Obiceiul de a face rezoluții de Anul Nou există de mii de ani. În general, oamenii promit ca în noul an să fie mai buni, să țină o dietă, să aibă un alt job sau, la modul general, să își schimbe stilul de viață.
În timpul unui festival religios masiv de 12 zile, cunoscut sub numele de Akitu, babilonienii au încoronat un nou rege sau și-au reafirmat loialitatea față de regele care domnea. De asemenea, au făcut promisiuni zeilor să-și plătească datoriile și să returneze orice obiecte pe care le-au împrumutat. Aceste promisiuni ar putea fi considerate precursorii rezoluțiilor noastre de Anul Nou. Dacă babilonienii s-au ținut de cuvânt, zeii lor (păgâni) le-ar acorda favoare pentru anul următor. Dacă nu, ar cădea în favoarea zeilor – un loc în care nimeni nu și-ar fi dorit să fie, explică History.
În zilele noastre, aceste rezoluții (promisiuni) pentru noul an, au diverse aspecte. În general, oamenii promit să fie mai buni, să țină o dietă, să aibă un job nou, sau să își schimbe stilul de viață în general. Un fel de „wish list” dacă vreți.
De dată recentă, oamenii își doresc echilibru, armonie.
„Când ne gândim la ideea de a da sens relațiilor noastre, de a îi da un rost vieții sau scopurilor pe care ni le propunem, căutăm echilibrul, liniștea, „normalul”, fără a fi trăit înconjurați de asta. Chiar dacă nu am avut mereu parte de un model clar al echilibrului încă de la început, fiecare dintre noi îl caută instinctiv atunci când vrea să dea sens relațiilor sale, când își dorește o viață împlinită sau când urmărește anumite idealuri”, este de părere psiholog dr.Sandra O’Connor.
Rezoluții 2025. O fărâmă de dezordine
Specialistul evidențiază că, în mod paradoxal, nu trebuie să fi trăit dintotdeauna în armonie pentru a ști că avem nevoie de ea. „Mai mult decât atât, poate nici nu există un reper universal valabil pentru ce înseamnă “normal” și “echilibrat”, pentru că viața e un amalgam de experiențe, iar unele dintre ele vin însoțite de incertitudine, dezordine sau disconfort. Nu avem nevoie să știm dinainte cum arată echilibrul perfect, pentru că nici nu există un astfel de reper absolut.
Viața ne oferă un întreg spectru de experiențe și, inevitabil, unele dintre ele vor fi marcate de haos, disconfort sau incertitudine. Această fărâmă de dezordine, de la mici tensiuni până la obstacole mai serioase, face parte din modul în care se dezvoltă și prind contur trăirile noastre umane”.
Tocmai pentru că viața include și frumos, și haos, și reușite, și eșecuri, avem șansa de a ne susține unii pe alții și de a ne construi sensuri noi, modelate de propriile valori, interese și nevoi, după cum mai subliniază psihologul.
„Să ne imaginăm că am putea atinge un echilibru absolut, atât de perfect încât nimic nu l-ar putea zgudui. Super, e o țintă frumoasă, dar orice încercare de a-l atinge va crea mai multă tensiune, deoarece e un drum care nu va duce niciodată nicăieri. Practic nu știm înspre ce mergem, nu avem repere, dar ne așteptăm să recunoaștem destinația când ajungem acolo. E absurd. Observarea și acceptarea micilor fisuri ale vieții ne învață flexibilitate și ajustare, ne învață să ne modelăm așteptările și să ne apreciem evoluția în sine, oricât de haotică nu s-ar părea uneori”, mai adaugă dr.Sandra O’Connor.
Nimic nu e perfect
În pragul sărbătorilor, când lumina decorațiunilor și veselia difuzată în jur pot părea copleșitoare, e firesc să simțim uneori un contrast între imaginea festivă și starea noastră interioară, după cum mai puctează specialistul. „Poate că suntem obosiți, poate purtăm în noi amintiri dureroase sau pur și simplu nu simțim că ne potrivim cu armonia afișată de ceilalți, poate că nu va fi casa perfectă, poate vom arde turta dulce, poate vom avea o zi în care vrem să stăm în casă în pijamale, fără a face nimic altceva.
Ăsta e “normalul. Așa se simte „echilibrul“. Cea mai apropiată formă de “echilibru” de care avem parte e tocmai un dans între siguranță și incertitudine, între încredere și teamă, între împlinire și dorință”.
Psihologul mai este de părere că exact aceste mici imperfecțiuni, mixul de momentele de liniște, de tristețe sau de nesiguranță, de bucurie, de copleșire, de iubire, exact mixul acesta de “ca în reclamă” și “ca în spatele cortinei”, ne va aduce mai aproape de ceea ce contează cu adevărat: iubirea de ceea ce suntem, conexiunea umană, susținerea autentică și curajul de a ne arăta așa cum suntem.
„Nimic nu e perfect și, în același timp, totul e perfect așa cum este, pentru că în „imperfecțiunea” noastră de zi cu zi se află adevărata bogăție a vieții”, conchide dr.Sandra O’Connor. Nu înainte de a ne mai sfătui, inspirat, că trebuie să primim sărbătorile „cu fiecare trăire ce ne vizitează: veselia, nostalgia, oboseala, bucuria sau speranța, deoarece toate fac parte din parcursul nostru spre o versiune mai sinceră și mai puternică a propriei noastre existențe, o blândă acceptare a tot ce ne face să fim oameni”.
Citiți și: Somnul îți poate salva viața dacă ai grijă de el
