În toată istoria cunoscută, de la dispărutul Babilon, Minunile Lumii antice, Civilizația Egipteană și până la Imperiul Roman spre zilele noastre, CIVILIZAȚIA NU A FOST APANAJUL POPORULUI! Abia dupa Al Doilea Război Mondial, având ca marotă Comunismul, Occidentul a “băgat apă și electricitatate în toate casele”, crescând nivelul de trai al oamenilor de rând.
Civilizația este, însă, transumană, dar realizată de oameni, cel mai adesea pe spatele lor
Însă Statele, pentru a putea crește nivelul de trai al poporului propriu au avut doua alternative:
Fie au fost bogate în zăcăminte și comert, fie s-au împrumutat, fie au supus și jefuit alte nații (asa cum au facut statele din Europa Occidentală).
Am avut si noi etapa împrumtului, am experimentat cei născuti în Epoca de Aur returnarea împrumutului, deci stim cum VA FI! Nu de alta dar împrumuturilor de miliarde le va veni ȘI SCADENȚA! De când au fost statelele centralizate și organizate, aurul detinut a fost foarte important. Chiar si dupa revoluția fiscală făcută de Napoleon Bonaparte care a spus că “bugetul este legea mea” și a trimis la coșul de gunoi al istoriei statul mercantil, aurul rămâne o resursă vitală pentru orice stat suveran!
Si, cum am vorbit de Epoca de Aur, haideți să vorbim și de aur!
Turbulențele politice obligă statele să își ia măsuri de siguranță
Având în vedere turbulentele politice pe care le experimentăm în ultimii ani generate de războiul din Ucraina, vedem cum în urma unor decizii nemaîntâlnite în ultimii 70 de ani, statele au început să își repatrieze rezervele de aur păstrate total dezinteresat desigur de Bank of England. Putem să observăm că în ultimii 5 ani s-au petrecut evenimente care au început să ducă către o polarizare politică mondială și o lume din nou împărțită de o cortină de fier. Așa stând lucrurile, încă din 2019 multe state au început să își aducă aurul acasă! După recentele decizii luate de Casa Albă care a decis să confiște active deținute de companii sau oameni de afaceri ruși de pe teritoriul SUA , este de așteptat ca acest lucru să se intample și pe teritoriul Uniunii Europene, care se vede pusă în situația de a fi doar un simplu “ecou” al deciziilor luate la Washington.
Tentativa lui Liviu Dragnea de a repatria rezerva de aur s-a soldat cu un eșec
Și la noi, “Dragnia cel rău“ a initiat o lege care să oblige BNR-ul să aducă aurul înapoi la București, lege care a fost retrimisă de președintele Iohannis înapoi Parlamentului spre reexaminare și “patrioții” noștri parlamentari au făcut-o pierdută prin “sertarele neștiute” ale Parlamentului. Tot cu acea ocazie domnul Isărescu – longevivul diriguitor al banilor României – a declarat că ne-ar costa enorm transportul aurului la București așa că ar fi mult mai bine să stea la Londra, prin subsolurile din City. Se pare ca la București aurul nostru prinde mucegai sau cumva nu îi prieste clima temperat – continentală din spațiul carpato-danubiano-pontic.
Ca sa fim exacți, în 2019 vecinii noștri polonezi au repatriat 100 de tone de aur care se aflau la Londra.
Dar să lăsăm anul 2019 și vedem că acum multe state decid că este mai bine să țină aurul pe teritoriul național pe fondul tensiunilor geopolitice.
Dar să lăsăm lumea cu problemele ei și să ne întoarcem la cele 55 de tone de aur ale noastre
Ca răspuns la recentele discutii din Parlamentul European referitor la tezaurul României trimis la Moscova în timpul Primului Razboi mondial, ambasadorul Federației Ruse la București, ES Valeri Kuzmin a declarat că toata discuția este “o pisică moartă scoasa de la naftalină” și că de fapt România este datoare Rusiei. Ei bine, de ce și-a permis ambasadorul Rusiei o așa declarație comparabilă cu a unui interlop care ți-a luat portofelul cu forța și pe urmă îți spune că aveai prea puțini bani în el și că îi datorezi dublu? Extrem de simplu: în timpul războiului, conducătorii României au luat decizia extrem de proastă de a trimite tezaurul statului într-un stat muribund! Practic, bolșevicii și-au însușit ce au gasit în “curtea lor”. Tot așa acum, prin decizia politică luată de Traian Basescu, BNR a transferat jumatate din rezerva de aur la Londra din motive total netransparente.
În toată istoria cunoscută, în situații tulburi din punct de vedere politic, statele conduse de oameni care se preocupau de bunăstarea națiunilor pe care le conduceau au avut grijă să își asigure cât mai multe rezerve de tot felul.
Am intrat în posesia Decretului Prezidențial nr. 77 din 10 iunie 1989, prin care Președintele Republicii Socialiste România autoriza BNR și Banca Romănă de Comerț Exterior să achiziționeze candidata de 40 de tone de aur, de pe piața internațională pentru a completa rezerva de aur a statului. Aurul achiziționat trebuia depozitat temporar la Banca Națională a Elveției în contul Băncii Naționale a Republicii Socialiste România deschis la Banca Reglementelor Internaționale cu sediul la Basel, si transferat treptat la București folosind aeronave Tarom, desigur!
Preocupările președintelui Ceaușescu de acum peste 30 de ani sunt foarte “moderne” pentru că dacă urmărim mișcările pe pietele internaționale vedem cum China a cumpărat în 2023 o cantitate enorma de aur (225 de tone), și continua să achiziționeze și anul acesta constant aur. În mod evident aurul Chinei este păstrat în China și nu aiurea prin lume. Stau și mă gândesc ce criză de râs i-ar fi provocat lui Nicolae Ceaușescu cineva daca i-ar fi explicat doct de ce trebuie să lase aurul țării să fie păstrat în alt stat! Dar se pare că presedinții moderni nu au absolut nici o reținere din a înstrăina gratuit unor interese straine tot felul de bunuri de valoare ale României sub diferite pretexte!
Și ne uităm acum – an electoral – cum politicienilor care vor din nou votul nostru, le transpira prin toti porii pariotismul dar evită cu grație orice fel de discuție serioasă referitoare la interesele statului sau modul cum se schimbă echilibrul politic pe plan mondial și cum afectează asta țara noastă. Când toate țările vecine cu noi se preocupă să aducă din nou sub controlul statului ramuri strategice ale economiei …cum ar fi de exemplu producerea și distribuția energie…la noi în schimb se fac planuri ținute departe de ochii publicului prin care ultimile active deținute de stat să fie înstrăinate prin tot felul de manevre dubioase! Cred ca putem concluziona că establishment-ul politic de la noi este format din oameni care ori nu pricep absolut nimic din ceea ce se întamplă pe plan mondial ori sunt doar niste interpuși ai unor interese străine și de aici vine întrebarea legitimă – de ce le plătim noi lefurile ?
În special, tentativa eșuată de repatriere a aurului și referințele istorice subliniază complexitatea gestionării resurselor naționale. Este clar că deciziile luate acum zeci de ani continuă să influențeze politica și economia de astăzi.