Europenii depind de Rusia pentru o mare parte din combustibilii fosili. În 2021, energia a reprezentat 62% din importurile UE, iar aproximativ 40% fiind alocate gazelor și 20% petrolului. Conflictul a dus, așadar, la o creștere a prețurilor acestor combustibili, care sunt esențiali pentru activitățile agricole. Alimentarea tractoarelor, încălzirea serelor și hrănirea animalelor, toate consumă cantități enorme de energie/combustibili, reprezentând o parte semnificativă din cheltuielile curente ale fermierilor.
Pretul gazului a crescut cu 320 EUR, trecând de la 680 EUR înainte de pandemie la 1.000 EUR la scurt timp după începerea conflictului ruso-ucrainean. Motorina a cunoscut o creștere și mai spectaculoasă, trecând de la 650 de euro/tonă la 1.500 euro/tona (2.400 de euro/tona in vestul Europei).
Potrivit ADEME (Agenția de Mediu și Management al Energiei), o fermă cheltuiește în medie 7.800 de euro/an pe energie directă, alocand 5.100 de euro pe combustibili indexați la prețul petrolului. În mai 2022, Comisia Europeană a prezentat un plan, REPowerEU, care vizează reducerea dependenței Uniunii Europene de combustibilii fosili rusesti, în special prin utilizarea energiei verzi.
Fermierii se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme de aprovizionare cu îngrășăminte, în special cu azot
Îngrășămintele cu azot, și-au văzut prețul explodând, de la 160 de euro la 895 de euro/tonă în februarie 2022, din cauza suspendării vânzărilor rusești în străinătate. În ianuarie 2023, cotația ingrasamintelor pe baza de azot a revenit la un nivel mai acceptabil de 585 de euro, dar cu o aprovizionare precara.
Deși stocurile sunt încă suficiente, criza îngrășămintelor cu azot ar putea avea consecințe pe termen lung asupra randamentelor agricole europene.
În plus, îngrășămintele cu azot sunt produse din gaze naturale, iar gazul rusesc reprezenta o sursă importantă de aprovizionare pentru Uniunea Europeană. Actuala criză energetică și creșterea prețurilor la gaze ar putea duce, prin urmare, la probleme de aprovizionare cu îngrășăminte cu azot în viitor.
În acest context, fermierii și experții solicită o mai mare diversificare a surselor de aprovizionare cu îngrășăminte și o creștere a producțiilor naționale. Producerea îngrășămintelor organice, cum ar fi compostul, ar putea fi, de asemenea, o alternativă mai durabilă pentru fermieri. În plus, dezvoltarea de noi tehnici agricole și de noi soiuri de plante mai rezistente ar putea contribui la reducerea utilizării îngrășămintelor chimice și la îmbunătățirea productivității agricole.
Rusia și Ucraina, detin împreună 30% din exporturile globale de grâu și 20% din cele de porumb, fiind jucători cheie pe piața internatională de materii prime
În UE, crescătorii de animale sunt afectați în mod deosebit de creșterea prețurilor la cereale și la proteinele vegetale, care constituie baza hranei pentru animale. Pentru unii crescători, hrana pentru animale reprezintă până la 60% din cheltuieli(in ale cazuri si mai mult!).
Srotul de floarea soarelui și porumbul, în special, sunt în mare parte importate din Ucraina. Cresterea porcilor și păsărilor, sunt cele mai afectate sectoare din cauza creșterii prețurilor, dar este dificil de cuantificat cu precizie impactul în acest moment.
Creșterea prețurilor la materiile prime pentru hrana animalelor este deosebit de problematică pentru crescatorii de animale, ei avand dificultăți in a-și menține profitabilitatea dacă costul furajelor este ridicat. În plus, dacă crescătorii nu mai au capacitatea de a cumpăra furaje de calitate pentru animalele lor, impactul asupra sănătății animalelor, precum și asupra calității cărnii produse, ar putea fi semnificativ pe termen lung.
Pentru a face față acestei situații, crescătorii trebuie să caute alternative la hrana tradițională pe bază de cereale și proteine vegetale importate. De exemplu, aceștia pot acorda prioritate utilizării furajelor locale, precum și producției de proteine pe bază de plante din culturile locale. Cooperativele agricole și cercetarea pot juca, de asemenea, un rol important în a ajuta crescătorii să găsească soluții alternative.
Admiterea Ucrainei drept candidat prioritar la aderarea la UE părea de la sine înțeles. Suferința ucrainenilor a stârnit un val de simpatie in randul opiniei publice și a determinat liderii politici occidentali să reacționeze cu fermitate și promptitudine. Dincolo de emoțiile legitime, această alegere a UE marchează un punct de cotitură care nu este lipsit de consecințe pentru viitorul său.
Până acum, Uniunea Europeană (UE) a întruchipat pacea
Pentru prima dată, validează candidatura unei țări, Ucraina, pentru că această țară este în război. Rusia, statul agresor, este în același timp desemnat adversar al UE. Acceptarea candidaturii Moldovei, o potențială țintă viitoare a Rusiei, se bazează pe aceeași logică.
Această alegere plasează UE de partea dreptului internațional și a moralității. Ambiție frumoasă și vastă, din păcate nu întotdeauna respectată în practica realpolitik-ului. Admiterea deplină a Ucrainei, deși este încă departe, va afecta echilibrul politic al Uniunii și funcționarea ei instituțională. Aceste întrebări, esențiale pentru viitorul construcției europene, merită să fie ridicate. Ele nu ascund în niciun fel atrocitățile războiului.
În ciuda tuturor realizărilor sale remarcabile, Europa rămâne neterminată. Numai o Uniune suverană și democratică va fi pe deplin capabilă să își servească statele membre și cetățenii săi. Acesta este așadar scopul care trebuie atins, cât mai repede posibil. Suveranitatea europeană se bazează pe trei piloni: împărtășirea fără rezerve a valorilor și obiectivelor Uniunii, adevărata autonomie strategică și instituții comune puternice și democratice. Nimic din toate acestea nu a fost cu adevărat luat în considerare pentru Ucraina. Trebuia să luam decizii rapide și să facem impresie?
Din punct de vedere geostrategic, reacțiile UE la criza din Ucraina i-au estompat imaginea
În loc să-și demonstreze independența, UE a participat în principal la readucerea NATO în prim-plan. Faptul că țările membre G7, reunite la sfârșitul lunii iunie 2022 în Bavaria, au dorit să salute cu fermitate alegerea UE în favoarea Ucrainei, mărturisește starea echilibrului de putere în lume. În timp ce occidentalii salută decizia UE pentru Ucraina, majoritatea celor 193 de state membre ONU rămân neutre sau câteva, favorabile actiunii Rusiei. În cele din urmă, alegerea de a începe în grabă procedura de admitere a Ucrainei face ca Uniunea să apară ca un subaltern al NATO. Această aliniere la Organizația Transatlantică subminează încrederea pe care UE a acumulat-o în rândul statelor puțin atrase de sfera de influență occidentală. Procedând astfel, Europa dăunează imaginii păcii și universalismului pe care și-a dorit să o transmită global de mai bine de șaptezeci de ani.
În ceea ce privește buna funcționare internă a Uniunii, extinderea cu noi membri încetinește procesul de aprofundare. Mai multe țări implică automat o creștere a eterogenității întregului. Luarea deciziilor în comun devine mai complexă și compromisurile mai dificile. Pe scurt, extinderea înlătură perspectiva formării unei Europe politice. Mai mult, o modalitate bună de a încetini aprofundarea este de a primi noi membri.
Acceptând rapid cererea Ucrainei, Europa a devenit purtătorul de cuvânt al opiniei publice tulburate de imaginile războiului. Presiunea pe scară largă din partea președintelui Zelensky și-a jucat, desigur, rolul ei. Dar, mai presus de toate, această alegere a permis NATO – și, prin urmare, Statelor Unite – să recâștige controlul fără a fi nevoie să întâmpine oficial Ucraina ca nou membru. A fost astfel exclus un război deschis cu Rusia, în timp ce tensiunile Războiului Rece dintre Est și Vest au reapărut pe scenă.
O altă problemă delicată, validarea candidaturii Ucrainei echivalează cu dezavuarea separatiștilor pro-ruși, această alegere a UE descalifică o parte din populația care trăiește în prezent pe pământ ucrainean. Cum vor reacționa dacă într-o zi se vor găsi, fara voia lor, că aparțin UE?
În cele din urmă, această decizie zdruncină principiile susținute de UE. În timp ce Uniunea luptă împotriva practicilor incorecte, aici se angajează să sprijine un stat recunoscut ca fiind corupt. De asemenea, UE, care dorește să promoveze valorile umaniste, rămâne foarte sobră în reacțiile sale atunci când liderii ucraineni decid să interzică orice urmă de cultură rusă (chiar si romana!). Și ce putem spune în fața indignării statelor candidate pe care UE le forțează de ani de zile să aștepte?
În sfârșit, trebuie spus din nou, admiterea de noi membri nu va facilita funcționarea UE. Natura greoaie a procedurilor de luare a deciziilor, în special cu regula unanimității, va fi accentuată. Aici găsim tensiunile dintre “lărgire” și “adâncire”.
Şefii de stat şi de guvern german, francez sau italian au prevăzut probabil, la începutul războiului, toate efectele ambigue ale acestei promptitudini în formalizarea candidaturii Ucrainei. După ce inițial au decis o amânare, s-au raliat în spatele majorității favorabile unei reveniri a NATO în prim-plan și la vechile reflexe ale Războiului Rece.
Această bifurcare a deciziilor UE poate fi încă modificată. Dar cu două condiții:
– UE ar trebui să-și reafirme singularitatea geostrategică și aspirațiile sale de suveranitate asumată. Aici, Uniunea ar putea abandona politica sa de semi-cobeligență în favoarea Ucrainei și să apere în fața celor două părți implicate beneficiile imense ale unui compromis rapid: stoparea dezastrelor umane și materiale, evitarea extinderii conflictului cu riscurile sale nucleare, evitarea unei crize energetice, economice și alimentare globale, atenuarea costurilor climatice, de mediu și financiare legate de război și de inevitabilele reconstrucții. Acest rol de arbitru ar reduce intensitatea nenorocirilor populațiilor aflate sub bombe și ar oferi UE mijloacele de a recâștiga o imagine disociată de NATO și de supravegherea indirectă a Statelor Unite. Aspirațiile pentru pace trebuie să iasă din nou în prim-plan. Pe scurt, UE și-ar afirma astfel autonomia strategică și locul său unic în cadrul comunității internaționale;
– extinderea cu Ucraina, în detrimental alor state care așteapta o decizie in acest sens, nu trebuie să împiedice aprofundarea esențială a construcției europene. Cum putem face o Europă mai eterogenă compatibilă cu o Europă care dorește să se îndrepte rapid către o Europă politică? O soluție există: Europa cu mai multe viteze. Această temă a stat la baza propunerii de a crea o „Comunitate politică europeană” care să găzduiască viitorii membri ai UE. În ciuda formulării sale ambigue, ideea era promițătoare. Dar, din cauza lipsei de sprijin, a fost trimisa “ la plimbare” rapid!
Constituirea unei Europe cu mai multe viteze – sau cu cercuri concentrice – este decisivă pentru viitorul UE. Fără forța motrice a unui nucleu dur, Uniunea va rămâne la mijloc și abia auzită la nivel internațional. Nu este prea târziu, mai ales că mulți europeni nu mai sunt încordați în perspectiva unei revizuiri a tratatelor care ar merge în această direcție. Și timpul se scurge.
Dr. ing Daniel BOTANOIU
CITIȚI ȘI: Avantajele comparative structurale ale agriculturii estice (oficiuldestiri.ro)
