Războiul valutelor majore internaționale pare din ce în ce mai iminent, în condițiile în care tarifele anunțate de Donald Trump ar putea face unele economii majore să își devalorizeze intenționat monedele. Tensiunile sunt cu atât mai mari cu cât prețurile aflate din nou în creștere în SUA anunță un al doilea val al inflației.
Războiul valutelor poate crește din nou inflația
Războiul valutelor și un al doilea val de inflație este un scenariu despre adeverirea căruia trag acum semnalul de alarmă tot mai mulți analiști economici.
Inflația a crescut în SUA la 2,6% în octombrie 2024, în creștere de la 2,4% în septembrie, care a fost cea mai scăzută rată din februarie 2021, dar și față de 2,5% în august.
Acesta marchează prima creștere a inflației în șapte luni, în condițiile în care costurile cu energie au scăzut mai puțin decât în lunile precedente, potrivit tradingeconomics.com.
Mai mult decât atât, inflația la producători a crescut în noiembrie în SUA cu 3%, cel mai ridicat nivel din februarie 2023, potrivit datelor oficiale.
Evoluția este peste așteptările specialiștilor, care anunțaseră majorări de prețuri la producători de cel mult 2,6%. În plus, 6 din ultimele 7 seturi de date statistice lunare privind inflația la producători au fost revizuite în sus de Biroul de Statistică a Muncii din SUA.
Atât inflația la producători, cheltuielile personale de consum cât și indicele prețurilor de consum, toți cei trei indicatori care urmăresc evoluția prețurilor din Statele Unite, au revenit oficial pe tendință crescătoare în SUA.
Acest lucru îi face pe analiștii economici să tragă un uriaș semnal de alarmă, în condițiile în care inflația este din nou oficial în creștere, pentru prima dată de la schimbarea de politici a FED – Rezerva Federală a SUA, vizând oprirea tendinței de creștere a dobânzilor (ce viza controlul inflației) și revenirea la o politică monetară mai relaxată.
În condițiile în care FED reduce ratele dobânzilor pe fondul inflației în creștere, sunt emise numeroase avertismente cu privire la un nou val de creștere a prețurilor.
Războiul valutelor, inițiat de tarifele lui Trump
Pe de altă parte, războaiele comerciale anunțate deja de Donald Trump, pe fondul intenției de a introduce taxe vamale pentru importurile în SUA, au un uriaș potențial de a se transforma în războaie valutare, avertizează unii analiști financiari.
Mai precis, este vorba despre țările care își devalorizează intenționat valuta națională, pentru a-și crea un avantaj competitiv.
Dolarul s-a consolidat semnificativ de realegerea lui Donald Trump la Casa Albă, dar politicile anterioare ale viitorului președinte american indică faptul că un dolar puternic – deși este benefic în anumite privințe – este văzut ca dăunător competitivității exporturilor americane.
Ca răspuns, s-ar putea ca politicile lui Trump să nască presiuni asupra partenerilor comerciali precum Europa și China pentru a-și slăbi monedele, fie prin politica monetară, fie prin alte tactici intervenționiste, pentru a compensa impactul tarifelor.
SUA se confruntă cu o inflație persistentă și o traiectorie de creștere constantă a economiei, menținând FED-ul precaut cu privire la ratele dobânzilor. Dar un război al valutelor ar putea duce la o spirală necontrolată de reducere a dobânzilor din partea băncilor centrale majore, în ciuda pericolelor din ce în ce mai mari legate de un al doilea val de inflație.
Între timp, Europa se confruntă cu riscuri de stagnare și dezinflație, prin urmare probabil că BCE va menține ratele mai scăzute pentru mai mult timp, cred analiștii.
Zona euro: A scădea sau nu dobânzile
În Uniunea Europeană, unde inflația în zona euro a coborât în această toamnă la 2%, adică ținta de inflație a Băncii Centrale Europene – BCE, există în acest moment o aprinsă dezbatere legată de care ar trebui să fie următoarea mutare a BCE.
Investitorii și mediul de afaceri solicită reduceri suplimentare ale dobânzilor, pentru a impulsiona o economie europeană care se zbate în stagnare.
De cealaltă parte, Isabel Schnabel, o voce importantă în Comitetul Executiv al BCE, a avertizat de curând că vede doar un spațiu limitat pentru reduceri suplimentare ale ratelor de dobândă.
BCE a redus dobânda monetară în 2024, prin trei decizii consecutive, cu 0,75%, până la 3,25%, iar estimările unor analiști financiari vorbesc despre noi reduceri în 2025, până la 2% sau schiar 1,75%, scenariu despre care Isabel Schnabel a declarat că vine în contradicție cu opiniile sale, pentru că s-a ajuns în acest moment aproape de nivelul neutru (de echilibru), scrie Bloomberg.
Schnabel estimează că nivelul neutru, ”care nu poate fi măsurat cu precizie”, este de la 2% până la 3% și că o coborâre sub acest nivel ar putea avea consecințe nedorite asupra economiei.
Dar, forțată de performanța extrem de slabă a economiei europene, BCE a redus deja dobânda monetară la 3%, iar Christine Lagarde a anunțat că ”direcția spre care se îndreaptă politica monetară în zona euro este clară, dobânzile vor scădea”.
Șefa BCE a declarat că direcția în viitor este categoric de a fi reduse și mai mult dobânzile, iar cea mai recentă decizie nu este ultima reducere a dobânzii pe care Banca Centrală Europeană o va opera.
”Ceea ce vedem acum este o schimbare a poziției de risc. Până acum, proiecțiile noastre privind inflaţia erau asociate cu riscuri ascendente, dar acum simțim că inflația ar putea de fapt evolua la un nivel mai ridicat decât am previzionat, credem că acum riscurile sunt complexe.”, a declarat luni Lagarde.
FED, hotărâtă să susțină economia
Rezerva Federală a Statelor Unite (FED) a redus în septembrie 2024, pentru prima dată din martie 2020, rata de politică monetară, operând o tăiere cu 50 de puncte de bază a costurilor finanțării.
Decizia îndrăzneață a reprezentat semnalul dat de FED cu privire la sfârșitul perioade de creștere continuă a dobânzilor și începerea ciclului de relaxare a politicii monetare.
Trebuie precizat că băncile centrale majore din întreaga lume au operat în ultimii ani majorări istorice ale dobânzii monetare, pentru a contracara inflația ajunsă, de asemenea, la valori care nu au mai fost întâlnite de zeci de ani.
Doar că măsura are și un revers al medaliei, scumpirea finanțării atrăgând de obicei după sine și ”răcirea economiilor”, adică încetinirea ritmului de creștere economică.
Acesta a fost de altfel și motivul pentru care FED a decis că este timpul să treacă la relaxarea politicii monetare, în încercarea de a da un impuls economiei americane.
Al doilea val de inflație, prevăzut în SUA încă din septembrie
Încă de la data adoptării acestei decizii, au existat numeroase avertismente, inclusiv din interior, prin vocea lui Michelle Bowman, membru al Consiliului Guvernatorilor Sistemului Rezervei Federale, că FED se pripește și nu ia în calcul toate riscurile.
Mai ales că riscurile unei politici monetare prea relaxate sunt foarte mari, vizând un al doilea val inflaționist, care poate fi chiar mai mare decât primul, așa cum de două ori s-a petrecut deja în secolul trecut, în anii ‘40 și în anii ‘70.
Astfel, dacă în 1974 inflația atingea în SUA un prim vârf în proximitatea nivelului de 12,5%, anul 1980 a adus un al doilea vârf de inflație, mai ridicat, de aproape 15%.
După decizia de a reduce cu 0,5% dobânda monetară, Rezerva Federală a SUA a anunțat că va opera alte două tăieri de 0,25% în 2024 și a pus deja una în practică, la începutul lui noiembrie.
A doua reducere s-a putea să nu mai aibă loc însă, în condițiile în care oficialii FED par a nu cădea de acord asupra a ceea ce trebuie făcut la următoarea ședință de politică monetară, așa cum scrie Reuters.
1970 versus 2020
Cele două șocuri ale prețului petrolului din anii 1970 au căzut asupra unei economii americane care era deja ”fierbinte”, un produs secundar al deficitelor comerciale și fiscale persistente ale SUA, care au crescut până în anii 1960, ajutate de politica monetară relaxată, adoptată la acea vreme.
În același timp, dolarul american a pierdut un sfert din valoarea sa între 1970 și jumătatea anului 1973, după decuplarea de etalonul aur, ca urmare a renunțării la sistemul Bretton Woods.
Toate acestea au căzut asupra unei economii care era mult mai centrată pe producție decât este în prezent, cei mai pregătită să suporte șocurile.
Ceea ce face ca situația de azi să fie unică este capacitatea limitată a FED de a combate un posibil al doilea val, având în vedere că reluarea procesului de majorare a dobânzilor ar putea exacerba povara datoriei deja foarte grea a guvernului american.
Asemănarea cu al doilea val inflaționist din 1970 poate apărea însă atunci când vine vorba despre dolarul american, care ar putea să intre pe o nouă tendință puternică de depreciere.
Dacă în anii 1970 inflația a crescut din cauza exploziei prețurilor petrolului, în anii 2020 scumpirea energiei, pe fondul politicilor verzi și a exacerbării tensiunilor geopolitice, a stat și în SUA, dar și pe plan mondial, la baza exploziei prețurilor în economie, ce a afectat atât nivelul de trai al populației, cât și condițiile economice, care au devenit ostile pentru companii.
Un al doilea val inflaționist la nivel mondial ar putea fi declanșat o nouă explozie a prețurilor energiei, pe fondul tensiunilor uriașe din Orientul Mijlociu, de cotațiile tot mai înalte pe care le ating pe bursele de mărfuri diverse materii prime și materiale primare, generate de întreruperea lanțurilor comerciale adusă de divizarea în blocuri geopolitice, dar și de îndeplinirea prognozelor analiștilor privind războiul valutelor.
