În 2023, 83,2% din populația UE locuia la maxim 15 minute distanță de un spital, dar românii sunt printre europenii cu cel mai mare timp de deplasare până la primul spital.
83% dintre oameni trăiesc la o distanță de 15 minute cu mașina de un spital
În 2023, 83,2% din populația Uniunii Europene locuia la cel mult 15 minute distanță cu mașina de un spital, ceea ce sugerează o accesibilitate relativ bună la serviciile medicale de urgență în majoritatea regiunilor.
Totuși, există diferențe semnificative în ceea ce privește accesul la spitale, în funcție de regiune și infrastructura disponibilă.
Astfel, românii sunt printre europenii care parcurg cele mai mari distanțe până la primul spital.
Acoperire completă sau ridicată a populației vis-a-vis de accesibilitatea deplasării la un spital apropiat: Germania, Belgia, Franța
În cadrul regiunilor UE de nivel NUTS 3, 124 de regiuni au avut o acoperire completă, adică întreaga lor populație locuia la cel mult 15 minute distanță de un spital (cea mai închisă nuanță de albastru de pe hartă).
Cele mai multe dintre aceste regiuni se află în Germania, cu 96 de regiuni care beneficiază de această acoperire.
Germania este urmată de alte țări europene cu o accesibilitate ridicată, cum ar fi Belgia, Țările de Jos, Franța și Malta unde, în majoritatea regiunilor, toată populația se află la o distanță foarte mică de un spital.
Acces limitat: România, Grecia, Croația
În schimb, există și regiuni unde accesul este mult mai limitat.
În 2023, 97 de regiuni NUTS 3 din UE aveau mai puțin de 50% din populație la 15 minute de un spital (galben pe hartă), iar printre acestea se regăsesc 21 de regiuni din România, 15 din Grecia și 9 din Croația și Spania.
Unele dintre aceste regiuni, cum ar fi Lefkada (0,0%) și Lesvos (7,7%) din Grecia sau Covasna (6,9%), Tulcea (7,0%) și Mehedinți (7,2%) din România, se confruntă cu accesibilitate extrem de scăzută, în care mai puțin de 10% din populație are acces rapid la un spital, ceea ce subliniază problemele de infrastructură în zonele mai puțin dezvoltate sau rurale.
Cazul României-acces deficitar la spitale
Accesul dificil la spitale este o problemă semnificativă în anumite regiuni din România, unde infrastructura deficitară și distanțele mari față de centrele medicale creează provocări majore pentru locuitori. În județele Covasna, Tulcea și Mehedinți, mai puțin de 10% din populație are acces rapid la un spital, ceea ce pune în evidență disparitățile între zonele urbane și cele rurale. Aceste regiuni se confruntă cu o rețea de transport insuficientă, iar în unele cazuri, drumurile sunt greu accesibile, mai ales în perioadele de vreme nefavorabilă.
De exemplu, în județul Covasna, doar 6,9% din locuitori locuiesc la mai puțin de 15 minute de un spital, ceea ce implică că multe persoane din zonele izolate trebuie să călătorească mult mai mult pentru a ajunge la îngrijiri medicale urgente. Situația este similară și în Tulcea (7,0%) și Mehedinți (7,2%), unde accesul la spitale este limitat, iar pacienții din mediul rural riscă să întârzie tratamentele esențiale din cauza distanțelor mari.
Aceste regiuni au un acces slab la infrastructura de sănătate, iar autoritățile locale se confruntă cu dificultăți în a oferi soluții adecvate pentru a răspunde nevoilor populației, mai ales în contextul unei infrastructuri rutiere subdezvoltate și al unui număr redus de spitale în zonele mai puțin populate. Această lipsă de accesibilitate rapidă la spitale poate duce la întârzieri semnificative în tratamentele medicale urgente, având un impact negativ asupra sănătății publice și asupra calității vieții locuitorilor din aceste regiuni.
Eurostat, analiză detaliată
De asemenea, Eurostat a realizat o analiză detaliată a accesibilității spitalelor la nivelul grilei de 1 km², oferind informații mai precise despre distribuția geografică a spitalelor și identificând zonele cu cea mai mare nevoie de îmbunătățiri în ceea ce privește infrastructura sanitară.
Această analiză va ajuta autoritățile europene și naționale să își optimizeze politicile de sănătate publică și să îmbunătățească distribuția serviciilor de urgență în regiunile cele mai defavorizate.
