Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a venit la români din nordul Europei, fiind adoptat mai cu seama de cei înstăriţi. La început, „pomul de Crăciun”, așa cum i se mai spunea, era împodobit cu mere, nuci vopsite şi conuri aurite…Românii și pomul de Crăciun – relație îndelungată!
Începând cu secolul al XIX-lea au apărut podoabe confecţionate ca mici jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, devenite repede tradiţionale. Lumânările au început să fie folosite la decorarea bradului de Crăciun în secolul al XVIII-lea, în Germania, şi simbolizau focurile solstiţiale din antichitate.
Să începem însă cu…începutul. Bradul are o semnificație aparte la români. Fiind legat de mai toate sărbătorile și ritualurile, de la naștere, nuntă și până la moarte. Simbolul bradului de Crăciun reprezintă, potrivit specialiștilor, o reminiscență a unui cult celtic, conform căruia pomul este o metaforă a axului lumii, a legăturii spirituale dintre Pământ și Divinitate.
După datina din străbuni, bradul împodobit cu fructe și panglici se leagă de stâlpul porții la nunți. În unele sate din nordul Moldovei, crucile de la morminte sunt înfipte în trunchiuri de brad.
Se aduceau ofrande bradului ca unui zeu
La curtea regelui Carol I, primul brad
Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.
În „Memorii” Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874 care a fost „de o frumuseţe strălucitoare” şi când, pentru prima dată, au fost impodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice şi întreaga lume bună a Bucureştiului a fost prezentă şi a primit cadouri simbolice.
Şi Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, scria despre acest Crăciun care a strălucit în memoria sa ca o amintire de neînlocuit, „unicul Crăciun cu adevărat fericit”.
Pe la 1900 devenise deja tradiție ca un brad frumos și înalt să fie trimis la Curtea Regală de la București, brad care era ales de grădinarul castelului Peleș.
Din Nurenberg se aduceau ornamentele pentru pom, iar cadourile erau cumpărate preponderent de la București. Tradiția era ca fiecare om de la curte să primească un cadou la Pomul de Crăciun. Bradul era aşezat în marea sală de bal, iar câteva domnişoare din Înalta societate ajutau la împodobirea imensului pom. Din cauza înălțimii bradului, nu se fixau pe el lumânări, cum era datina ci doar mici lămpi electrice de toate culorile, potrivit lucrării „Ceremonialul la Curtea la Carol I de Hohenzollern, editată de Muzeul Național Cotroceni.
