Reținerea psihologului Alfred Bulai e un prim pas către normalitate. Psihologul este acuzat că ar fi agresat sexual mai multe studente de la SNSPA, unde era profesor, condiționându-le promovarea pentru a beneficia de favorurile sexuale ale studentelor. Reținerea este un prim pas spre desexualizarea vieții universitare, care colcăie de asemenea profesori, ce se consideră egali lui Dumnezeu și care cred că universitățile sunt un fel de feude personale.
SNSPA-ul domnului Remus Pricopie se pare că e un cuib pentru prădătorii sexuali.
Viața universitară românească este împănată cu tot felul de prădători sexuali cu cioc și gheare, care își folosesc funcția și notorietatea pentru a pune cât mai des, săracele studente, în poziția glastră. Plină de morgă și de ifose, uneori nemeritate, dar și cu merite recunoscute (rareori e adevărat) la nivel internațional, universitățile din România au printre alte componente negative două majore; luatul examenelor pe șpăgi și prezența în cadrul universităților a prădătorilor sexuali îmbrăcați în profesori, mulți dintre ei formatori de conștiințe, decidenți de cariere de doctorate și cu mare influență în zona socială.
SNSPA, care e un fel de templu al învățăturilor politice, nu e nici el prea departe de haznaua universitară românească, iar succesiunea într-un interval foarte scurt a două cazuri, cel al domnului psiholog Alfred Bulai și cel al domnului Pieleanu, acuzat și el că a încercat să și bage mâna și nu numai pe sub fustele studentelor, ridică firesc o întrebare pertinentă; este SNSPA un loc unde prădătorii sexuali și au făcut cuib și gașcă, sau cele două evenimente cu iz penal sunt izolate?
Părerea mea e ca anchetatorii celor două cazuri ar trebui să mai sape un pic și să mai dea prin presă vreo două trei anunțuri, prin care studentele sunt invitate ca, sub pâturica anonimatului, să mai dea pe goarnă niște informații referitoare la profesorii care au încercat să le facă bucurie în organism cu forța. Bastionul ideologiei politice românești, acolo unde studenții se pregătesc pentru a-și face vânt spre o prodigioasă carieră politică nu pare a fi nici pe departe parfumat și scrobit.
Dimpotrivă. Astfel de practici acomodează studenții și studentele și îl pregătesc pentru viața politică reală, unde sexul este o monedă de schimb, iar femeia nou intrată în politică, o marfă. Acum, n-aș vrea să îi realizez profilul politicianului român și să-i ridic statuie în Piața Universității, lângă Ion Heliade Rădulescu, dar nici nu vreau să târăsc în noroi toată clasa de tineri politicieni, mai ales că am întâlnit câteva exemplare de dudui, altfel cu puternică trâmbiță politică, dar care din punct de vedere al empatiei și atractivității au aceleași caracteristici ca și betonul proaspăt turnat.
Adică nu te poți uita la ele, că-ți pierzi cheful de viață.
Studenții și studentele trebuie încurajați să-i dea vileag pe profesorii șpăgari și prădători sexuali
Din zvonurile care mi-au ajuns la urechi pe diverse căi, mai mulți sau mai puțin oculte, am ajuns la concluzia că viața universitară ascunde niște secrete de multe ori terifiante. Zeci de studente, actualmente cu familie și cu copii au fost nevoite să se prostitueze pentru o notă mai mare la o materie, pentru o poziție mai bună la repartiție, sau ca să treacă un examen, pentru că au fost lăsate cu restanță, tocmai rin cauză că erau considerate ofertante din punct de vedere sexual.
E timpul ca studentele și studenții (pentru că prădătorii sexuali nu au limite de gen) să prindă curaj și sub felinarul anonimatului să înceapă să dea în primire profesorii care nu merită fie numiți dascăli, formatori de conștiințe, sau cum vreți voi. Cazul Alfred Bulai, care în mod sigur se va finaliza o condamnare este poate începutul unei decontaminări substanțiale de care universitățile românești au atâta nevoie.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveți trandafiri cu miros de cârnați trandafir și cârnați trandafir cu miros de iasomie.
CITIȚI ȘI: Accesul copiilor la pornografie trebuie restricționat cu orice preț
