De multă săptămâni pe mai toate televiziunile se zburlește la noi în reclamă sau mai bine zis un anunț prin care firmele care nu încheie contracte cu nu știu ce autoritate pentru reciclarea recipientelor de plastic vor suporta rigoriile legii. Mărie celor care au făcut reclama potrivit unei directive a Uniunii Europene, tot poporul băutor de cole, sprite-uri, ape și alte licori mai mult sau mai puțin binefăcătoare, sunt obligați să returneze ambalajul.
O nouă taxă mascată care intră într-un buzunar misterios
Dacă o luăm ca plutașul de pe Bistrița pe firul apei, vom vedea că în spatele goarnelor care trâmbițează dragostea față de mediu se ascunde o extrem de venoasă afacere. Hai să povestim, cumpără o sticlă de apă la 2 l sau la jumate, nu contează, magazinul te taxează cu 50 de bani pe bucată. În cazul în care iei un bax, plătești 3 ron, adică exact cât o sticlă. Prin casă, după ce ați consumat conținutul în ființa ta pământească, pui și tu sticlele pe balcon dacă ai, în grădină dacă ai, sau le îndeși undeva prin dulapul de bucătărie. Sticlele ocupă loc evident, așa că-ți faci probleme să le dai cât mai repede. Le pui în sacoșică și cu sacoșica te duci la supermarket. Acolo e o dihanie mare de metal, cu niște ecrane, bagi sticla și pe un ecran ar trebui să-ți apară suma pe care ai plătit-o la casă drept garanție. Evident că nu-ți apare și mașina îți dă sticla înapoi, la fel se întâmplă și cu a doua și cu a treia și cu a patra și cu a cincea și cu a șasea. Te întrebi de ce nu-ți răspunde nimeni, pentru că cei de la magazin sunt ocupați cu alte probleme și doare fix în aparat de tine, așa că îți bagi picioarele în ea de situație, înjuri în următoarea ordine, ministru mediului care a acceptat programul, pe cel care l-a făcut, supermarket-ul care ți-a luat banii, pe cel care a instalat mașina, pisica vecinului care miaună tot timpul, pe vecin, partidul de guvernământ, pe Ciolacu și pe mama soacră, prea multă sare în ciorba de fasole. Mai departe lași sticlele acolo și pleci lăsând cadou 3 ron cui?
Întrebarea hamleteană răsare din pământ din iarbă verde, ca păpădia primăvara. E posibil ca mașina să fie setată să nu primească sticlele tale deși ție ți s-a oprit banii la casă. E posibil ca măgăoaia să fie plină și să nu îți accepte sticla ta, e posibil ca măgăoaia să fie setată să nu primească decât un anumit număr de sticle, restul luând drumul băjeniei sau a lui Ucrainei. Dacă vrei tu așa, că lăsând sticlele acolo faci cadou cuiva, nu știu cui, 3 ron, magazinul preia sticlele și le predă mai departe. În cazul în care magazinul e golan și șmecher, își oprește banii el. În cazul în care banii au intrat la stat, statul își oprește banii, impozitul pe sticlă fiind de fapt un impozit mascat, pe care ți-l pune statul palmă, barbă, cot, fără ca tu să ai ceva de zis. Uite așa dacă înmulțești cu câteva milioane de sticlă băgate în circuitul economic, la care se mai adaugă alte câteva milioane de doze din aluminiu și împarți la jumate, adică 50 de bani pe bucată, rezultă niște milioane care nu știi dacă se duc la producător, la comerciant sau la stat. Indiferent unde s-ar duce, țeapa e a ta și nu a lor.
Programul este de fapt un jaf mascat, o nouă oportunitate consfințită de lege de a băga bani fără niciun efort în buzunarul unor șmecheri pe spinarea ta, amărâtule, care crezi că reciclând peturile, natura o să strângă mâna și frunzele din curte ar fi bine ca Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului și Poliția să intre discret pe fir și să vadă cine sunt adevărații beneficiari ai acestui caritas cu sticle goale.
Astăzi Gică Contra vă urează găini care sforă și vise din fier forjat.
CITIȚI ȘI: Pe Rusia nu o doare de rezoluția UE privind tezaurul României (oficiuldestiri.ro)