Moscova intensifică presiunile asupra Chișinăului prin lansarea unui raport de 434 de pagini care denunță „derusificarea” și „românizarea” Republicii Moldova.
Documentul oficial al diplomației ruse compară guvernarea Maiei Sandu cu „regimul neonazist de la Kiev” și reclamă eliminarea sistematică a influenței culturale ruse. Această escaladare a limbajului diplomatic reeditează scenariul pre-invazie din Ucraina, generând temeri privind securitatea regională la granița de est a NATO.
Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a publicat un raport amplu, de 434 de pagini, privind încălcările drepturilor cetățenilor ruși în străinătate, document care prin tonul său agresiv generează îngrijorări majore pentru securitatea Republicii Moldova și a României.
Kremlinul acuză ruperea „legăturilor istorice” al Moldovei cu Rusia
Retorica Moscovei utilizează argumente aproape identice cu cele care au precedat invazia Ucrainei în 2022, sugerând că la Chișinău s-ar fi instalat un „regim totalitar” sub conducerea Maiei Sandu. Kremlinul acuză guvernul moldovean că, sub influența „curatorilor” occidentali, urmărește o rupere de legăturile istorice cu Rusia prin politici de „derusificare” și susținerea unor pretinse ideologii neonaziste.
Raportul trasează o paralelă explicită între politicile actuale de la Chișinău și cele ale liderilor ucraineni, susținând că se încearcă „anularea” trecutului sovietic și a influenței culturale ruse.
Rușii acuză „românizarea” Republicii Moldova
O temă centrală este așa-numita „românizarea” Moldovei, Moscova interpretând redenumirea limbii de stat în „română” și cetățenia română a oficialilor moldoveni drept pași spre distrugerea identității naționale. În acest context, România este vizată direct prin 43 de referiri acuzatoare, fiind criticată pentru modernizarea cimitirelor soldaților români din Al Doilea Război Mondial și pentru promovarea unei viziuni istorice catalogate drept „revizionistă”.
Moscova detaliază o serie de pretinse amenințări la adresa „compatrioților”, de la eliminarea limbii ruse din spațiul public și blocarea canalelor media, până la încercarea de a înlocui Biserica Ortodoxă subordonată Patriarhiei Moscovei cu Mitropolia Basarabiei.
Sunt menționate, totodată, incidente de discriminare la frontieră și în unități medicale pentru a contura imaginea unui mediu ostil. Prin utilizarea unor termeni extremi precum „genocid cultural” sau „regim neonazist”, documentul pare să construiască un alibi informațional menit să justifice o eventuală agresiune militară viitoare în regiune.
