Puțini lideri au de îndeplinit un act de echilibru diplomatic mai complicat decât tânărul premier din Mongolia. Țara sa este prinsă ca într-un clește între China și Rusia, dar el încearcă să construiască legături mai puternice cu Occidentul.
La 43 de ani, Oyun-Erdene Luvsannamsrai, care a fost educat la Harvard, face parte dintr-o generație de politicieni specială. S-a născut când țara era condusă de Partidul Comunist, dar a ajuns la maturitate într-un moment în care Mongolia a început să iasă din socialismul cu partid unic și opresiunea politică și să se îndrepte către o democrație în curs de dezvoltare.
Iar acest lucru se vede. Guvernul condus de Oyun-Erdene este dornic să îmbrățișeze relațiile cu democrațiile regionale, precum Coreea de Sud și Japonia, dar și cu cele occidentale precum Statele Unite și Marea Britanie.
Are ca atu sentimentul reciproc. Nu numai din cauza valorilor politice comune ale Mongoliei într-un punct strategic din Asia de Est, ci și pentru că vasta națiune stă pe o comoară de pământuri rare, cupru și uraniu, care va fi crucială în lupta globală împotriva schimbărilor climatice.
Numai că, dacă bogăția minerală a Mongoliei ar putea fi transformatoare, geografia acestei națiuni în curs de dezvoltare o pune într-o poziție precară. Și vă vom explica de ce.
Mongolia se deschide către Vest. Pe calea aerului
Spuneam, Mongolia are un potențial imens grație rezervelor minerale. Și-a exploatat deja uraniul și cuprul, dar beneficiază încă de resurse uriașe. Însă nu este totul. Este doar la început când vine vorba despre pământurile rare, materiale folosite pentru a alimenta dronele, vehiculele electrice și computerele cuantice. ”Ele vor fi țițeiul secolului 21”, spune Premierul Oyun-Erdene Luvsannamsrai.
Ori acestea sunt de mare interes pentru puterile occidentale, care luptă din greu pentru a sparge monopolul Chinei și a-și asigura cât mai mult din materialele prețioase pentru propriile industrii. Iar prim-ministrul reformist a dat curs propunerilor venite din Occident. A semnat un acord Open Skies cu SUA pentru a stimula comerțul. Iar acum, așa cum spuneam, explorează posibilitățile de a dezvolta legături cu Japonia și Coreea de Sud, dar și cu Marea Britanie.
Există însă o problemă. Când vine vorba despre Regatul Unit, ca și în cazul SUA, fără ieșire la mare, varianta de a nu depinde de vecinul său, China, este de a apela la transportul aerian. Iar acesta nu este atât de eficace.
Dans pe sârma subțire a geopoliticii
Și nu este totul. Mongolia nu poate neglija China și Rusia. Nu doar pentru că vorbim despre doi uriași care-i sunt vecini geografici. Ci și pentru că țara este legată puternic de aceștia. Economia sa depinde de importurile de petrol și gaze din țara lui Putin, în timp ce economia condusă de la Beijing cumpără peste 90% din exporturile sale, inclusiv cupru, minerale, cărbune și cașmir.
În aceste condiții, desigur, nu mai rămâne decât o soluție. Să nu aleagă complet una dintre părți. Să își extindă portofoliul de legături cu democrații regionale și occidentale fără să renunțe la legăturile cordiale cu super-puterile din vecinătate.
O poate ajuta faptul că Rusia are nevoie de bani pentru a finanța războiul din Ucraina, dar și de pământurile rare, pentru drone. Iar China de resursele pe care le deține Mongolia pentru a-și întări supremația în domeniul electrificării și al noilor tehnologii.
Pe acest lucru mizează și Oyun-Erdene Luvsannamsrai. Care spune că nu se teme de faptul că este obligat să mențină echilibrul pe sârma extrem de subțire a geopoliticii. Și a găsit un mod plastic de a descrie situația țării sale. El spune că Mongolia trebuie să-și asume faptul că va crește depășind aceleași obstacole precum un copil pe care îl folosesc drept atu, după bunul plac, doi părinți care divorțează, și să caute ca tocmai din această situație să-și găsească forța de a izbândi în viață. În ce măsură va izbuti, doar timpul ne-o va spune.