România înregistrează cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană în anul 2024, cu un procent de -9,3% din PIB, potrivit datelor oficiale publicate de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene. Această situație plasează România pe primul loc în clasamentul deficitelor excesive, fiind urmată de Polonia (-6,6%), Franța (-5,8%) și Slovacia (-5,3%). Raportul face parte din prima notificare din 2025 privind procedura de deficit excesiv (PDE) și se bazează pe datele din sistemul de conturi naționale SEC 2010.
România, în topul rușinii bugetare din UE: -9,3% deficit în 2024
Potrivit Eurostat, în 2024, douăsprezece state membre ale Uniunii Europene au raportat deficite egale sau mai mari de 3% din PIB, însă România se detașează clar cu cel mai mare dezechilibru bugetar. Acest rezultat reflectă o deteriorare accentuată a finanțelor publice românești și plasează țara într-o zonă de risc major pentru declanșarea procedurii de deficit excesiv, conform reglementărilor europene.
Deficitul bugetar reflectă diferența dintre cheltuielile și veniturile publice ale statului. Un nivel atât de ridicat sugerează un dezechilibru profund în gestiunea bugetară a României și implică necesitatea unor măsuri corective urgente din partea Guvernului.
Comparativ european: Zona euro și UE în ansamblu stau mult mai bine
În zona euro, rata deficitului bugetar în PIB a scăzut de la 3,5% în 2023 la 3,1% în 2024, iar în ansamblul Uniunii Europene de la 3,5% la 3,2%, arată datele Eurostat. Aceste cifre indică un trend general de consolidare fiscală în majoritatea statelor membre, cu excepția celor cu deficite severe, precum România.
Totodată, raportul arată că în 2024, doar șase state membre ale UE au reușit să obțină excedente bugetare:
- Danemarca: +4,5%
- Irlanda și Cipru: +4,3% fiecare
- Grecia: +1,3%
- Luxemburg: +1,0%
- Portugalia: +0,7%
Aceste performanțe evidențiază discrepanțele majore între țările membre în ceea ce privește disciplina fiscală și eficiența administrării finanțelor publice.
Datoria publică în UE și zona euro: România se apropie de pragul de alertă
În ceea ce privește datoria publică, raportul Eurostat menționează că zona euro a înregistrat o creștere ușoară a ponderii datoriei în PIB, de la 87,3% în 2023 la 87,4% în 2024, iar la nivelul întregii Uniuni Europene de la 80,8% la 81%.
Deși România nu apare printre țările cu cea mai mare datorie publică raportată la PIB, trendul actual este îngrijorător în contextul unui deficit de -9,3%. Dacă nu sunt adoptate măsuri de corectare, România riscă să intre într-un cerc vicios al creșterii datoriei și al pierderii încrederii investitorilor internaționali.
Cele mai mici niveluri ale datoriei publice raportate la PIB în 2024 au fost:
- Estonia: 23,6%
- Bulgaria: 24,1%
- Luxemburg: 26,3%
- Danemarca: 31,1%
- Suedia: 33,5%
- Lituania: 38,2%
În contrast, cele mai ridicate niveluri ale datoriei publice au fost în:
- Grecia: 153,6%
- Italia: 135,3%
- Franța: 113,0%
- Belgia: 104,7%
- Spania: 101,8%
Cheltuieli și venituri publice: România în dezechilibru sever
În anul 2024, cheltuielile publice în zona euro au reprezentat 49,6% din PIB, în timp ce veniturile publice au fost de 46,5%. La nivelul Uniunii Europene, cheltuielile au fost de 49,2%, iar veniturile 46,0%. Comparativ cu anul precedent, ambele procente au crescut, semnalând o implicare bugetară extinsă a statelor, dar în limite sustenabile.
România, însă, suferă din cauza unui dezechilibru cronic între venituri și cheltuieli, cauzat în mare parte de politici fiscale expansioniste, de creșteri salariale nesustenabile în sectorul public și de slaba colectare a veniturilor bugetare, în special din taxe și impozite.
Consecințe și riscuri pentru România
Un deficit bugetar de -9,3% din PIB și o creștere accelerată a datoriei publice pot atrage măsuri restrictive din partea Comisiei Europene, inclusiv declanșarea procedurii de deficit excesiv, care poate duce la sancțiuni, limitări în accesarea fondurilor europene și impunerea unor măsuri de austeritate.
Mai mult, o astfel de situație macroeconomică afectează ratingul de țară, încrederea investitorilor și crește costul finanțării pe piețele internaționale, ceea ce pune presiune suplimentară pe bugetul statului.
