Povești din adolescență pot deveni realitate pe scenă. Cum e posibil? Este vorba despre un proiect care se adresează tuturor celor care au experiențe bune de povestit, din perioada adolescenței, indiferent că le-au trăit ieri, acum 10 ani sau le știu de la părinți!
De la Micul Prinț și până astăzi lumea are nevoie de poveste, fiecare dintre noi avem o poveste ce ne definește, cu amintiri, tristeți și bucurii. Din acest motiv, Teatrul de Vest Reșița împreună cu Asociația ȚAIS anunță startul proiectului „Cabaretul Adolescenței” – cofinanțat AFCN, printr-un apel ce se adresează tuturor celor care au experiențe bune de povestit, din perioada adolescenței, indiferent că le-au trăit ieri, acum 10 ani sau când părinții noștri nici nu se născuseră.
Acest apel face parte dintr-o serie de acțiuni de documentare pentru un spectacol ce va avea premiera în Octombrie pe scena Teatrului de Vest, la care dramaturgia este semnată de Cosmin Stănilă, iar regia de Mark Christopher Demeter.
„Dacă te-ai gândit vreodată că adolescența ta e numai bună de povestit, atunci vrem și noi să o auzim”, spun cei implicați în proiect.
Povești din adolescență: Poate fi și doar o melodie
„Indiferent dacă ești adolescent acum sau ai fost mai demult, suntem numai ochi și urechi. Căutăm întâmplări de toate felurile: povești de dragoste, petreceri memorabile, certuri și împăcări cu părinții, tabere la mare, prietenii speciale. Cu alte cuvinte, orice ți se pare important din această perioadă a vieții tale. Poți completa acest formular -> https://forms.gle/5ZNp5feuefRjCgUG6 ori ne poți trimite povestea scrisă/înregistrată și chiar te poți rezuma doar la o melodie sau o fotografie la adresa pescurt.adolescent@gmail.com
Ai opțiunea de a rămâne complet anonim sau ne poți lăsa datele tale de contact, dacă avem întrebări suplimentare”, mai adaugă cei menționați.
„M-am alăturat acestui demers cu speranța că vom reuși să ne apropiem mai mult de publicul adolescentin și că Teatrul de Vest va putea deveni un loc mult mai prietenos pentru aceștia”, spune Florin Gabriel Ionescu – manager Teatrul de Vest Reșița.
Ca o punte între generații
În cadrul proiectului vor mai avea loc ateliere gratuite de teatru pentru tineri, se va realiza un Podcast, în parteneriat cu Radio România Reșița, în care se vor pune în lumină povești de succes ale adolescenților reșițeni, și se vor organiza reprezentații ale spectacolelor la Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu Petroșani, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad și Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin Timișoara.
„Scopul principal al proiectului este de a crea o punte între generația de adolescenți de azi și generația de adolescenți de altădată și de a-i apropia și include pe tinerii reșițeni în fenomenul teatral.” Denisse Moise – coordonator proiect.
„Cabaretul Adolescenței” este un proiect cofinanțat de AFCN și implementat de Asociația ȚAIS împreună cu partenerii Teatrul de Vest Reșița, Radio România Reșița, Primăria Reșița, Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu Petroșani, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Clasic “Ioan Slavici” Arad și Teatrul pentru Copii și Tineret “Merlin” Timișoara.
Poveștile din adolescență aduc aminte de „celebrul oracol”
„Măi, nene, mi-am dat seama ca si noi, astia “batrani” de azi, am fost smecheri cand eram copii: aveam cea mai tare retea de socializare – ORACOLUL! CE ESTE ORACOLUL? Acel caiet studentesc sau agenda primita cu pile sau caiet cu coperta cartonata sau repertoar sau mai stiu eu ce, pe care il dadeai colegilor de clasa si prietenilor, ca sa iti raspunda la o lista lungaaa de intrebari. Conform dexonline,oracol = caiet cu un chestionar privind gusturile în materie de muzică, film etc., la care răspund colegii de clasă, prietenii etc. Si care este pastrat ca amintire.
Il am!!! L-am pastrat din scoala generala! E intact, doar ca s-a mai ingalbenit de la vreme si de la lipici…”, scrie Dana Mladin pe blogul ei.
„Pentru cei prea mici sa fi prins asa ceva: fiecare pagina continea o intrebare, la care raspundeau, unul sub altul, in mod disciplinat, cei care il completau. Conceptul si structura Oracolului depindeau de fiecare detinator in parte, dar clar aveai niste “must-uri”, intrebarile standard. Omul raspundea pagina dupa pagina, pana dadea tot din casa… Daca ar fi existat si intrebarea “Aveti rude in strainatate?”, ar fi fost documentul perfect pentru Securitate hahaha”, mai scrie cunoscuta producătoare TV.
Flori, fete, filme sau băieți
Tot de la Dana Mladin aflăm că „Erai stapan de Oracol? Atunci, pe langa naivele “flori, fete, filme sau baieti”, puteai indrazni mai mult, punand intrebari legate de iubire, de gusturi in materie de fete/baieti… Nu, nu se mergea prea departe. Totul era intr-o zona “safe” pentru vremurile alea. Dar chiar si-asa, era palpitant pentru noi! Era tema placuta pentru acasa sau joaca din clasa, dincolo de cea din curtea scolii. Oricat de cuminti erau intrebarile, nu aratai Oracolul parintilor, la fel ca si jurnalul intim (pentru cine avea) sau cartea “Elevul Dima dintr-a saptea”…
Era universul tau, nu cu mii de prieteni virtuali, ca azi, dar cu cativa, palpabili, care aveau acceptul tau sa completeze, fiind in “lista de prieteni”. Fix cum azi raspunzi cererilor de prietenie pe facebook, asa era si atunci, cand cineva “iti cerea prietenia”. Oracolul dat la completat era semnul ca i-ai acceptat cererea. Iar, daca lasai “pagina deschisa”, te trezeai si cu musafiri nepoftiti – rude ale prietenilor, prietenii prietenilor, colegul de banca al prietenei, care se apucau si ei sa raspunda la intrebari”.
Dana Mladin conchide că „Era un scop in sine uneori, pentru ca, dincolo de informatiile generale, aflai preferintele unor colegi/prieteni care te interesau. Ãia carora le scriai biletele cu inimioare si care ti-ai fi dorit sa iti ceara prietenia… De la ei asteptai cele mai lungi si mai colorate raspunsuri. Mai ales la intrebarea CE PARERE AVETI DESPRE STAPANA ORACOLULUI?…Apropo de intrebari, am gasit in Oracolul meu una bizara rau: CE MARCA DE BLUGI VA PLACE? Acum nu pare nimic ciudat la ea, dar atunci eu nici macar nu aveam o pereche de “blugi”! Si ca mine, cred ca era majoritatea. Poate daca iti gaseau ai tai un soi de jeansi romanesti la magazinul Trei ursuleti, puteai spune si tu ca ai si te dadeai mare…”.
Citiți și: Ce nu știați despre Blocul ARO de pe Magheru. Povești din Capitală
