Rezultatul alegerilor anticipate din Slovacia, în care Robert Fico – un personaj populist cunoscut celor familiarizați cu viața politică de prin centrul Europei încă din 2006 – și al său partid de stânga ajung la „butoanele” de la Bratislava, ar trebui să trimită fiori reci pe șira spinării pentru toți susținătorii democrației. Fără îndoială, Putin își freacă mâinile.
În acest fel, Vladimir Vladimirovici își extinde baza de operațiuni amplasată în chiar inima Europei Occidentale cu (încă) unul dintre vecinii Ucrainei pe care și-a propus să o facă dispărută.
O scurtă privire aruncată pe hartă arată că, prin câștigarea unui mare aliat prin coaliția ce va forma cel mai probabil Guvernul de la Bratislava, Putin dispune acum de un mult mare spațiu de manevră decât în chiar luna februarie 2022, când a declanșat „operațiunea specială” de îngenunchiere a Kievului.
O mare parte dintre argumentele pentru discuție pot fi găsite, explicate cu subiect și predicat, la colegii de la Libertatea, care au strâns într-un material foarte interesant, pe care nu îl pot recomanda suficient de mult, și părerile celor de la Financial Times, Politico și publicația locală slovacă Aktuality.sk.
De ce este rezultatul din Slovacia periculos, nu numai pentru Ucraina, ci și pentru vecinii imediați ai acestei țări, dinspre vest (dar de „peste” Cehia și Austria, din motive pe care le voi explica imediat), spre nord (aka Polonia, ne arată harta) și dinspre sud-est (exact, chiar Bucureștiul)?
Pentru că-i asigură lui Putin o „punte” de scepticism în cel mai favorabil caz, sau chiar un „butoi cu pulbere” în cel mai negru scenariu.
Avem deci, cu harta în față, un grup de țări care deși aparent fac parte din tabăra „celor buni” (termen relativ, ar spune unii), în care se respectă valorile moderne și democrația, de fapt… lucrurile nu sunt chiar așa.
Ungaria și Serbia – una „hăis” și alta.. la fel
Prima ar fi Ungaria. Țară UE, membră NATO, dar cu foarte multe… „derapaje”, pentru a folosi un eufemism, de la conduita vestică.
Extrem de lentă în adoptarea măsurilor „anti-Putin” și „anti-Rusia”, ba chiar la unele dintre opunându-se de-a dreptul, Ungaria este țara al cărui prim-ministru Viktor Orban este de părere că, de exemplu, „Putin e un lider stabil și popular”, fiind și unul dintre cei doi lideri din țările UE ce au mai vizitat Moscova și pe „Țar” după 1 martie 2022.
Alături de Ungaria (și geografic, și în „simțire”) se află Serbia. În frunte cu al său președinte Aleksandar Vučić, Serbia și partidul SNS care îl susține, și cu 68% dintre sârbi care spun, conform sondajelor de opinie, că NATO a pornit, de fapt războiul din Ucraina, și nu Rusia.
95% dintre sârbi spun că Rusia este un aliat „adevărat”, iar sancțiunile impuse „ursului” nu sunt aplicate de Serbia. Deloc.
Neutralitatea, mască pentru umplerea buzunarelor lui Putin
A treia pe listă, Austria. Din nou, țară-membră și a UE, și a NATO. Oficial, Austria nu este aliatul lui Vladimir Vladimirovici. Neoficial însă, cancelarul Karl Nehammer, sub pretextul „neutralității militare”, este (spun analiștii politici și militari) un „pion” al lui Putin pe care acesta il poate promova în damă după dorință.
Economic, Austria este dependentă de energia rusească și nici nu a făcut vreun efort să se rupă de Moscova din acest punct de vedere, spre deosebire de Germania, de exemplu. Ba dimpotrivă.
În sfârșit, în „barca” rusă din mijocul iazului, intră acum și Slovacia. Să nu uităm, chiar dacă banii din Vest sunt necesari slovacilor, discursul cu care Smer și Robert Fico au câștigat voturile la alegeri s-a axat pe stoparea ajutorului acordat Ucrainei și pe redresare economică, exploatând abil scandalurile din sânul liberalilor, precum și – prin iscusite manipulări și dezinformări – temerile oamenilor.
Discursuri ce exploatează temerile oamenilor. Sună cunoscut?
Iar referitor la acest ultim capitol, cel al exploatării temerilor oamenilor, Fico și Smer au excelat, construind pe un fundal pro-sovietic – pardon, pro-rus – ce susține sondaje în care oamenii, de exemplu, în proporție de 51% cred că pentru războiul din Ucraina sunt responsabili doar vecinii noștri de la Ismail încolo și NATO.
Iar asta ne aduce imediat cu gândul la ce se întâmplă în România. În toamna lui 2019, lua ființă o formațiune denumită Alianța pentru Uniunea Românilor.
În patru ani, AUR a ajuns să urce de la circa 9% din voturi (alegeri 2020) la – conform sondajelor – locul doi după PSD, depășind un PNL care s-a autoînvins. Discursul formațiunii considerate extremiste de cam toată lumea mai puțin de membrii săi și de simpatizanți, este, din acest punct de vedere, extrem de simplu și asemănător cu cel din Slovacia.
Prețuri mari la energie și combustibili, inflația în creștere, puterea de cumpărare reală în continuă eroziune, „presiunea libertină și liberală” promovată de la UE, sunt tot atâtea „butoane” apăsate de AUR în ultimii ani.
„Deșteptul învață din greșeala altuia”
Iar la noi, din păcate ca și Smer în Slovacia, AUR se axează pe un discurs populist, dorind să devină un soi de voce a opoziției față de orice: măști, vaccinuri și cipurile 5G închipuite din pandemie (dar nu numai); politicile axate pe protecția mediului, migrația și importul de forță de muncă din țările asiatice și africane, liberalismul promovat de UE, America, NATO și susținerea lor pentru Ucraina în războiul cu Vladimir Vladimirovici.
Pe de altă parte, de la Est vine lumina și pacea, iar bunăstarea economică a românilor este ținută departe doar de imperialismul occidental.
Spuneam mai sus „din păcate”, pentru că rezultatul din Slovacia este evident un lucru rău – o fisură în armura Vestului, ce ar trebui să fie impenetrabilă.
O fisură care a ajuns acum și mai mare decât era săptămâna trecută. O gaură pe care același Vest va trebui să o acopere cu repeziciune, înainte de a se extinde mai spre Marea Neagră, unde se pare că din greșelile altora nu se trag nici măcar concluzii, darmite învățăminte. Mai ales în locul în care în gAURă stă ascuns șarpele…
