M-am gândit bine înainte de a scrie acest editorial, dar am realizat că, din postura de redactor-șef al publicației online Oficiul de Știri, nu pot sta impasibil în timp ce rectorul Universității din București aduce acuzații nefondate redacției noastre, în ceea ce el și cei care-l servesc, fără coloană vertebrală, numesc “drept la replică” la articolul “Moartea mușamalizată a unei angajate a Universității din București, după stresul resimțit” publicat de noi.
În primul rând, vreau să subliniez că toate informațiile noastre au fost verificate și confirmate de angajați ai instituției de învățământ superior.
Încă din start vreau să stabilesc că am un respect deosebit pentru Universitatea din București, din cadrul căreia am absolvit două facultăți, și care rămâne un simbol al mediului academic românesc, dar care – cu regret afirm acest lucru – se scufundă încet dar sigur în mediocritate din cauza managementului condus de actualul rector.
Iar dacă Marian Preda consideră că nu este real ceea ce am susținut în fraza anterioară, îl invit să studieze evoluția clasamentelor internaționale, de când dânsul a devenit rector al UB.
Revenind la articolul care face obiectul dreptului la replică dorit de rectorul Marian Preda, dar care, remarc, nu a fost semnat de acesta, fostul PMP-ist continuând să implice universitatea în disputele sale personale, cu tot cu eforturi financiare, în unele cazuri, Marian Preda încearcă să se victimizeze, sugerând că Oficiul de Știri i-ar aduce unele acuzații.
Demersul real al publicației noastre a fost de a trage un semnal de alarmă legat de o situație care s-ar putea regăsi în multiple instituții de stat sau chiar private: că există și persoane vulnerabile emoțional, față de care nu ar trebui să ne întoarcem spatele.
Cazul din UB a fost unul relevant, mai ales că instituția de învățământ superior deține și resursele umane pentru a consilia angajați aflați în dificultate.
Am dorit să semnalăm că managementul unei instituții finanțate de la bugetul de stat și nu numai, dar mai ales al uneia finanțate din bani publici, nu ar trebui să aprecieze organizația drept compania sa.
Pe lângă cifre, instituția este formată din oameni, iar o universitate precum UB ar trebui să acorde atenție deosebită oamenilor cu care lucrează și oamenilor pentru care lucrează, deoarece, într-o măsură importantă, are pe mâini viitorul societății românești.
Rectorul Marian Preda a văzut sau probabil că încă vede doar cifre și dorința de a-și impune oamenii doriți.
Din ce informații am, inclusiv de la dezbaterea pentru alegerile prezidențiale din acest an la care a fost prezent, Marian Preda vizează și postul de ministru al Educației și probabil că din acest motiv adoptă o atitudine ostilă față de presă, cum se poate vedea și în așa-zisul drept la replică.
În documentul la care fac referire, Marian Preda amenință cu procese “toți jurnaliștii și toate publicațiile” care au făcut referire la dânsul, invocând o “campanie”.
Din experiența de mulți ani pe care o am în domeniu, o campanie de presă presupune articole scrise la interval de câteva zile , săptămânal sau măcar lunar.
În cazul neregulilor din mandatele domnului Marian Preada, cred că s-a scris chiar prea puțin.
În fine, este părerea domniei-sale.
Eu respect libertatea de opinie, spre deosebire de un rector care încearcă să introducă pumnul pe gât presei.
Nu întregii prese românești! Mai are un post de televiziune care îl promovează.
Marian Preda, “specialul” care critică pensiile speciale pentru magistrați
Legat de această promovare a sa în studioul de televiziune cu pricina, îmi amintesc de un episod în care Marian Preda critica amânarea CCR pe pronunțarea privind Legea Bolojan care reducea pensiile speciale pentru magistrați.
Cu siguranță e nevoie de o dezbatere publică privind aceste pensii, dar Marian Preda este probabil ultima persoană care ar trebui să emită un punct de vedere.
Dânsul, ca rector, are un venit lunar de circa 30.000 de lei, din ce informații am, iar munca sa este incomparabil mai scăzută decât cea a unui judecător.
Așadar, cine emite judecăți? Un superbugetar care dă răspundere doar în fața sa?
Pentru că autonomia universitară este invocată de conducerile marilor universități de stat doar când se aduce în discuție cheltuielile lor.
În rest, statul să ne ajute!
Pe această cale, îl informez pe domnul rector Marian Preda că amenințările sale și chiar eventuale procese în instanță demarate, nu vor închide gura presei ce nu îi este aservită.
Neregulile din sistemul de învățământ superior trebuie semnalate, cu orice preț, dacă dorim să mai sperăm la un viitor pentru societatea românească!
