Potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat, prin intermediul anchetei EU-SILC 2024 (Statistics on Income and Living Conditions), 16,2% dintre cetățenii Uniunii Europene (UE) au fost expuși riscului de sărăcie în anul 2023. Datele se bazează pe veniturile disponibile din anul anterior și sunt în concordanță cu nivelul înregistrat în ediția anterioară a sondajului, care analiza veniturile din 2022. Această stabilitate a procentului mediu la nivelul Uniunii ascunde, însă, disparități majore între statele membre, inclusiv România, care continuă să se situeze semnificativ peste media europeană, alături de țări precum Bulgaria, Letonia și Spania.
Ce înseamnă „risc de sărăcie” în statistica oficială a Uniunii Europene
Potrivit metodologiei EU-SILC, persoanele expuse riscului de sărăcie sunt acelea al căror venit disponibil echivalat este sub 60% din venitul median la nivel național. Nu este vorba neapărat despre sărăcie extremă, ci despre un nivel de trai semnificativ mai scăzut decât media societății în care trăiesc, ceea ce le expune la marginalizare socială și economică.
De exemplu, într-o țară în care venitul median este de 3.000 de lei pe lună, pragul de risc de sărăcie va fi de 1.800 de lei.
România: una dintre cele mai afectate țări din UE la sărăcie. Datele indică o vulnerabilitate socială ridicată
În contextul raportului prezentat de Eurostat, România rămâne printre statele membre cu cele mai ridicate rate ale riscului de sărăcie, în pofida unei ușoare tendințe de scădere față de anii anteriori. Potrivit datelor oficiale din 2023 (publicate în cadrul EU-SILC 2024), aproximativ 34% dintre români se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială – dublu față de media europeană de 16,2%.
Această situație persistă în ciuda creșterii economice din ultimii ani și a măsurilor punctuale de sprijin financiar implementate la nivel național, inclusiv:
- creșterea salariului minim brut,
- majorarea pensiilor,
- programe sociale de sprijin pentru familii defavorizate.
Totuși, aceste intervenții nu au reușit să reducă în mod semnificativ decalajele sociale, mai ales în mediul rural, în rândul persoanelor în vârstă, al copiilor și al lucrătorilor cu venituri mici.
Estimările pentru anul 2024: ușoară scădere la nivelul UE, dar fără relevanță statistică
Având în vedere că ancheta EU-SILC utilizează date privind veniturile din anul precedent, Eurostat a publicat și estimări rapide („flash estimates”) pentru anul 2024, în cadrul unui program de statistici experimentale privind inegalitatea veniturilor și indicatorii de sărăcie.
Conform acestor estimări, rata riscului de sărăcie la nivelul Uniunii Europene ar fi scăzut foarte ușor la 16,1%, însă diferența este considerată nesemnificativă din punct de vedere statistic. Cu alte cuvinte, problema persistă la scară largă, iar progresele în combaterea sărăciei sunt marginale.
Disparități între statele membre: nord-vestul Europei vs. sud-estul și periferia estică
Diferențele dintre țările membre ale UE rămân considerabile. Cele mai scăzute rate ale riscului de sărăcie au fost înregistrate, conform datelor anterioare, în:
- Cehia (aprox. 10%)
- Slovenia
- Țările nordice (Danemarca, Suedia, Finlanda)
La polul opus, se află:
- România (aprox. 34%)
- Bulgaria (peste 30%)
- Letonia și Spania (peste 20%)
Această polarizare reflectă diferențele în sistemele de protecție socială, în politicile fiscale și în distribuția veniturilor, dar și nivelurile de educație, ocupare și infrastructură socială.
România în context: de ce nu scade semnificativ riscul de sărăcie?
Analizând cazul României, pot fi identificate mai multe cauze structurale care mențin nivelul ridicat al riscului de sărăcie:
- Inegalitatea veniturilor: raportul dintre venitul celor mai bogați 20% și cel al celor mai săraci 20% depășește 7:1 în România.
- Ponderea ridicată a muncii precare: numeroși români lucrează în agricultură de subzistență, în economia informală sau pe salarii minime.
- Acces redus la servicii publice de calitate, mai ales în sănătate și educație, în zonele rurale și în regiunile mai sărace.
- Migrația forței de muncă, care slăbește structura demografică și reduce sprijinul familial tradițional.
Pensionarii și familiile monoparentale sunt categorii extrem de vulnerabile în lipsa unor politici de protecție suficient adaptate.
Un semnal de alarmă pentru politicile europene și naționale
Deși rata riscului de sărăcie în Uniunea Europeană rămâne stabilă la 16,2%, iar estimările pentru 2024 indică o posibilă scădere la 16,1%, problema sărăciei rămâne profundă și structurală, mai ales în statele din sudul și estul Europei.
România se află printre cele mai vulnerabile țări, iar lipsa unor reforme structurale profunde în domeniile educației, ocupării, fiscalității și protecției sociale face ca milioane de cetățeni să rămână în afara prosperității.
