Încep înscrierile pentru Salonul Național de Fotografie „Fotogeografica”, ediția XXVIII. Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti este cea care vă invită să participaţi la această ediție.
Înscrierile se pot efectua până pe 31 iulie 2024, on-line, pe www.fotogeografica.ro, cu lucrări în cele trei secţiuni ale concursului: patrimoniu cultural, peisaj natural și wildlife, în categoriile elevi/studenți și open (fără limitare de vârstă).
Jurizarea lucrărilor se realizează între 15 – 25 august 2024, iar anunţarea rezultatelor se va face în data de 15 octombrie 2024 cu ocazia vernisajului Salonului Fotogeografica 2024.
Expoziţia cu cele mai valoroase lucrări va putea fi vizionată în perioada 15 – 30 octombrie 2024. Concomitent, vor avea loc o serie de evenimente complementare și conexe cu teme din domeniul ştiinţei, culturii sau sportului, conferințe și seminarii, activități de informare și conștientizare publică.
Salonul Național de Fotografie – Fotogeografica, un brand consacrat
Componența juriului este următoarea: Secțiunea patrimoniu cultural: Ana Dumitru, Codrin Anton, Grigore Roibu; Sectiunea peisaj: Daniel Bălțat, Daniel Mîrlea, Zoltán Gergely Nagy; Secțiunea wildlife: Alexandra Ion, Gabriel Șerban, Silviu Matei; Președinte de onoare: Cristian Lascu.
Se vor acorda câte trei premii, pentru fiecare dintre cele două secţiuni, la fiecare din categoriile anunțate. Acestea constau în programe şi tabere tematice (Romania Student Tour), workshop-uri în arii protejate.
Acţiunea este derulată de Casa de Cultură a Studenților București, sub egida Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalitălității de Șanse.
Fotogeografica este un brand consacrat și are, până în prezent, un palmares impresionant, fiind una dintre cele mai logevive acțiuni cultural-educative din România. Este cea mai importantă manifestare la nivel naţional din domeniul concursurilor de fotografie, având ca tematică promovarea valorilor naturii, a culturii şi tradiţiilor româneşti.
Salonul Național de Fotografie. Cine e părintele fotografiei în România
Dacă nu știați, Carol Pop de Szathmary este considerat părintele fotografiei din România. În epoca sa, România se rezuma la Ţările Române, Principatele Unite şi apoi, Vechiul Regat.
Carol Pop de Szathmary este ungur prin naştere, român prin operă şi destin. Este unul dintre primii etnografi ai locului, desenele şi acuarelele sale, apoi fotografiile pe sticlă constituie mărturii ale unui efort nepreţuit pentru tezaurul nostru. Szathmary a dus o viaţă de boem într-o bună perioadă a vieţii sale, însă copilăria şi tinereţea nu au fost dintre cele mai plăcute.
Cu un oarecare grad de încredere, putem afirma că şi-a făcut pregătirea la Paris, însă îl întâlnim şi la Budapesta, ca şi la Viena. Seriozitatea şi capacitatea de muncă sunt alte două constante ale activităţii şi vieţii sale. Szathmary a fost şi primul fotograf de război (Conflictul ruso-otoman din Crimeea 1853-1854). L-a imortalizat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cât şi pe viitorul rege Carol I al României. Înaintea acestora a mai fost şi pictorul domnilor pământeni, cu deosebire în Ţara Românească, înainte şi după revoluţia paşoptistă.
Franz Duschek şi A.E. Reiser au fost ceilalţi fotografi ai acestui triumvirat care i-au succedat lui Szathmary cu un succes real. Între grupul celor trei şi viitoarea generaţie n-a fost decât un pas. Franz Mandy s-a dovedit a fi cel mai bun, potrivit Radio România Actualități. A debutat în preajma Războiului de independenţă, cu scene statice, însă de mare efect asupra privitorului atent, “Intrarea Armatei Române în Bucureşti – octombrie 1877”, ar putea fi dată de exemplu. Recunoaşterea a venit rapid, fiind numit “fotograf al Curtei Domnesci”, cât şi de “fotograf al M.S.A. Doamnei”, fotograf particular al Reginei Elisabeta.
Iosif Berman este un alt fotograf ce a făcut carieră
Cu toate acestea, în arhive sunt prezente multe fotografii care o arată pe Principesa – pe atunci – Maria. Alături de Ioan Spirescu a introdus şi fotografia în “culori”. Fotografie monocromă, diferite de cele obişnuite doar prin nuanţă: verde, roşiatică, albăstruie. Ioan Spirescu, Franz Duschek-fiul şi Gustav Waber vor surprinde Capitala împodobită pentru vizita împăratului Franz Josef în România, fotografii premiate la Paris.
Iosif Berman este un alt fotograf ce a făcut carieră. Fiind vorba de a doua decadă a secolului trecut, avem de-a face cu o schimbare a mijloacelor de expresie şi a tehnicii de lucru. Se lucra în continuare pe plăci fotografice, însă apariţia filmului îngust şi a camerelor de fotografiat portabile va aduce un nou gen în fotografie: instantaneul.
Berman este cel care a profitat cel mai mult de pe urma acestor schimbări – revoluţionare – în materie. Jurnalele foloseau intens fotografia în ajutorul genurilor publicistice întrebuinţate, Berman fiind angajat al cotidianelor “Adevărul” şi “Dimineaţa”. Cronica ilustrată a domniei regelui Carol al II-lea o datorăm lui Iosif Berman.
Tot el a făcut parte din echipa de cercetări sociologice condusă de profesorul Dimitrie Gusti, cu o bogată colecţie de imagini din aproape toate regiunile ţării. Contemporan cu Berman a fost şi Nicolae Ionescu. De la el ne-au rămas mii de clişee cu scene surprinse din viaţa cotidiană a Capitalei, un oraş cosmopolit în perioada interbelică. Spre deosebire de Berman, Nicolae Ionescu a captat prin lentila aparatului, instantanee din centrul oraşului, celălalt insistând asupra vieţii de la periferii.
Fotografi buni au fost şi după război, însă se cunosc prea puţine despre ei
Nicolae Ionescu a fost autorul operei de înregistrare pe peliculă fotografică a sute de locuri din România, după război, completând lipsa probelor documentare în acest spaţiu. Willy Pragher (fost Prager), german de origine, însă cu bunici din România, în Transilvania a lăsat o colecţie impresionantă, poate cea mai mare, de imagini fotografice despre România – 13 000 de fotograme. Se găsesc la Arhivele statului din Freiburg, Germania. Fotografi buni au fost şi după război, însă se cunosc prea puţine despre ei. Odată pacea revenită, majoritatea statelor europene au avut de suportat opera de reconstrucţie.
Nici România nu a putut evita acest deznodământ. În felul acesta se poate explica declinul artei fotografice, în afara apariţiei subiectivităţii dictate de raţiuni ideologice, conform Radio România Actualități. Alături de alte state din regiune au mai adăugat în existenţa lor şi repercusiunile politicii “sferelor de influenţă”, partea de Est a continentului fiind distribuită în zona sovietică. În anii 60-70 ai secolului trecut, fotografia a fost mult mai bine reprezentată. Chiar sub condiţii diferite sau departe de cele pe care le-au avut artiştii fotografi din Vestul continentului, fotografii români au produs suficiente dovezi ale capacităţii lor artistice. Cu celebra de-acum fotografie a mulţimii din Piaţa Palatului Regal la 22 iunie 1941, când România a intrat în război pentru recuperarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Willy Pragher a lăsat o colecţie impresionantă, poate cea mai mare, de imagini fotografice despre România, care se găsesc la Arhivele statului din Freiburg, Germania.
Fotografi buni au fost şi după război, însă se cunosc prea puţine despre ei. Odată pacea revenită, majoritatea statelor europene au avut de suportat opera de reconstrucţie. Nici România nu a putut evita acest deznodământ. În felul acesta se poate explica declinul artei fotografice, în afara apariţiei subiectivităţii dictate de raţiuni ideologice. Alături de alte state din regiune au mai adăugat în existenţa lor şi repercusiunile politicii “sferelor de influenţă”, partea de Est a continentului fiind distribuită în zona sovietică. În anii 60-70 ai secolului trecut, fotografia a fost mult mai bine reprezentată.
Chiar sub condiţii diferite sau departe de cele pe care le-au avut artiştii fotografi din Vestul continentului, fotografii români au produs suficiente dovezi ale capacităţii lor artistice.
Citiți și: Cea mai frumoasă fotografie din lume: Urs dormind pe aisberg. Un român a ratat titlul „la mustață”
