Problemele juridice dintre pământeni și extratereștri pare că au fost rezolvate. Profesorul Nasty Marian Vlădoiu a reușit să elaboreze cel mai modern tratat de drept care reglementează relațiile juridice dintre pământeni și civilizațiile extraterestre cu care oamenii ar putea intra în contact. Lucrarea intitulată „Metadrept-Xenodiplomația spațială”, a cărei prefață a fost scrisă de cosmonautul Dumitru Prunariu, a fost publicată în limba română la editura Universul Juridic, dar poate fi descărcată și în limba engleză de pe Amazon.
Prof. Univ. Dr. Nasty Marian Vlădoiu este profesor de drept la Universitatea din Brașov. Este, de asemenea, avocat dar și președinte al Uniunii Camerelelor de Comerț Bilaterale din România și consul onorific al Republicii Ghana în țara noastră. Este autor a numeroase lucrări de specialitate, iar ultima dintre cărțile publicate de acesta este Metadrept-Xenodiplomația spațială.
Profesorul Nasty Vlădoiu, autorul lucrării Metadrept-Xenodiplomația spațială, ne-a acordat un interviu în exclusivitate
Când am aflat despre apariția unei cărți care tratează relațiile juridice dintre pământeni și extratereștri, am crezut inițial că este vorba despre o glumă. După ce am citit-o, primită cu dedicație de la autor, mi-am dat seama că există o întreagă ramură științifică care se ocupă de această temă și că nu este de azi de ieri, ci a apărut de mai bine de jumătate de secol, iar guvernele unor țări dezvoltate, în special guvernul SUA, au investit mulți bani în cercetarea fenomenului. Tocmai de aceea mi-am propus să realizez un interviu cu autorul. Profesorul Nasty Vlădoiu a acceptat să mi-l acorde, în exclusivitate pentru www.oficiuldestiri.ro .
Ar trebui să le aplicăm extratereștrilor ceea ce ne-ar plăcea să ne aplice ei nouă
L.D.I.: Domnule profesor Nasty Vlădoiu, cum v-a venit ideea de a scrie un tratat juridic pentru pământeni și extratereștri?
N.M.V.: Ideea mi-a venit citind anumite materiale pe care le-am studiat și care mi-au făcut deosebită plăcere să le studiez și să le aprofundez.
L.D.I.: Materiale de ufologie?
N.M.V.: Nu, nu, erau materiale de metadrept. Ideea nu îmi aparține, ideea are o paternitate care îi aparține lui Andrew G. Haley, care pe la 1950 a început să studieze acest fenomen, gândindu-se că la un moment dat se poate întâmpla o întâlnire de gradul III. Atunci a primit și bani de la guvernul american pentru a aprofunda acest studiu despre cum ar trebui să arate o interacțiune dintre terrani și civilizațiile extraterestre, interacțiuni care ar trebui să fie reglementate și coordonate de o legislație în materie. El a plecat de la o regulă de aur, și anume că ar trebui să existe o regulă coordonatoare care să poată fi aplicată în dialogurile acestea și a ajuns la concluzia că ar trebui, prima dată, să le facem și lor sau să le aplicăm și lor, extratereștrilor, ceea ce ne-ar plăcea să ni se aplice nouă de către ei. Ulterior, la câțiva ani mai târziu, Andrew G. Haley a revenit la idee și a spus că nu trebuie să aplice această regulă, pentru că s-ar putea ca ceea ce ne este bun nouă și ne-ar plăcea nouă, lor să le facă foarte rău. Și atunci a spus că ar trebui să li se facă lor, etraterestrilor, ceea ce le-ar fi bine lor.
Dacă un extraterestru îmi cere nevasta și nava, eu i le las?
Pentru că nu erau recunoscute întâlniri cu civilizațiile extraterestre, era greu să se știe dacă el avea sau nu avea dreptate. I-au sărit foarte mulți împotrivă și i-au spus, cum adică, dacă eu, ca terran mă întâlnesc cu un extraterestru și el îmi cere nevasta și nava, eu i le las, doar pentru că i-ar plăcea extraterestrului să i se întâmple? El a acceptat că mai este de studiat și au venit și alte voci, alți oameni de știință, alți specialiști din toată lumea care studiau acest subiect. Au început să dezvolte niște reguli, astfel încât metadreptul, care se traduce „dincolo de drept”, adică dincolo de ceea știm noi că înseamnă dreptul terran, să aibă niște reguli aplicabile în cazul în care ar exista interacțiuni cu civilizațiile extraterestre. Sigur că aici intervine liberul arbitru, intervine accesul la informație, și cu cât ești mai aproape de aceste informații, liberul arbitru poate să-ți dicteze într-un sens sau altul. Pentru că de acolo plec și explic paradoxul lui Fermi, care spune că „dacă există extratereștri, unde stau ascunși dacă nu-i vedem?”
De la paradoxul lui Fermi am plecat și într-unul dintre fundamentele cărții mele. În România sunt singurul care am scris despre acest fenomen.
Henri Coandă s-a întâlnit cu opt specii extraterestre și au comunicat prin telepatie
L.D.I.: Deci treaba este serioasă, nu este o chestie care ține de științifico-fantastic?
N.M.V.: Nu este o treabă de ufologie, este vorba despre lucruri care, părerea mea, este o chestiune de timp până se vor întâmpla. Cum și în ce fel, o să vedem. Există studii și declarații ale unor oameni cum ar fi Dan Mirahorian, unul dintre discipolii lui Henri Coandă, căruia Coandă i-ar fi mărturisit că a avut o întâlnire în Statele Unite unde au fost invitați cei mai mari oameni de știință ai momentului și au avut întâlnire cu reprezentanții a opt specii extraterestre. Acolo, tot dialogul dintre pământeni și extratereștrii, toată comunicarea, s-a derulat într-un mod telepatic, care nu a mirat pe nimeni. Dacă Henri Coandă a mințit despre acest episod, atunci și Dan Mirahorian a preluat minciuna și am preluat-o și eu din cartea sa, „Comentariu la misterul Ummo”. Concluzia este că, cu toată superioritatea pe care o credem noi, specia terrană, că o avem, o astfel de întâlnire cu extratereștrii trebuie bine pregătită.
Metadreptul se bazează pe un vechi proverb: să îți faci ție ce nu face rău altora și să le faci altora ce nu-ți face rău ție!
L.D.I.: În cartea Dvs există niște documente pe care le publicați. Sunt documente desecretizate de la diferite instituții, documente care provin din anii 1950 și mai devreme. Asta înseamnă că există niște dovezi că există civilizații extraterestre?
N.M.V.: Eu sunt convins că există civilizații extraterestre. Vom vedea ce și cum, deoarece informația trebuie să fie bine filtrată. Pentru că există partea de ufologie, care depășește zona noastră strictă. Eu mi-am adus contribuția aici printr-un set de 11 principii ale metadreptului, pe care eu cred că ar trebui să le aibă terranii în considerație pentru acel contact cu extratereștrii.
Cred că există posibilitatea clară ca acest principiu al metadreptului, principiul coexistenței și al evoluției coexistențiale, alături de marea formulă coordonatoare a metadreptului, care este luată dintr-un proverb de fapt, care spune că „ar trebui să-ți faci ție ceea ce nu face rău altora și să faci altora ceea ce nu-ți face rău ție!”. Trebuie să existe niște linii roșii și trebuie să existe un respect reciproc între speciile existente în Cosmos, pentru că nu este vorba doar de Universul nostru. Eu cred că grecii au avut dreptate când au ales acest concept de Cosmos, care de fapt este locul tuturor universurilor, pot exista și universuri gemene, și atunci partea aceasta de comunicare și de reglementare a contactului, care a fost materializată de noi prin principiile metadreptului, cu siguranță este foarte interesantă și mult mai aplicată decât întregul domeniu al ufologiei.
Vocația pentru Metadrept este a civilizațiilor extraterestre naturale. Este exclusă IA creată de extratereștri, dar și de terrani
L.D.I.: Principiile metadreptului gândite de pământeni ar presupune că și extratereștri ar trebui să aibă un manual de metadrept, care să-i ghideze în relațiile juridice cu terranii? Ar trebui să existe o instanță care să rezolve eventualele diferende dintre civilizațiile cosmice care interacționează și să aplice principiile de metadrept?
N.M.V.: Eu am scris în cartea mea despre chestiunea asta. Sigur că vorbim aici despre specii care ar avea vocația pentru metadrept. Speciile cu vocație pentru metadrept sunt acele civilizații extraterestre naturale, pentru că fac diferența dintre civilizațiile extraterestre naturale și Inteligența Artificială care poate să existe ca și creație a acestor civilizații extraterestre. Am exclus din start vocația la metadrept a inteligenței artificiale create de civilizațiile din Cosmos., inclusiv cea creată de terrani, deoarece IA nu are încă competența de a lua decizii de metadrept. În cartea mea privesc doar din perspectiva terranilor, dar cu siguranță există și viziunea civilizațiilor extraterestre cu vocație pentru principiile metadreptului pentru că noi avem o bucată de viziune dar trebuie să completăm cu viziunea lor și de aceea lucrurile trebuie să fie complementare. De aceea am și criticat faptul că anumiți autori au venit numai cu viziunea prea adâncă și numai din perspectiva terranilor. Rezolvarea unor litigii va trebui să meargă spre zona echității și nu în zona justiției de pe Terra.
Un Consiliu al civilizațiilor din Univers ar trebui să formeze instanța obiectivă
L.D.I.: Și totuși, cum ar arăta un complet de judecată care să judece un litigiu dintre pământeni și extratereștrii?
N.M.V.: În mod normal ar trebui să fie ca acum. O terță parte, obiectivă, care privește în mod obiectiv și imparțial un anumit conflict, poate să fie o altă specie, o altă civilizație, care să nu fie parte dintr-un eventual conflict. Sau ar putea să facă sens existența unui Consiliu al civilizațiilor din Univers…
Nu trebuie plecat de la conceptul de avocat spațial, ci de la cel de diplomat spațial
L.D.I.: Sunteți avocat și profesor de drept. Am să vă dau o speță: apare o specie extraterestră care revendică piramidele din Egipt, Triunghiul Bermudelor, Insula Paștelui, templele din America de Sud etc. Vin și cu dovezi, gen desenele de pe piramide sau alte monumente misterioase și vor susține că cei desenați acolo sunt strămoșii lor, cu acte în regulă. Și vor cere să li se retrocedeze teritorii vaste de pe Terra…
N.M.V.: Nu vreau să intrăm într-un domeniu care să ducă la multe speculații. Dacă părăsim domeniul apropiat de real și de cel al metadreptului…
Eu văd metadreptul ca o subdiviziune a Dreptului Internațional Spațial, adică eu vreau să rămânem în zona științifică apropiată totuși dreptului terran. Trebuie ca metadreptul să fie o extensie a DIS, care reglementează drepturile noastre, ale terranilor, în spațiu. Nu aș vrea să intru în zona pe care ați amintit-o și să spun cum ar arăta o cerere de retrocedare la cererea unei civilizații extraterestre. Există și o problemă de timp pentru că nu știm dacă la vremea aia noi, terranii, eram aici, că dacă da, am avea dreptul la uzucapiune, că dacă am folosit Terra și am îngrijit-o atâta timp…ca să mergem cu gluma mai departe… Ideea este că nu aș vrea să plecăm de la ideea că o întâlnire între civilizațiile extraterestre și noi ar începe de la conflicte și retrocedări. Nu mi-a plăcut când Andrew G. Haley s-a declarat primul avocat spațial, pentru că o specie civilizată, care are noțiunea termenilor, ar întreba de ce tu, pământean, te-ai declarat din prima avocat spațial, ce ai de apărat împotriva noastră? De aceea, eu am propus ca termenul să fie de diplomat spațial și nu de avocat spațial, pentru că diplomația este cea care lasă loc la negocieri. Diplomația este o artă, de aceea am denumit-o xenodiplomația spațială. Xenodiplomația spațială este subtitlul cărții mele iar termenul vine din alipirea a doi termeni, un element academic „xeno”, care înseamnă „străin” și „diplomație”, care toată lumea știe ce înseamnă.
Un contact între două civilizații extraterestre ar putea fi una dură și cel puțin una dintre ele să aibă de suferit
L.D.I.: Revin la problema retrocedărilor. Spuneați că intervine uzucapiunea. Dar dacă vin extratereștrii și ne ceartă că nu am întreținut ce ne-au lăsat, piste de aeronave, bazele extraterestre etc?
N.M.V.: Da, nu știu să existe vreun legământ între ei și noi pe tema asta, dar dacă mergem pe linia asta, problema ar deveni conflictuală. Există teoria care spune că un posibil contact între două civilizații extraterestre ar putea să fie foarte dura și cel puțin una dintre civilizații să aibă de suferit. Dacă se pleacă de la ideea conflictuală, lucrurile nu vor sta bine deloc, dar să sperăm că nu va fi așa. Eu cred că lucrurile vor fi foarte echilibrate pentru că de aceea extratereștrii nu își fac apariția oricând și oriunde. Noi, terranii, cred că suntem o specie foarte foarte tânără în Cosmos, de aceea ei nu ar vrea să existe un contact care să creeze vătămări și daune iremediabile pentru umanitate și terrani.
Pământenii care au vândut pământ pe alte planete ar fi o glumă pentru extratereștrii
L.D.I.: Credeți că civilizațiile extraterestre ar putea să fie supărate pe pământenii care au vândut pământ pe Lună sau pe Marte sau pe alte planete?
N.M.V.: Nu, nu cred. Cred că li s-ar părea o joacă. Terranii nu ar avea dreptul la pământ pe alte corpuri cerești naturale, pe alte planete, pe alte stele. Actele care s-au făcut inter vivos pentru această chestiune se va contura ca o idee de iocandi causa și astfel proprietățile astea cumpărate de pământeni pe câțiva euro, va fi o glumă pentru extratereștrii.
Dumitru Prunariu, autorul prefeței lucrării Metadrept-Xenodiplomația spațială, susține că ar fi o aroganță să credem că suntem singuri în Univers și Cosmos
L.D.I.: Am văzut că prefața cărții dumneavoastră nu este scrisă de vreun ufolog sau scriitor de cărți științifico-fantastice ci chiar de Dumitru Prunariu, cosmonaut și om de știință, specialist în cercetarea spațiului cosmic. Asta dă o notă de seriozitate lucrării?
N.M.V.: Da, generalul Dumitru Prunariu este singurul român care a zburat în spațiu. L-am rugat să îmi scrie prefața pentru carte pentru că am vrut să rămânem în zona serioasă și științifică. La evenimentele de lansare de carte la care l-am avut invitat, a fost întrebat dacă există extratereștrii. El spune, cu siguranță eu nu i-am întâlnit când am fost în spațiu, dar ar fi o aroganță din partea mea să cred că suntem singuri în Univers și în Cosmos. Domnul Prunariu a rămas tot timpul în zona realistă și nu a început să fure curent ca alții…
Lucrarea Metadrept-Xenodiplomația spațială a trezit interes în SUA și Mexic, dar și în alte țări
L.D.I.: Cum a fost primită cartea dumneavoastră în piața de literatură, pentru că ați avut deja lansarea?
N.M.V.: În străinătate a fost primită mult mai bine pentru că am fost contactat de mai mulți specialiști și scriitori din domeniu, din SUA, Mexic și nu numai. Cartea poate fi cumpărată în limba engleză de pe Amazon, în format online. În România este publicată pe format clasic de către editura Universul Juridic și se găsește în librării. Cum am spus, sunt singurul care a scris despre metadrept în România și urmează să scriu și despre filosofia metadreptului.
Metadreptul ar trebui studiat în școlile cu programe multidisciplinare ca subdiviziune a Dreptului Internațional al Spațiului
L.D.I.: În încheiere aș vrea să vă mai întreb ceva. Credeți că metadreptul ar trebui să fie predat ca materie de studiu în universitățile de Drept din întreaga lume?
N.M.V.: Da, dar nu neapărat la Drept, ci la instituțiile de învățământ cu programe multidisciplinare, care ar putea pregăti xenodiplomați. Pregătirea ar trebui să fie interdisciplinară, chiar dacă eu sunt de părere că la început Metadreptul ar trebui studiat ca subdiviziune a Dreptului Internațional al Spațiului. DIS se studiază ca materie obligatorie ca diviziune a Dreptului Internațional Public.
CITIȚI ȘI: OZN-uri văzute de 30 de piloți brazilieni în zbor (oficiuldestiri.ro)
