Sâmbăta lui Lazăr sau Moșii de Florii, este o sărbătoare creștină ortodoxă care precede Floriile și Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor (Săptămâna Sfântă).
Sâmbăta lui Lazăr este o sărbătoare importantă în calendarul creștin ortodox și este considerată un moment de pregătire spirituală pentru evenimentele majore ale Săptămânii Sfinte. Ea precede Duminica Floriilor, și pregătește credincioșii pentru celebrarea patimilor, moștenirii și Învierii Mântuitorului, potrivit Basilica.
Este una dintre zilele de pomenire a morților. În această zi se fac parastase în memoria celor dragi, dispăruți dintre noi.
Sâmbăta lui Lazăr – pregătirea pentru evenimentele pascale
Această sărbătoare cade în fiecare an în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor și este celebrată pentru a comemora evenimentul biblic al învierii lui Lazăr din Betania de către Isus Hristos, așa cum este relatat în Evanghelia după Ioan (Ioan 11:1-45).
Potrivit Bibliei, Lazăr din Betania, fratele Mariei și al Martei, a fost înviat de Isus Hristos după ce a fost mort timp de patru zile.
Această minune a demonstrat puterea și autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu și „a pregătit terenul” pentru evenimentele pascale.
Sâmbăta lui Lazăr este asociată cu obiceiuri specifice
Învierea lui Lazăr este o confirmare a credinței creștine în înviere și viață veșnică. Sărbătoarea Sâmbătei lui Lazăr ne reamintește că Isus este „Învierea și Viața” (Ioan 11:25) și ne pregătește pentru sărbătorirea Patimilor și a Învierii Sale. În unele comunități creștine, Sâmbăta lui Lazăr este asociată cu obiceiuri specifice.
În tradițiile românilor, în această zi, femeile obișnuiau să gătească plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană. În sâmbăta lui Lazăr, la sate, femeile nu torceau deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ pe fuiorul tors.
Totodată, se practică datina Lăzărelului, practică care amintește de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri.
Tradiții și superstiții
Tradiția spune că fete împodobite cu salcie cântau din poartă în poartă și primeau ouă. Mai există și obiceiul Cântecelor de Paști.
În aceste cântece se povestește despre moartea și învierea lui Lazăr, înviere care o anunță pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos. De asemenera, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate
În unele zone, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.
Citiți și: Buna Vestire: De ce e bine să pui la ușă pâine și sare pentru îngeri. Tradiții și obiceiuri
