Un mamifer marin antic ale cărei fosile au fost descoperite în Peru ar putea fi cel mai mare animal care a trăit vreodată pe Terra.
Cercetătorii peruani spun că este vorba despre un strămoș al balenei, care ar fi trăit în urmă cu aproximativ 40 de milioane de ani, relatează revista Nature.
Cel mai greu animal care a existat vreodată pe Pământ avea vertebre cu diametrul de 80 cm, fiecare dintre acestea cântărind 100 de kilograme. Dimensiunea totală a specimenului era probabil de 20 de metri, cu o masă estimată între 80 şi 340 de tone.
Inițial se credea că scheletul aparține unui dinozaur
Scheletul descoperit de oamenii de știință din Peru nu aparține unui dinozaur, așa cum se credea inițial, ci unui mamifer marin. Este vorba despre un cetaceu, un strămoş al balenelor, denumit Perucetus Colossus sau „balena colosală peruană”. Acesta ar fi trăit în epoca Eocenului, scrie sursa citată.
După criza Cretacic-Terţiar de acum 66 de milioane de ani, eliberate de presiunea selectivă exercitată asupra lor de dinozauri, mamiferele şi-au găsit liniştea pe Pământ. Unele au ales calea opusă celei pe care au luat-o strămoşii lor foarte îndepărtaţi, întorcându-se în mare. Acest lucru este valabil în special pentru strămoşii balenelor, delfinilor şi ai altor cetacee. Printre aceştia se numără Perucetus colossus, o nouă specie identificată cu ajutorul a 13 vertebre (prima a fost descoperită în 2010) şi a patru coaste gigantice.
„Cu această fosilă, ne aflăm în cea de-a treia etapă a evoluţiei cetaceelor, care sunt acum total dependente de mediul acvatic”, a explicat Christian de Muizon, director emerit de cercetare la CNRS, la Centre de recherches en paléontologie (CR2P) din cadrul Muséum national d’histoire naturelle (MNHN, Paris) şi coautor al acestei lucrări.
„În urmă cu 55 de milioane de ani, după dispariţia dinozaurilor, cetaceele erau în esenţă mamifere terestre cu patru picioare, de mărimea unui câine mare, plimbăreţe şi chiar alergătoare, dar capabile şi să înoate. Câteva milioane de ani mai târziu, au apărut cetaceele amfibii care înotau un pic ca vidrele şi mergeau totuşi pe uscat, unde se reproduceau. Apoi avem grupul din care face parte Perucetus colossus, basilosauridae”, a explicat Christian de Muizon.
Scheletul ar fi cântărit până la 8 tone dacă ar fi fost complet
Potrivit cercetătorului peruan, specializarea extremă a lui Perucetus indică faptul că acesta reprezintă probabil o fundătură evolutivă şi nu are descendenţi în prezent. „Picioarele posterioare sunt încă prezente, dar complet atrofiate şi nu au nici un rol pentru înot. Aceste animale trebuiau să se unduiască în apă, probabil ca reptilele, pentru a se deplasa. Aceste prime cetacee marine au trebuit să ia rapid în greutate prin creşterea densităţii scheletului lor pentru a compensa flotabilitatea lui Arhimede şi a reuşi să se scufunde în coloana de apă”, a mai precizat acesta.
Fosila peruviană este cu totul excepţională prin dimensiunile sale. Analiza vertebrelor imense arată oase de o masă fără precedent, extrem de compacte, în timp ce cele ale cetaceelor moderne sunt foarte spongioase. Se estimează că acest schelet, dacă ar fi fost complet, ar fi cântărit între 5 şi 8 tone şi ar fi avut o lungime de 20 de metri. Adică de două până la trei ori mai mult decât o balenă albastră de 25 de metri, chiar dacă aceasta este mai lungă de 5 metri.
Cercetătorii au comparat apoi masa scheletului cu cea a animalelor contemporane pentru a estima masa totală a animalului. „Caracteristicile scheletului care se apropie cel mai mult de cel al lui Perucetus sunt cele ale sirenelor, grupul lamantinelor şi al dugongilor”, spune Olivier Lambert. „Şi aceştia au oase foarte dense. Când comparăm masa lor cu cea a fosilei, obţinem 85 de tone. Pe de altă parte, dacă comparăm greutatea scheletului cu greutatea animalului la cetaceele de astăzi, noul Perucetus ar cântări peste 340 de tone”.
Oamenii de știință speră să găsească și craniul
Oamenii de știință din Peru spun că, pentru a se deplasa corect în apă fără a se scufunda sau a pluti, Perucetus ar fi trebuit să compenseze densitatea scheletului cu masa ţesuturilor moi, în special a grăsimii, care trebuia să fie considerabil mai mare decât la cetaceele mari de astăzi. „Se crede că avea o masă de aproximativ 180 de tone, ceea ce îl face unul dintre cele mai grele două animale şi poate chiar mai greu decât o balenă albastră”, adaugă Christian de Muizon.
Într-o mare părăsită de teribilele reptile marine din Cretacic şi neocupată încă de nu mai puţin ferocele megalodoni, rechini uriaşi de peste 15 metri lungime, basilosauridele erau superpredatori care domneau peste lanţul trofic. Dar, morfologia lui Perucetus ridică semne de întrebare.
„Încă nu i-am găsit craniul”, precizează Christian de Muizon, explicând că nu este imposibil să fie descoperit în anii următori, asta pentru că restul fosilei ar putea fi încă prinsă în coasta unui deal. „Putem face doar presupuneri pe baza celorlalte fosile, ţinând cont de faptul că craniile fosilelor cunoscute din acest grup sunt toate foarte omogene. Erau animale carnivore, cu dinţi foarte ascuţiţi. Dar, având în vedere mărimea şi masa sa, se crede că Perucetus era destul de lent, ceea ce reprezintă un handicap cert atunci când vânezi un animal rapid”.
