Este sărbătoare de Sânziene la Muzeul Satului din Capitală, pe 24 iunie. Sânzienele reprezintă o sărbătoare încărcată de simboluri şi marcată de nenumărate ritualuri menite să aducă sănătate, noroc şi fertilitate.
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” celebrează Sânzienele, pe 24 iunie, la sediul instituţiei din Şos. Kiseleff nr. 28-30.
Sărbătoare a începutului verii agricole, fapt pentru care mai este numită şi Cap de vară, aceasta este încărcată de simboluri şi marcată de nenumărate ritualuri menite să aducă sănătate, noroc şi fertilitate; ca orice prag de trecere, încărcătura magică este ambivalentă, lucru pentru care anumite ritualuri sunt menite să alunge spiritele rele, acum când cerurile se deschid şi lumile se întrepătrund.
Tot acum, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, adăugându-se în acest fel o mare încărcătură religioasă. Întreaga zi, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă aşteaptă la târg cu ii şi cămăşi tradiţionale, iar în intervalul 11:00 – 13:00 vizitatorii pot participa la ateliere de împletit coroniţe din flori de câmp.
Toate persoanele îmbrăcate în costum popular (ie, cămeşă bărbătească etc.) vor avea acces gratuit în muzeu.
Sânziene la Muzeul Satului. Credința populară
În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, divinități nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, fac să rodească ogoarele, înmulțesc animalele și păsările, lecuiesc bolile și suferințele oamenilor. În noaptea când se deschid cerurile, fetele strâng flori de Sânziene și le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul.
Cu prilejul Zilei Universale a Iei, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este prezent în Republica Moldova, la invitația Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, cu expoziția „BogățIA sudului românesc. Cămașa cu altiță din Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Moldova de Sud”, prezentată la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
Expoziția cuprinde 71 de piese inedite din colecția doamnei Marghiolița Constantinescu Rogojan, aflate în patrimoniul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Doamna Marghiolița Constantinescu Rogojan, artist plastic și profesoară din zona Muscelului, a donat statului român o colecție de peste 250 de piese de costum tradițional românesc. Fiind un element comun de identitate culturală între România și Republica Moldova, prin intermediul acestei expoziții se fac cunoscute particularitățile cămășii cu altiță din sudul României, respectiv din zone precum Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei.
Vernisajul expoziției a avut loc duminică, 23 iunie a.c., la ora 11.00. Vernisajul a fost urmat de un scurt recital susținut cunoscuta interpretă de muzică populară Maria Sarabaș, Artistă a Poporului, cea care a consacrat folclorul din sudul Republicii Moldova.
Sărbătoare de Sânziene. Satul românesc, cheia înțelegerii
“Satul românesc este cheia înțelegerii noastre ca români în marele cor al națiunilor europene, este locul în care trecutul se întâlnește cu prezentul pentru a pregăti viitorul. Satul vorbește despre istoria profundă a țării. El nu vorbește prin evenimente glorioase, nu reține date istorice de anvergură, eroii satelor sunt anonimi, cel mai adesea; satul vorbește însă prin viața de zi cu zi a locuitorului, condiționat încă de fertilitatea pământului, de ploi și soare, de recoltele culese la finele anotimpurilor, care se scurg cu ritmicitate după ceasul cosmic al universului, nu după cel grăbit al omului modern”, este de părere conf. univ. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.
Muzeul Național al Satului a împlinit 88 de ani
Anul acesta, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București a împlinit 88 de ani. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămână mai târziu, 17 mai 1936.
Ideea unui muzeu în aer liber în România
Ideea unui muzeu în aer liber în România s-a înfiripat încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867 Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, propune prezentarea, în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. Ceva mai târziu, savantul Alexandru Ţzigara Samurcaş avea sa preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1906, a unor „gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”, proiectul concretizându-se în 1909, prin expunerea în acest muzeu a unei case ţărăneşti din judeţul Gorj.
În anii 30 ai secolului XX, în Europa, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bygdøy din Lillehamer (Norvegia ). În ţara noastră, la vremea respectivă, îşi avea deschise porţile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul „Hoia”, de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia, cu specific regional şi Muzeul Satului Românesc (astăzi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) din Bucureşti, din 1936, cu caracter naţional.
Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici ) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate (Fundu Moldovei – jud. Suceava, Nereju – jud. Vrancea, Drăguş – jud. Braşov, Dragomireşti – jud. Maramureş, Clopotiva – jud. Hunedoara, Runcu – jud. Gorj , Ruşeţu – jud. Buzău etc.).
Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale „Principele Carol”, din martie 1936, în numai două luni, s-a putut crea o operă muzeografică de excepţie.
Citiți și: Noaptea Muzeelor la Sate. Se recuperează podul casei!
