Pisicile sunt, de fapt, un lichid, confirmă un studiu. Dar, cu toate acestea, haide să vedem exact ce înseamnă acest lucru care nu ne dă pace.
Pisicile sunt, de fapt, un lichid, confirmă un studiu
Dacă ai trăit vreodată cu o pisică, ai observat cum acestea se scurg și se revarsă, asemeni unei mici bălți de blană ambulante, scrie sciencealert.
Nu doar că ne gândim la pisici ca la obiecte fluide, dar ele par să știe asta cu o atitudine încrezătoare.
Știința a demonstrat că atunci când acestea se confruntă cu locuri strâmte, pisicile sunt capabile să se strecoare prin ele, asemeni unui fluid. Ezită, însă, atunci când deschiderea este prea mică, dar o fac din confort.
Asta sugerează că, pe lângă faptul că prezintă unele dintre proprietățile fluidelor, pisicile au, de asemenea, un anumit nivel de conștientizare de sine în legătură cu dimensiunea lor.
Descoperirea, realizată de etologul Péter Pongrácz de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria, contribuie la înțelegerea noastră a sentimentului de sine al pisicilor – o metrică esențială în evaluarea abilităților cognitive ale unei specii date.
Fluiditatea felinelor nu a scăpat atenției științei. În 2014, o lucrare a fizicianului Marc-Antoine Fardin a arătat că, în timp, pisicile transpiră pentru a se conforma formei recipientelor în care sunt așezate. Acest lucru ar putea, într-un sens destul de imaginar, să plaseze pisicile în categoria solidelor amorfe – nu sunt chiar solide, dar nici lichide nu sunt.
Cercetarea lui Pongrácz a fost efectuată pentru a determina dacă pisicile demonstrează conștientizarea propriului corp. El a participat la un studiu similar în 2019 pe câini, care a constatat că, chiar dacă se feresc să se strecoare prin locuri strâmte, câinii își cunosc propria dimensiune și folosesc această cunoaștere pentru a lua decizii.
Pisicile sunt un pic mai greu de studiat, deoarece sunt mult mai irascibile. Câinii sunt destul de fericiți să facă ceea ce le cer oamenii, dar pisicile fac doar ceea ce vor. Iar pisicilor nu le plac mediile de laborator.
Astfel, Pongrácz a conceput un experiment care să se potrivească unui mediu mai confortabil pentru pisici, ducându-le în locuința stăpânului lor Budapesta pentru a le pune la încercare. Configurația a constat în panouri cu deschideri decupate, prima serie având lățimi diferite, iar a doua înălțimi diferite.
Deși doar 30 dintre cele 38 de pisici selectate au finalizat experimentul, rezultatele participării lor au fost revelatoare.
Pentru majoritatea găurilor, pisicile s-au strecurat fără ezitare până la stăpânul care era pe partea cealaltă, chiar și atunci când gaura era la jumătate din lățimea corpului lor.
Însă, în cazul panourilor de înălțime variabilă, pisicile au fost ezitante dacă deschiderea era mai mică decât înălțimea lor și chiar au căutat soluții alternative, cum ar fi să sară peste panou în întregime.
Acest comportament a apărut mai frecvent la pisicile mai înalte, sugerând că conștientizarea dimensiunii corpului joacă un rol în luarea deciziilor.
De asemenea, este important de remarcat faptul că, deoarece experimentul a avut loc în casele unde trăiesc – un mediu în care animalele se simt în siguranță – este puțin probabil ca ezitarea să se datoreze temerilor cu privire la ceea ce s-ar putea afla pe cealaltă parte a panoului.
Aceste rezultate sugerează că deschiderea îngustă și înălțimea deschiderii sunt percepute diferit de pisici. Deschiderile înguste sunt perfect în regulă, iar pisica se va strecura prin ele ca pasta de dinți dintr-un tub, fără nicio grijă.
Cu toate acestea, înălțimea deschiderii necesită mai multă atenție, probabil pentru că pisica trebuie să se ghemuiască pentru a trece.
CITEȘTE ȘI – Studiu Google: România nu va fi afectată de „adopția AI”
