Pe primul loc a ieșit, conform așteptărilor, George Simion, însă scorul său este unul neobișnuit – cu 4 în față. Pe locul al doilea, o surpriză așteptată, Nicușor Dan îl depășește pe Crin Antonescu, candidatul susținut de trei partide, cele aflate în coaliția de guvernare.
Toate casele de sondaje și toate exit-poll-urile nu au prevăzut o victorie atât de zdrobitoare a lui George Simion. Să depășești bariera celor 40% din primul tur este o mare performanță, greu de crezut că în 2025 s-ar mai fi putut așa ceva. De fapt surpriza a constat în proporțiile scorului, pentru că între locul 1 și locul 2 este o diferență de 1.800.000 de voturi. Victoria fără drept de apel a liderului AUR îl transformă în favorit pentru turul al doilea, însă mai sunt două săptămâni, iar întrebarea cea mai importantă acum este: poate sistemul să producă o remontada?
Nu zi hop până nu ai sărit pârleazul, spune o vorbă românească. George Simion, Călin Georgescu și ceilalți membri din conducerea AUR cu siguranță că sunt în alertă maximă, doar alegerile de la sfârșitul anului trecut au fost anulate, deci se poate orice. Hei, dar contextul s-a schimbat, nu mai este același. În primul rând Administrația Trump a luat locul Administrației Biden. Haiducia cu CCR nu mai poate fi posibilă. Zic și eu, chiar dacă multe publicații s-au străduit să îl zugrăvească pe Simion în diverse nuanțe de maro, dar în principal cum că este omul rușilor. Așa se face că glumele idioate ale lui Virgil Popescu la adresa lui George Simion, chipurile declarații politice, sunt ridicate la nivel de axiomă în analize politice.
Cea mai mare surpriză, însă, este faptul că Nicușor Dan l-a depășit pe Crin Antonescu, diferența fiind mai mică de un procent: 20,99% față de 22,09%. Cum a fost posibil acest lucru? Simplu, pe două căi. Mai întâi, înscrierea lui Victor Ponta în cursa electorală a avut un singur scop, acela de a „fura” voturile pentru Crin Antonescu venite din partea electoratului pesedist. La PSD o fi funcționat disciplina de partid, însă votanții fără un interes direct, adică fără job-uri datorate exclusiv partidului, nu prea au înghițit ideea candidatului comun. Imaginați-vă situația în care Victor Ponta să fi fost candidatul coaliției la guvernare – atunci pesediștii l-ar fi votat masiv, dar nu și peneliștii. Greu de tot să faci un amestec cu ulei și apă și să obții o combinație omogenă. Electoratul PSD nu înghite figuri marcante din PNL și invers.
Paradoxal, singurele județe unde a câștigat Crin Antonescu au fost cele cu o populație maghiară semnificativă: Harghita, Covasna, Mureș, Satu Mare și Bihor. Doar 5 județe. Mult prea puțin pentru o coaliție care guvernează! Nici măcar la Cluj, unde starostele Emil Boc, chipurile, obține ce rezultat vrea el. Dar cine știe, poate așa a vrut el… Așadar singurul partener serios într-o construcție comună este UDMR. Ceilalți sunt cu trădarea în suflet – pe față sau pe dos! Cea mai mare trădare pentru electoratul pesedist, cu rezultatul previzibil de astăzi, a fost decizia lui Ciolacu și a conducerii PSD de a-l susține pe Crin Antonescu. Am mai spus și o repet: actuala coaliție este definiția perfectă de anus contra naturii și, din acest motiv, se va destrăma cât se poate de rapid și fără regrete de nici o parte.
În afara celor 4 candidați, restul au obținut rezultate derizorii. Elena Lasconi, cu un scor de sub 3%, nici măcar nu își va putea recupera banii pe care a apucat să-i cheltuiască la începutul campaniei. Gaură totală în bugetul de partid, partid care a reușit să își convingă electoratul să îl voteze pe Nicușor Dan în dauna propriului președinte. În zilele care urmează va fi iureș mare în USR, căci cine va fi urmașul Elenei Lasconi? Deja avem demisia sa din funcția de președinte al USR, deci s-a dat startul la lupta pentru putere în interiorul USR. Probabil că acesta a fost cântecul de lebădă al Elenei și la anul pe vremea asta deja ne va fi dor de ea. Sau nu!
Problema cea mai mare este că PSD+PNL nu au reușit să adune nici măcar peste 15% dintre voturile total exprimate, adică undeva pe la 1,5 milioane de voturi. Vai, ce rușine! Restul de 5%, dacă nu și mai mult, au venit de la UDMR. Cu alte cuvinte, atât PSD, cât și PNL au ajuns să propună un candidat pe care l-au votat atât de puțini români, încât au căpătat anvergură de partide mici, de sub 10%. Practic un independent susținut de un partid mic, adică USR, a învins candidatul a trei partide mici, adică PSD-PNL-UDMR. Consecința? Cei care au transformat cele două partide-gigant din România în două partidulețe fără prea mare relevanță trebuie să plece acasă. Definitiv și fără loc de discuții.
Pentru PSD nu mai există nici o miză pentru turul al doilea. Miza cea mare este supraviețuirea, căci va urma fie un exod al primarilor PSD către AUR, fie va apărea un nou partid de stânga. Sau ambele variante. Experimentul coaliției PSD-PNL a luat sfârșit definitiv, ambele partide fiind înfrânte. Vrăjeala cu interesul național din timpul pandemiei, motivul pentru care PSD a intrat la guvernare alături de PNL s-a dovedit un argument greșit, nociv și cu repercusiuni grave. Ce țară sănătoasă din punct de vedere politic am fi avut, dacă PSD-ul condus de Ciolacu ar fi provocat alegerile anticipate în 2020! Compromisuri peste compromisuri au alimentat nemulțumiri crescânde și s-a ajuns aici.
Să vedem ce surprize ne vor mai rezerva PSD și PNL, în încercarea lor de a salva ce mai este de salvat. Adică ce lideri noi vom avea în urma acestei resetări. Pe de altă parte, așteptăm cu nerăbdare, curiozitate și interes să vedem când și cum se va declanșa operațiunea de Curățenie Generală.
