De astăzi inițiem un ciclu de articole și campanii de presă sub titlul „Redescoperim România”. Vă vom aduce în atenție locuri uitate de multă vreme, locații inedite, zone stranii sau ciudate, cu legendele lor.
Una dintre componentele cele mai importante ale civilizației naționale este păstrarea și valorificarea trecutului. Cum în găleata asta a istoriei au fost turnate tot felul de informații, unele din ele tocite de curgerea apei istoriei, ne-am gândit că ar fi bine pentru cititorii noștri să redescopere, odată cu noi, o Românie fascinantă, dar uitată. Îmi reiau un vechi obicei, al reportajelor fără tentă politică sau mondenă, având ca scop valorificarea unor informații referitoare la locuri din București și din țară, care fac parte integrantă din cultura noastră națională și pe care agramații civilizației românești se fac că nu le văd. Pentru început vom face pași în jurul casei, adică în București și însoțit de labradorul meu Mara voi încerca să-mi bag nasul prin locuri pe unde piciorul bucureșteanului calcă rar. Astăzi dăm binețe unei perle arhitectonice numit Palatul Suter.
Palatul din vârful dealului Filaret a fost construit de un elvețian adus în țară de Carol I
Sâmbătă, mai spre după amiază, după ce mi-am plimbat cățelul și l-am lăsat să doarmă acasă, am dat curs invitației unui prieten de a călca pragul unui loc extrem de interesant și anume Palatul Suter, care adăpostește un super ultra exclusivist Boutique Hotel, loc în care o parte din protipendada Bucureștiului s-a dedat la un mic party. Prietenul meu, care are o oroare de publicitate mai rău decât are oroare pisica de apă, m-a invitat într-un loc unde mai fusesem cu ani în urmă. Mi-am adus aminte că acolo am filmat o scenă dintr-un film american prin anii ’90 și o reclamă la nu știu ce bancă din Franța. Mi-am parcat mașina undeva la intrarea pe Aleea Suter ca nu cumva să se amestece cu bolizii de sute de mii de euro parcați la intrarea din fața hotelului și să-i eclipseze prin vechime și eleganță. Hai să vedem un pic istoria acestui loc în care bunul gust e dat la maxim, iar prețul unei camere nu rupe buzunarul celor cu bani. Palatul Suter a fost construit de arhitectul Gustav Suter adus de către Regele Carol I să pună umărul la sistematizarea Bucureștiului, dar mai ales să pregătească terenuri pentru găzduirea Expoziției Generale România organizată de Carol I cu prilejul la 40 de ani de domnie. Construit în perioada 1902-1906 pe cel mai înalt punct al Bucureștiului, respectiv Dealul Filaret, Palatul Suter e o mică bijuterie arhitectonică, respectând întocmai perceptele arhitectonice românești ale vremii. Nici prea mare, nici prea mic, dar rafinat și cu bun gust să mai dea și la alții, palatul a devenit rapid locul de întâlnire al elitei bucureștene. Aleea ce duce spre palat e și ea mărginită de niște case cochete, în cel mai autentic stil austriaco–elvețiano-francez, adică un carcalete arhitectural dar de bun gust.
Piesa de rezistență e un candelabru cu 2000 de cristale de Murano
Ca să nu mai stau să-ți povestesc ceea ce deja e scris, uite aici un link.
Rebotezat și reamenajat în 2018 sub numele de Suler Palace Heritage Boutique Hotel, locația a fost introdusă în cel mai exclusivist circuit de hoteluri mici din lume.
Un băiat șmecher și-a scris numele pe Lamborghini
La petrecere a fost ca la petrecere, lume îmbrăcată frumos și elegant cu hăinuțe din bumbac și in, (că asta se poartă în lumea bună, nu țigăneli de pe la mall), cu prosecco de bună calitate și chelneri asiatici. Nu spun cine a fost pe acolo că și așa nu-i cunoști. Tot ceea ce pot să spun este că au fost niște dudui de top, parte din ele aranjate și siliconate, din alea de le tot vezi pe la mare în zonele de ultrafițe și care nu se duc la coafor decât dacă spălatul pe cap costă mai mult de 500 de euro. Au fost și niște domni din protipendada Bucureștiului și am văzut o și pe fostă nevastă a lui Liviu Vârciu, despre care se zice că ar fi influenceriță și despre care am citit în presă că a luat 3,60 la bacalaureat. De mâncat s-au mâncat, așa cum e obiceiul. Niște chestii mici și frumos ornate, care arătau a opere de artă gastronomice. N-am mâncat pentru că mă duceam într-o vizită și mă aștepta ditamai pulpița de ied făcută la cuptor cu miere și mirodenii.
După două ore de amintiri depănate cu colegul meu de școală generală și liceu, altfel băiat isteț și cu multe afaceri prospere în România, m-am dus două cartiere mai încolo, în zona Mitropoliei, la niște prieteni, să dau iama-n mâncare. La ieșire am văzut un ditamai Mercedes G Class, a cărui valoare depășește pe cea a unei viluțe în Bragadiru și m-am întrebat ca prostul dacă ala în timpul liber o face Uber.
Lângă Mercedes era parcat și un Lamborghini galben, pe care proprietarul pusese un autocolant cu numele lui, (asa cum îmi broda mama numele pe camăși la gradiniță să nu le pierd) ca nu cumva să îl încurce cu alte zeci de Lamborghini-uri galbene, care își fac veacul prin parcările de la mall. (Vezi cum îl cheamă pe nenea în fotografie). Închid aici robinetul amintirilor. Poate într-o sâmbătă sau într-o duminică după amiază, când e vreme frumoasă afară și treci pe lângă parcul Carol spre gara Filaret, ia-o puțin pe Aleea Suter să bei măcar o cafea în splendoarea aia de clădire. Îți garantez că n-ai să asculți nici manele și nici n-ai să vezi pe la mese îmbogățiți din pandemie. Nu e cazul.
Astăzi, Gică Contra îți urează să ai tarte cu pateu de meduză și lăcuste violete.
CITIȚI ȘI: Tudor Giurgiu a luat tot ce s-a putut la premiile Gopo (oficiuldestiri.ro)
