În vara anului 2025, odată cu numirea Dianei Buzoianu ca ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, a fost lansat un mesaj ferm: Romsilva trebuie reformată radical. Corpul de control al ministerului descoperise probleme grave: profitul regiei prăbușit cu peste 83% într-un singur an (de la 251,9 milioane lei în 2023 la doar 42,2 milioane lei în 2024) și pierderi constante în multiple direcții silvice. În perioada 2021–2023, Romsilva acordase prime nejustificate de 46 de milioane lei chiar și în direcții cu pierderi cumulate de ~70 de milioane. Neregulile financiare, gestionarea defectuoasă a fondurilor de regenerare și suspiciunile de corupție au dus la sesizarea Parchetului General (mmediu.ro). Era clar că regia pădurilor statului se îndrepta într-o direcție periculoasă, tolerând ineficiența și abuzurile. În acest context, ministrul Mediului promitea „măsuri drastice” și declara public că reorganizarea va fi „bullet proof”, adică un plan de reformă ferit de orice vulnerabilitate legală, elaborat cu ajutorul “zecilor de specialiști juridici” consultați economedia.ro.
Realitatea care a urmat a fost însă cu totul diferită. Așteptata reformă structurală a Romsilva s-a împotmolit rapid, blocată de incoerența guvernanților și rezistența internă a regiei. În locul unei strategii solide bazate pe analize și audit independent, am asistat la eforturi stângace pe hârtie, proiecte de Hotărâre de Guvern scrise în grabă și ulterior desființate pentru lipsa de fundament legal, precum și la o campanie amplă de imagine pe rețelele sociale, în absența unor schimbări concrete.
Proiectul de reorganizare – plin de erori și avizat negativ de Justiție
Primul pilon al “reformei” anunțate de Ministerul Mediului a fost un proiect de Hotărâre de Guvern (HG) pentru reorganizarea Romsilva. Conform planului promovat de ministră, Romsilva urma să treacă printr-o restructurare amplă: reducerea direcțiilor silvice județene de la 41 la 12 (așa-numita “regionalizare” a regiei zin.ro), eliminarea a zeci de posturi de directori și alte funcții administrative redundante, separarea clară a activităților economice de cele de administrare forestieră și introducerea unor indicatori stricți de performanță pentru șefi. Scopul declarat: eficientizarea drastică a Romsilva, stoparea scurgerilor de fonduri și îmbunătățirea transparenței în administrarea pădurilor.
În teorie, aceste măsuri sunau revoluționar și au fost prezentate public drept îndeplinirea unui jalon PNRR (Jalonul 24) privind reforma Romsilva zin.ro. Proiectul de HG s-a dovedit însă a fi fundamental viciat, din punct de vedere juridic, administrativ și economic. Ministerul Justiției a transmis un aviz devastator, semnalând că proiectul este plin de erori de fond și “nu poate fi promovat în forma actuală”. Într-o adresă oficială către ministra Diana Buzoianu (nr. 2/49886/2025 din 07.08.2025), ministrul Justiției Radu Marinescu “desființează literalmente” propunerea de reorganizare. Principalele observații de legalitate formulate de Ministerul Justiției au fost:
- Lipsă de bază legală primară pentru reorganizare – Proiectul nu se limita la aprobarea noului Regulament de Organizare și Funcționare (ROF), ci propunea desființarea/contopirea unor structuri interne (direcțiile silvice județene). Or, aceste măsuri sunt “lipsite de suport legal de nivel primar”; cu alte cuvinte, Guvernul nu are dreptul să reorganizeze Romsilva prin HG în absența unei legi sau ordonanțe care să-i dea acest drept dinpadure.ro. “În lipsa unui temei special de nivel primar, Romsilva nu poate fi reorganizată prin prezentul proiect de HG”, se arată clar în aviz.
- Titlu înșelător și intenție ascunsă – Chiar titlul proiectului era considerat necinstit, pentru că “nu reflectă în mod real intenția de reglementare”. Sub pretextul aprobării ROF, ministerul strecurase de fapt reorganizarea majoră a regiei, evitând calea parlamentară.
- Încălcarea legislației muncii – Prevederile legate de personal (reduceri de posturi, modificări de organigramă) nu respectau Codul muncii și statutele specifice personalului silvic. Disponibilizările sau mutările preconizate nu erau fundamentate legal și riscau să genereze procese.
- Indicatori de performanță introduși ilegal în HG – Proiectul conținea indicatori financiari și nefinanciari pentru evaluarea directorilor Romsilva, însă introducerea acestor criterii direct într-o hotărâre de guvern este “lipsită de temei legal la nivel primar”, deoarece legislația stabilește că astfel de indicatori țin de prerogativele Consiliului de Administrație al regiei și ale directorului general, nu de Guvern.
Lista de deficiențe continua, punând în discuție capacitatea Ministerului Mediului de a elabora acte normative. Sindicatul Federația Silva, care încă de la apariția draftului avertizase că “proiectul nu este făcut corect”, a rezumat situația tranșant: “Propunerea de reorganizare s-a tradus într-un proiect eronat, cu greșeli juridice, administrative și de specialitate, care nu permit niciunui guvern să și-l asume”. În comunicatul remis de sindicat se vorbește despre o “voință politică neînsoțită de cunoașterea și respectarea condițiilor legale”, ceea ce a dus la un eșec cu iz profund de naivitate. Mai dur, silvicultorii acuza că ministerul a preferat “exagerări, dezinformări repetate” și a declanșat “o campanie de denigrare” a Romsilva pentru a obține suport public, însă în final a produs doar “un exercițiu de imagine amatoricesc” care pune în pericol pădurile statului. Cu alte cuvinte, reforma pe hârtie a fost demascată ca fiind superficială și ilegală, un eșec care a necesitat refacerea integrală a proiectului legislativ.
În urma avizului negativ al Justiției, adoptarea HG-ului a fost amânată în repetate rânduri. Abia la începutul lui septembrie 2025, Guvernul a fost nevoit să adopte mai întâi o ordonanță de urgență pentru modificarea Codului Silvic, introducând explicit baza legală care lipsea, un nou alineat ce permite reorganizarea Romsilva prin hotărâre de guvern la propunerea autorității tutelare. Practic, Ministerul Mediului a recunoscut implicit gafele inițiale: întâi a “forțat” o HG fără temei, apoi a trebuit să creeze temeiul prin OUG, încetinind tot procesul de reformă. Această succesiune de pași greșiți a întârziat orice restructurare reală. Deocamdată, la nivel practic, Romsilva rămâne neschimbată, cu directori, direcții și structuri identice, doar cu un scandal public în plus și o reformă încă pe pauză.
Auditul independent blocat de Romsilva: licitație atribuită, contract refuzat
În paralel cu planurile ministeriale de reorganizare, o altă inițiativă trebuia să ofere o bază solidă oricărei reforme: un audit extern profesionist al Romsilva, care să identifice exact unde se irosesc resursele, ce procese sunt ineficiente și cum poate fi optimizată organizația. Ideea unui audit a apărut chiar din interiorul regiei, după ce presa a dezvăluit cazuri scandaloase cum ar fi, bonusuri substanțiale plătite unor foști angajați la pensionare, indiferent de performanță. Sub presiunea acestor critici, Romsilva a lansat în martie 2025 o procedură de achiziție publică pentru “servicii de audit organizațional pentru sporirea eficienței operaționale” profit.ro.
Licitația a atras două oferte: una de la firma Global Business Express, cealaltă de la o asociere de companii de consultanță, Rovner & Moore SRL (lider de asociere) și Public Research SRL. Valoarea contractului a fost estimată la 1,325 milioane lei (fără TVA), cu o durată de 5 luni prevăzută pentru derularea auditului de la data atribuirii. Caietul de sarcini al licitației sublinia obiectivele ambițioase ale analizei: optimizarea proceselor interne, identificarea activităților-cheie și reducerea ineficiențelor, o mai bună gestionare a resurselor financiare, umane și materiale, astfel încât să crească productivitatea și să scadă costurile inutile. Cu alte cuvinte, auditul urma să pună sub lupă întreaga structură a Romsilva și să ofere un “diagostic” independent despre cum ar trebui reorganizată regia pentru a-și îndeplini misiunea.
Procedura de achiziție s-a derulat aparent fără probleme, iar asocierea Rovner & Moore – Public Research a fost declarată câștigătoare, având experiență anterioară în consultanță pentru companii de stat. Numai că, surpriză: după finalizarea licitației, conducerea Romsilva a refuzat să mai semneze contractul cu firma câștigătoare, invocând informal că “perioada de audit ar fi insuficientă”. Cu alte cuvinte, Romsilva însăși și-a sabotat propriul audit. Abuzând de poziția sa de autoritate contractantă, regia a tărăgănat perfectarea contractului, refuzând și orice comunicare pe acest subiect. Menționăm că absurdul situației este evident: chiar Romsilva stabilise durata de 4 luni în documentația de atribuire, considerând-o adecvată, însă după licitație a pretins că nu ar fi destul timp pentru un audit corespunzător. Legal, refuzul de a semna un contract atribuit reprezintă o încălcare a legislației achizițiilor publice, considerată contravenție de legislația incidentă, o decizie unilaterală ce ar putea fi acționată în instanță de ofertantul desemnat. Practic, managementul Romsilva a preferat să riște consecințe juridice doar pentru a bloca intrarea unor auditori independenți în instituție.
Acest sabotaj din interior transmite un mesaj îngrijorător: Romsilva nu dorește o radiografie obiectivă a propriilor probleme. Un audit profesionist ar fi putut scoate la lumină exact zonele de ineficiență și rețelele de interese din regie, oferind Ministerului Mediului un plan concret de restructurare bazat pe date. În loc de asta, conducerea Romsilva a ales status quo-ul, ascunzând pădurea după copaci. Ministerul Mediului, deși la curent cu situația, nu a reacționat public semnificativ la acest refuz, nici sancționând managementul RNP pentru obstrucționare, nici forțând continuarea auditului pe altă cale. Rezultatul: nici până azi nu există un audit extern finalizat la Romsilva, reformele reale fiind amânate sine die.
Contradicții flagrante: refuzul reformei reale vs. inițiativele de fațadă
Ceea ce reiese din aceste episoade este o contradicție profundă. Pe de o parte, orice demers serios de reformă internă a fost blocat sau ratat; auditul independent a fost ținut pe loc de regie, iar proiectul de reorganizare a fost pregătit neglijent și respins de Justiție. Pe de altă parte, Ministerul Mediului a continuat să promoveze imaginea unei “reforme” în plină desfășurare, prin gesturi mai degrabă simbolice și comunicate optimiste.
În loc să insiste pe implementarea unui audit profesionist (care ar fi dat greutate științifică reorganizării), ministerul a preferat să meargă înainte cu proiecte de HG repetate, ajustate pe fugă doar cât să treacă de avize. De exemplu, după avizul negativ, Ministerul Mediului a anunțat cu mult tam-tam că a “pus în transparență decizională” un nou Regulament de Organizare și Funcționare al Romsilva, menit să “restructureze profund” administrația silvică (mmediu.ro). În comunicatul oficial se vorbea, din nou, de “eliminarea a zeci de posturi inutile de directori”, “regionalizare” și “corelarea activității șefilor cu indicatori de performanță”, exact pilonii din primul proiect eșuat, repetați ca un refren. Însă, dincolo de vorbe, nu era clar cum și când vor fi aplicate aceste măsuri concret. La momentul scrierii acestui articol, noul HG nu intrase încă în vigoare, iar reorganizarea efectivă rămânea la stadiul de promisiune.
În același timp, atitudinea conducerii Romsilva ridică semne de întrebare despre un refuz sistemic al reformei. Faptul că regia a considerat acceptabil să ignore rezultatul unei licitații legale sugerează că există o rezistență internă puternică împotriva oricărei schimbări. Ministerul Mediului nu pare să fi anticipat această opoziție sau nu a avut forța s-o depășească, preferând să salveze aparențele prin măsuri comunicate public, dar neimplementate.
Federația Silva acuza chiar că reforma ministerului a fost doar un “exercițiu de imagine”, menit să obțină “aplauzele societății civile” fără o bază reală. Termeni ca “amatorism” și “dezinformare” au fost folosiți de liderii de sindicat, indicând nivelul de neîncredere între specialiștii din sistem și noua conducere a ministerului. Deși reacția sindicatelor poate fi subiectivă, în esență criticile lor s-au confirmat: reorganizarea anunțată cu surle și trâmbițe a rămas până acum o formă fără fond, iar “reforma Romsilva” riscă să devină un simplu slogan de PR, nu o schimbare palpabilă în modul cum sunt gestionate pădurile statului.
Reforma pe Facebook și TikTok: prioritățile comunicării publice
Un element notabil al mandatului Dianei Buzoianu la Mediu este accentul puternic pus pe comunicarea în social media. În timp ce reformele structurale stagnau, ministra (sic!) și echipa sa de comunicare au fost extrem de active pe platforme precum Instagram, Facebook și TikTok, prezentând publicului imaginea unui minister implicat și modern.
Analiza activității de pe conturile personale ale ministrei oferă indicii relevante. Înainte de preluarea portofoliului de ministru, Diana Buzoianu era deja prezentă online ca deputată USR de București, cu un cont de Instagram activ. La acea vreme (prima jumătate a lui 2025), contul său avea în jur de 13.000 de urmăritori și circa 658 de postări, conform descrierii „Deputată USR, circumscripția București”. După numirea ca ministru, același cont a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând la peste 23.000 de urmăritori și peste 720 de postări (bio actualizată ca „Ministra Mediului”). Cu alte cuvinte, în doar câteva luni în guvern, Buzoianu a adăugat zeci de postări noi și a atras mii de followeri noi, un real succes al intensificării efortului de comunicare. De asemenea, pe platforma TikTok ministra are o prezență notabilă, contul său cumulând aproximativ 11,6 mii de urmăritori și 120 de mii de aprecieri la videoclipuri. Pentru un influencer ar fi motiv de mândrie, pentru un ministru lipsit de rezultate concrete este cel putin ciudat verbiajul de un asemenea calibru pe rețelele sociale. De altfel proiectele de legislație puse in consultare seamănă mai mult a postări motivaționale decât a analize fundamentate.
Ca tematică, postările Dianei Buzoianu de după preluarea mandatului au pus accentul pe mesaje pozitive despre inițiative de mediu și “reforme” în curs. De pildă, pe Instagram și Facebook, ministra a anunțat imediat punerea în dezbatere a reorganizării Romsilva, subliniind cei “trei piloni” ai reformei (reducerea direcțiilor, separarea activităților, indicatori de performanță). Au fost publicate clipuri și reel-uri despre combaterea tăierilor ilegale, despre necesitatea protejării pădurilor, despre digitalizare etc. De asemenea, Buzoianu a postat despre acțiuni precum demiterea șefului de la Apele Române (prezentată ca dovadă a schimbării de paradigmă în managementul instituțiilor de mediu). Pe TikTok, contentul a variat de la mesaje civice scurte la momente de “în culise”, încercând să umanizeze figura ministrului și să atragă atenția publicului mai puțin atins de comunicatele oficiale.
Această avalanșă de postări ridică întrebarea: este comunicarea intensă un indicator al priorităților reale sau un substitut pentru acțiuni concrete? Faptul că ministra Mediului a devenit unul dintre cei mai vizibili membri ai Guvernului pe rețele sociale, “cronica” zilnică a activității sale online eclipsând adesea știrile despre rezultatele palpabile, sugerează o inversare a priorităților. Desigur, transparența și informarea publicului sunt importante, însă în cazul de față există riscul ca “drumul de la angajament la fapte” – motto-ul afișat pe contul de Instagram al Dianei Buzoianu – să rămână un simplu hashtag, dacă faptele nu se materializează. Criticii ar putea spune că s-a încercat o construire a imaginii de reformator înainte ca reformele să fie realmente înfăptuite.
Apele Române: aceeași nevoie de reformă, alt deznodământ
Situația de la Romsilva nu este unică în sfera instituțiilor subordonate Ministerului Mediului. Un caz similar, poate chiar mai puțin abordat structural, este cel al Administrației Naționale “Apele Române” (ANAR) – regia care gestionează resursele de apă și infrastructura de protecție împotriva inundațiilor. Și acolo, diagnosticul arată probleme severe și nevoia acută de reformă: sub conducerea lui Sorin Lucaci (director general instalat din 2022), ANAR a eșuat să absoarbă fonduri PNRR esențiale pentru lucrări anti-inundații. Consecința? România a pierdut 300 de milioane de euro din PNRR pentru aceste proiecte, după ce nu s-a construit niciun kilometru din digurile planificate (peste 400 km) și doar 1 din 13 baraje prevăzute a mai rămas finanțat hotnews.ro. Restul fondurilor europene au fost tăiate, lăsând zone vulnerabile fără protecție, iar țara într-o situație rușinoasă. La fel de dezolantă este și situația plajelor, grevate de lipsa avizelor, amenajărilor de minimă necesitate, licitații lipsă sau trucate, ocupare ilegală de către „prietenii” ANAR și diverse personaje sulfuroase, unele adânc înfipte în sistem adevarul.ro .
Ministra Diana Buzoianu a recunoscut public dezastrul de la Apele Române și, la 12 septembrie 2025, a făcut un gest similar cu cel anunțat la Romsilva: l-a demis pe directorul Sorin Lucaci, invocând “nevoia urgentă de reformă și transparență” la ANAR. “Am luat astăzi decizia de a-l demite… România a pierdut peste 300 de milioane de euro din PNRR… Nu s-a construit niciun kilometru de dig…”, a transmis Buzoianu într-un comunicat pe Facebook, enumerând eșecurile managementului Lucaci. De asemenea, a declarat că noul director interimar va avea “un mandat de transparentizare și reorganizare” la Apele Române.
Diferența față de cazul Romsilva este că, dincolo de demiterea conducătorului, nu au fost inițiate alte măsuri profunde de audit sau restructurare. Nu s-a anunțat vreo analiză diagnostic independentă a ANAR, nu s-a propus (cel puțin până acum) vreo reorganizare prin HG a instituției. Practic, reforma la Apele Române s-a oprit la schimbarea omului din vârf, fără a atinge sistemul din subordine. Or, experții știu că problemele ANAR sunt la fel de sistemice ca la Romsilva – de la politizarea masivă a funcțiilor de conducere până la contracte ineficiente, cheltuieli nesăbuite (de exemplu, chirii de lux de zeci de mii de euro lunar pentru sedii centrale hotnews.ro) și lipsa de capacitate în gestionarea proiectelor majore.
Absența unei intervenții structurate la Apele Române arată limitele angajamentului reformator al Ministerului Mediului. Dacă la Romsilva măcar s-a încercat (fie și stângaci) un HG de reorganizare și s-a demarat un audit (fie și blocat ulterior), la ANAR reforma a rămas doar declarativă. Demiterea lui Lucaci, deși necesară, are mai mult valoare simbolică dacă nu e urmată de acțiuni asupra cauzelor profunde ale eșecului: reorganizarea direcțiilor regionale, evaluarea personalului și a competențelor, auditul contractelor și al modului de utilizare a fondurilor. Până în prezent, nu există date despre vreun astfel de demers. În plus, postul de director ANAR continuă să fie ocupat interimar și este de urmărit dacă va fi numit prin concurs transparent sau tot pe criterii de afiliere.
Paralela dintre Romsilva și Apele Române evidențiază un pattern periculos: două regii de importanță strategică (păduri și ape), ambele într-o situație critică, ambele teoretic pe agenda de reforme a ministerului, dar niciuna reformată efectiv. Blocajele pot diferi ca mecanism, însă rezultatul e același; statul amână la nesfârșit curățenia internă, în timp ce problemele se adâncesc. Iar Ministerul Mediului, deși condus acum de un reprezentant al unei generații tinere de politicieni, pare că s-a lovit de aceleași metehne vechi ale sistemului.
Concluzii: Între discursul schimbării și refuzul schimbării
Investigația de față a scos la iveală o imagine dezolantă a “reformei” de la Mediu: un amalgam de intenții bune, execuție deficitară, rezistențe interne și mult PR. Diana Buzoianu și echipa sa au venit la conducerea Ministerului Mediului cu promisiunea unei schimbări de paradigmă: transparență, competență și eficiență în instituții opace de decenii. Însă, în loc să “spargă sistemul”, s-au împotmolit în capcanele lui.
La Romsilva, incoerența legislativă a Ministerului a furnizat muniție oponenților reformei, iar resorturile interne ale regiei au acționat imediat pentru a se autoproteja (au blocat auditul). La Apele Române, lipsa de acțiune strategică din partea ministerului după schimbarea directorului ridică semne de întrebare despre seriozitatea angajamentului de reformă. În ambele cazuri, voința politică declarativă s-a lovit de un “zid”, fie el juridic, birocratic sau pur și simplu indus de interesele celor ce beneficiază de status quo.
Între timp, în spațiul online, reforma a părut că se întâmplă zilnic. Postările pe Instagram, clipurile pe TikTok și declarațiile pe Facebook ale ministrului au prezentat publicului o poveste frumoasă: cum “am început reorganizarea Romsilva”, cum “depollitizăm Apele Române”, cum “facem curățenie”. Dar în spatele acestor cuvinte, faptele nu au ținut pasul. Transparența reală ar însemna ca ministerul să recunoască public blocajele: să explice de ce proiectul HG a fost plin de erori, cine a fost responsabil de acel fiasco și ce se va face diferit; să explice de ce contractul de audit nu a fost semnat și cum va fi totuși realizat auditul; să clarifice ce plan concret există pentru ANAR dincolo de schimbarea unei persoane.
Pentru moment, Romsilva rămâne nereformată, cu aceleași structuri și probleme financiare, iar pădurile statului rămân administrate de un aparat pe care chiar ministerul îl considera ineficient. La fel, Apele Române rămâne o “gaură neagră” unde s-au pierdut sume imense, fără ca cineva să răspundă încă pentru acest eșec sistemic. Incoerența autorităților centrale, care proclamă reforma dar ezită să o și implementeze riguros, riscă să compromită nu doar niște jaloane din PNRR, ci însăși încrederea publicului că schimbarea este posibilă în instituțiile statului.
Fără asumare, competență și consecvență, orice reformă structurală va eșua. Cazul Romsilva (și în oglindă cazul Apele Române) arată cum refuzul sistemic al reformei poate îmbrăca multe forme, de la sabotaj tacit până la vorbe fără acoperire. Rămâne de văzut dacă Ministerul Mediului va reuși să iasă din această capcană a propriilor greșeli și să treacă, cu adevărat, “de la angajament la fapte”. Până atunci, pădurile și apele României așteaptă încă salvatorii promiși.
