Există savanți români care au revoluționat lumea medicală. Unii dintre ei au intrat oarecum în uitare, dar revin de peste vremuri în actualitate, cu ajutorul unor oameni inimoși, care au grijă să nu se piardă mărturiile vremii. Cum ar fi povestea reală a doctorului Gheorghe Marinescu.
În București există chiar și bulevardul dr. Gheorghe Marinescu, dar probabil (sau cel mai sigur), mulți ne-am plimbat pe el fără să ne întrebăm cine a fost acest om. Personal vă mărturisesc că am trecut de zeci de ori pe acolo. Și, preocupată mai mult de aspectul minunatelor case vechi din zonă – se află în apropierea Palatului Cotroceni, rar mi-a trecut prin minte să „caut” povestea fascinantă a acestui medic. Care, apropo, a avut și muzeu „dedicat” un muzeu, ce a fost desființat între timp (veți regăsi mai jos scurta poveste).
Iată că acum, Muzeul Municipiului București invită publicul la vernisajul expoziției „Gheorghe Marinescu – o viață dedicată muncii, științei, progresului”, eveniment care va avea loc pe data de 24 mai, ora 18:00, la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2).
Au trecut mai mult de 20 de ani de la dispariția Casei memoriale Gheorghe Marinescu, moment în care o parte dintre artefactele acesteia au ajuns în patrimoniul Muzeului Municipiului București.
Expoziția de la Palatul Suțu va include piese din această colecție memorială, legată de istoria medicinei românești. Pentru vizitatori este recuperată și povestea fascinantă a acestui medic de odinioară.
Doctorul Gheorghe Marinescu a fondat școala românească de neurologie
Gheorghe Marinescu (n. 23 februarie 1863 – d. 15 mai 1938) este fondatorul școlii românești de neurologie, un pionier al aplicării metodelor histologice și histopatologice în domeniul neurologiei, al metodelor anatomoclinice și electrofizice în cercetarea științifică, membru al Academiei Române, profesor al Facultății de Medicină din București, șef al Serviciului de Boli Nervoase al Spitalului Pantelimon, ulterior al Spitalului Colentina.
Printre faptele științifice ale savantului român care au revoluționat lumea medicală, amintim realizarea primelor radiografii pentru studierea scheletului mâinii în acromegalie (1896) și ulterior efectuarea radiografiilor pentru studierea craniului uman în colaborare cu fizicianul român Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), dar și realizarea primului film documentar științific (1898).
Cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume privind tulburările mersului în afecțiunile neurologice: „Tulburările mersului în hemiplegia organică“. Acest demers științific i-a atras atenția inventatorului și tehnicianului Auguste Lumière (1862-1954), servind totodată drept material de suport pentru descoperiri medicale ulterioare.
Rezultatele răsunătoare ale cercetărilor sale sunt fructificate într-o serie de lucrări monografice, prefațate, coeditate sau generos elogiate de alți cercetători: „Celula nervoasă”, publicată în două volume, în 1909, considerată o lucrare de referință în neurologie, „Materia, viața și celula” (1914), „Hipnotismul din punct de vedere medico-legal” (1923), „Cercetări histo-chimice asupra fermenților oxidanți în fenomenul vieții” (1924), „Bătrânețe și reîntinerire” (1926), „Reflexe condiționate” (1935), „Tonusul muşchilor striați” (1937), etc.
Dr. Silvia Zamfir: „Dorim să aducem în atenția publicului descoperirile lui”
„Prin acest proiect expozițional dorim să aducem în atenția publicului biografia, descoperirile și cercetările doctorului Marinescu. Astfel, expoziția își propune să fie o incursiune în viața neurologului care cuprinde un segment dedicat pregătirii lui Gheorghe Marinescu (parcursul său către medicină, fotografii de familie, diplome), apoi veți cunoaște cei mai importanți colaboratori ai medicului, precum: Victor Babeș, Jean Martin Charcot, Pierre Marie, Jean Neylies, Constantin Parhon.
Parcursul expozițional continuă cu expunerea unor publicații redactate de Gheorghe Marinescu printre care: „Atlas de Histologie Patologică a Sistemului Nervos”, „Celula Nervoasă”, „Studiul emotivității prin reflexul galvanic”.
Alături de fotografii, corespondență și desene de epocă, un loc important în expoziție este ocupat de aparatul de proiecție Pathé care i-a aparținut lui Gheorghe Marinescu și masca mortuară preluată de Nicolae Minovici (1868-1941) și realizată de Mihai Onofrei”, spune dr. Silvia Zamfir, curator al expoziției și coordonator Secție Antropologie Urbană, Muzeul Municipiului București.
Intrarea la vernisaj este gratuită. Expoziția va fi deschisă în perioada 24 mai – 1 septembrie 2024.
Cine a fost doctorul Gheorghe Marinescu
Provenea dintr-o familie modestă din Bucureşti, era orfan de tată şi încercase să respecte dorinţa mamei de a deveni preot, urmând cursurile seminarului. După aceea însă a ales medicina – în paralel cu Facultatea de Politehnică pe care a frecventat-o doar un an – şi acesta a fost drumul pe care a mers toată viaţa.
A studiat medicina la București (1882-1889), la laboratorul de histologie al lui Mihail Petrini-Galați, iar apoi la Institutul de patologie experimentală și microbiologie, sub direcția lui Victor Babeș. Manifestând de timpuriu un interes deosebit pentru studiul sistemului nervos, Marinescu a fost încurajat de Babeș să plece cu o bursă la Clinica lui Jean Martin Charcot de la Salpêtrière (1889). Și-a obținut doctoratul la Paris în anul 1897.
A fost șef al serviciului de boli nervoase de la Spitalul Pantelimon și profesor de clinica bolilor nervoase și electroterapie la Facultatea de Medicină din București (1897-1938). Din anul 1919, a lucrat la Spitalul Colentina. Este considerat fondatorul școlii românești de neurologie, datorită contribuțiilor sale în domeniul fiziologiei, histologiei și al clinicii sistemului nervos. De asemenea, acesta a pus bazele cercetărilor experimentale asupra hipofizei. Este autorul mai multor lucrări de specialitate, printre care se numără monografia La Cellule Nerveuse, o lucrare de referință pentru neurologia universală, apărută la Paris în anul 1909, în două volume.
Muzeul memorial „dr. Gheorghe Marinescu” s-a pierdut…
În anul 1954, în casa în care a locuit, din strada Sălciilor, nr. 27 (astăzi strada Thomas Masaryk), s-a deschis Muzeul memorial „dr. Gheorghe Marinescu”. Muzeul a apărut ca urmare a donaţiei fiului şi fiicei doctorului. Acesta se stinsese din viaţă în 1938, lăsând în urma sa descoperirile care revoluţionaseră medicina.
După anul 1989, muzeul a fost închis și desființat, imobilul având astăzi o altă destinație. În curtea spitalului Colentina, a fost ridicat un bust în onoarea sa, realizat de sculptorului Mihai Onofrei.
Iată câteva rânduri despre acxest „muzeu,pierdut” apărute în Ziarul Lumina, în anul 2011: „Dacă te-ar întreba cineva acum, în faţa clădirii retrocedate, cu porţile închise pentru totdeauna, ce ai fi dorit să vezi, i-ai răspunde: Câteva fotografii cu marele profesor. Scrisoarea de la Auguste Lumiere, aparatul de filmat… Diplomele celor 7 academii şi 26 de societăţi medicale din lume care l-au avut ca membru. Tabloul semnat de pictorul francez Montchablon, intitulat “O lecţie clinică la Spitalul Brâncovenesc” şi unde l-aş fi recunoscut pe Gheorghe Marinescu. Biroul la care a lucrat… Scrisorile primite de la Pavlov, Ruth, Darwin, Pierre şi Marie, Curie, Ramon y Cajal… Tot ce e legat de viaţa acestui om. Recunoşti că termenii medicali te depăşesc, că nu-i prea înţelegi pentru că sunt de specialitate, dar poţi înţelege că lui Gheorghe Marinescu omenirea îi datorează mult în domeniul neurologiei.
Preparator în laboratorul lui Victor Bebeş, cu siguranţă că s-a arătat strălucit din moment ce acesta l-a trimis la Paris să-şi continue studiile. Nu numai că le-a continuat, dar a fost şi primul român care a ţinut cursuri la Sorbona. A lucrat în spitale pariziene şi a primit oferte de lucru în diferite ţări, dar în 1897 a revenit la Bucureşti, ca şef al Serviciului de boli nervoase la Spitalul Pantelimon. Aici l-a avut intern pe C.I. Parhon. Un an mai târziu a fost numit profesor la Facultatea de Medicină şi acesta a fost şi anul în care a realizat primul film ştiinţific din lume, cu tema: “Tulburările mersului în hemiplegia organică”…”.
Citiți și: Grădina fermecată din București. Unde anume se află
