et Bonne Arrive” şi „Les enfants ne jugeant pas”, sau povestirile „Trandafirul moşului” şi „Etoile et celeste”.
Cine o invidia pe Iulia Hasdeu
Din dorinţa ca fetiţa să-şi formeze o temeinică cultură umanistă, părinţii îi puneau, pentru clasele gimnaziale, preparatori atât la obiectele de cultură generală şi limbi străine, cât şi la pian şi canto. Totuși, de ce tot acest „chin” de a persevera Iulia? Se spune că dorinţa tatălui ei era ca tot ce-i fusese inaccesibil lui, în copilărie – muzica, pictura şi artele înrudite – să îi fie pus cu generozitate la dispoziţie Iuliei, spre împlinirea ei.
Potrivit arhivelor vremii, o mare parte a opiniei publice din acea perioadă critica succesele copilei. Acestea, care erau considerate ba exagerate, ba justificate de influenţa tatălui său asupra examinatorilor şi îndrumătorilor tinerei. Părinții punea toate acestea pe seama invidiei societății românești de atunci.
La vîrsta de 16 ani, în anul 1886, Iulia Hasdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, unde urma să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei instituţii de învăţământ. Tot la Paris, frecventează cursurile de la École des Hautes Études din Paris. A ţinut la Sorbona două conferinţe, cu mare talent oratoric, potrivit Rador.
Loc mistertios: Iulia Hasdeu și o altă lume
Iulia începe pregătirea pentru teza de doctorat, cu tema „Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica şi teodiceea”. Dar, totodată începe intervenția tragicului destin al copilei. În 1887, se îmbolnăveşte grav, ignoră primele semne ale bolii, din prea multă dorinţă de a învăţa, iar medicii dau un verdict crunt: are tuberculoză.
În vara anului 1887, vine în vizită la Curtea de Argeş, a continuat să scrie poezii şi cugetări, apoi s-a întors la Paris, însă boala se agravează, iar în aprilie 1888 este obligată să întrerupă studiile. Părinţii săi au dus-o la tratament la Montreux, în Elveţia, însă, deşi medicii opinau că boala tinerei se va vindeca, starea ei se deteriora vizibil. A revenit în România, părinţii săi o duc la tratament la Agapia, apoi la Bucureşti, însă starea fetei era din ce în ce mai rea. Iulia Hasdeu ajunsese să se împace cu destinul său şi, cu ultimele puteri, în martie 1888, scrie poezia „Moartea”, o tulburătoare transpunere artistică a momentelor de final.
Se stinge din viaţă la 29 septembrie 1888, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.
După moartea unicei sale fiice, Bogdan Petriceicu Hasdeu a descoperit cugetări, poezii, schiţe de dramă şi comedii, materiale ale tezei de doctorat, o cantitate impresionantă de notiţe scrise de tânără, inclusiv pe patul în care şi-a trăit ultimele luni. Tatăl îndurerat a căutat fără încetare o explicaţie pentru destinul crunt al tinerei, şi-a plâns fiica fără încetare şi a aşteptat un semn de la ea. Scriitorul, potrivit propriilor mărturii scrise, a primit un semn de la fiica sa! După acest semn, el şi-a făcut un ţel din a regăsi spiritul fiicei dispărute prin orice mijloace. Respectiv s-a refugiat în spiritism, apoi a construit un templu în amintirea fiicei sale la cimitirul Bellu, iar în anul 1893 a luat decizia de a ridica un castel, în memoria copilei sale.