Ieri, Parlamentul Uniunii Europene a pus pe masa de bucătărie o rezoluție prin care se sfințește și consfințește faptul că România trebuie să își recupereze tezaurul parcat efemer în 1917 în Rusia țaristă. Tema nu e nouă, dar tezaurul României nu înseamnă numai aur și pietre prețioase, ci și o inestimabilă colecție de valori culturale, care nu are echivalent în bani.
Rezoluția Uniunii Europene pare că vine ca nuca în perete
Când am auzit știrea despre faptul că Uniunea Europeană va face toate demersurile posibile pentru ca România să-și recupereze tezaurul, într-un mai vast program de recuperare, nu numai de la Rusia, ci și de la alte țări, a patrimoniului cultural național, mă uitam cum înflorește pe aleea de vizavi un cireș. Prima mea reacție a fost să întreb câinele dacă este de acord cu rezoluția pentru că el știe mai bine. Discuțiile au fost generate și s-au purtat sub patronajul înaltulului comisar pentru acțiune externă si politică de securitate, Josep Borrell. Este de salutat faptul că Uniunea Europeană pune în sfârșit boticul umed de căprioară proaspăt adăpată la una dintre cele mai grave probleme istorice ale României. Întrebarea ce se rostogolește prin stația de metrou este “De ce acum?”. Răspunsul sare gardul despărțitor și ne lămurește. Uniunea Europeană va începe cât de curând valorificarea imenselor rezerve de aur și valută pe care Rusia le are în Occident. Rezoluția trage scăunelul României spre colțul mesei împărțirii prăzii ce va urma după ce Rusia va face pace cu Ucraina, ceea ce câinele meu nu prea crede. În text s-a strecurat o mică golănie. Rusia va trebui să restituie tezaurul în integralitatea lui sau echivalentul în bani sau aur.
Păi, Gogule, cum poți să echivalezi niște opere de artă și inestimabile artefacte de pe vremea dacilor și sciților? E ca și cum ai scoate la licitație sarcofagul lui Tutankhamon cu mumie cu tot. Cu siguranță, este un mic pas pe calea ferată care duce spre Siberia tezaurul de recuperat, dar este primul pas important pe care îl în România îl face la 97 de ani de la călătoria cu bilet numai dus a valorilor românești spre Moscova. Nu stau acuma să fac inventarul a ceea ce plecat săltat spre mămicuța Rusia. Au făcut-o alții înaintea mea. Nu pot decât să salut, ca român ce sunt, o inițiativă mai bună decât ciocolata cu alune întregi și să-i felicit pe cei care au dat cu tenacitate la lopată pentru a scoate din pământ acest subiect.
Rusia ne spune cu subiect și predicat; “Ba pe-a mă-tii!”
La auzul știrii că va avea de dat înapoi niscaiva operă de artă, bijuterii și vreo câteva zeci de tone de aur unei țări pe care a călcat-o în picioare vreo 70 de ani și căreia i-a furat grânele, aurul, uraniul metalele neferoase și feroase și pe care au jefuit-o sistematic cam până prin 1965-66, cizmarul politic Nicolae Ceaușescu le-a cam trântit ușa în nas rușilor. Ministerul de externe de la Moscova a râs cu ambele buci de rezoluția Uniunii Europene. Președintele Vladimir Putin care mai are puțin și devine cel mai longeviv conducător al Rusiei, depășind-ul pe Stalin cu câțiva ani, și-a rupt nasturele de la pantaloni de atâta râs, spun sursele necuvântătoare. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de externe a lipit direct pe față Uniunii Europene farfuria cu frișcă, declarând negru pe alb (sau alb pe negru, depinde cum setez ecranul tabletei), că România nu are de luat despăgubiri de la Rusia și că, în calitate de aliată a Germaniei în cel de al Doilea Război Mondial, a fost considerată stat beligerant învins și va trebui să-și completeze despăgubirile pe care le mai are către Rusia. Retorica rusească intră în linia generală moscovită și ne lasă să între vedem cam câte capete în gură și șuturi la glezne mai trebuie să dăm colostului cu picioare de lut pentru a obține ce e al nostru. “Și dăi si luptă, și dai și luptă, coane Fănica!”, cum spunea Caragiale.
Astăzi Gică Contra vă urează să aveți tezaur folcloric cu mămăligă și vodcă rusească din porumb unguresc.
CITIȚI ȘI: GICĂ CONTRA: Patru țări îl așteaptă pe Iohannis să-i dea NATO (oficiuldestiri.ro)
