Acest text nu este o știre sau o certitudine ci doar o analiză pe baza informațiilor publice sau din spațiul public și o listă de întrebări. Când spun spațiul public, mă refer nu numai la ce apare în presă sau pe rețelele de socializare, ci și ce se discută în anumite medii public-private, adică pe la mese și diferite întâlniri mai mult sau mai puțin de taină. Analiza de față îl vizează pe Mircea Geoană, candidatul la președinția României, cel ițit, aparent, de nicăieri, dar despre care se vorbește încă din 2019, ca fiind posibilul președinte al României după alegerile din Decembrie 2024. Dar, mai ales, despre cine s-ar afla în spatele candidaturii lui Mircea Geoană, Franța, SUA, SIE sau Grupul de la Monaco?
A fost Mircea Geoană pui de nomenclaturiști cu toate beneficiile perioadei comuniste?
Am să fac o scurtă trecere în revistă a informațiilor publice despre Mircea Geoană. Știm că s-a născut în 1958, în București și că a copilărit în zone selecte, chiar „nomenclaturiste” din Capitală, mai exact Cișmigiu și Domenii. A absolvit Liceul Sf Sava în 1977, la vârsta de 19 ani. Aflăm apoi că a urmat cursurile Institutului Politehnic București și ale Facultății de Drept. De aici începe să se așeze ceața peste trecutul lui Mircea Geoană.
Cum spuneam, Geoană a terminat liceul în 1977 și a intrat la facultate, la Politehnică, în 1978. De unde rezultă că nu a efectuat stagiul militar obligatoriu, de un an și patru luni. Dacă l-ar fi făcut, ar fi intrat la facultate doar în 1979. Asta înseamnă că părinții l-au ținut un an acasă. Cum se putea face asta pe vremea lui Ceaușescu? Simplu, dacă făceai parte din nomenclatură sau dacă îți scoteai un certificat medical. Înclin să cred că este vorba despre prima variantă, deoarece tatăl lui Mircea era cadru militar, ajuns la Revoluția din 1989 general, șef al Apărării Civile. Cei care au prins zilele revoluției mai măricei ca vârstă, își amintesc că în primele zile ale evenimentelor din Decembrie 1989, adică în perioada dintre Timișoara și București, străzile erau împânzite de niște „oameni verzi”, cu băști pe cap și pulane de cauciuc, care aveau sarcina să disperseze grupurile mai mari de cinci persoane aflate pe stradă. Se numeau Gărzi Patriotice și erau conduse de Ioan Geoană, tatăl lui Mircea. Că a venit vorba despre părinții candidatului, eu cred că Mircea nu doar că nu a făcut armata, dar mergea și gratis cu mijloacele de transport în comun, pentru că mama sa era ceva șefă la ITB (actualul STB).
De ce este ciudată tinerețea comunistă a lui Mircea Geoană?
CV-ul lui Mircea Geoană este plin de ciudățenii, începând cu studiile și terminând cu parașutarea lui, din șantier direct în Ministerul Afacerilor Externe. Să o luăm pe rând. La terminarea facultății s-a angajat inginer la Energomontaj, unde a lucrat până în 1990. Probabil că Mircea Geoană nu era mulțumit cu munca de șantier. Am citit un interviu de-al său în care spunea că umbla cu cizme de cauciuc și cască pe cap și că „vorbea cam urât acasă”. Ca să învețe bunele maniere, în 1988, pe când bătea șantierele, Mircea Geoană a dat și a intrat la Facultatea de Drept, pe care a terminat-o în 1993. Probabil că a urmat cursurile la seral sau fără frecvență (învățământ la distanță, pe stil nou), că altfel nu avea cum.
Ca o paranteză, înainte să intru mai adânc în ciudatul trecut al lui Mircea Geoană, trebuie să vă mai spun ceva legat de primul loc de muncă al acestuia. Pe 31 Decembrie 1989, când nici nu se răciseră bine gloanțele din soții Ceaușescu, Petre Roman, pus de Frontul Salvării Naționale prim ministru, a dat un decret, nr 34/31.12.1989, prin care Energomontaj trecea de la Ministerul Industriilor la Ministerul Energiei Electrice, la pachet cu Nuclearmontaj. Și tot Petre Roman îl numea pe Tiberiu Campureanu, ministru adjunct la MEE, care Campureanu devenea și șeful echipei de negociatori cu canadienii pentru linia de credit pentru continuarea lucrărilor de la centrală nucleară de la Cernavodă. Asta ca o paranteză, ca să înțeleagă lumea cât de importantă era firma Energomontaj, care firmă avea lucrări în străinătate pe vremea lui Ceaușescu.
În 1990, Mircea Geoană a ajuns în MAE doar pentru că știa limba franceză?
Revenind la trecutul obscur al lui Mircea Geoană, vă spuneam că Revoluția l-a prins inginer pe șantier și student la Drept. Iar de aici începe meciul în liga mare. Zice Wikipedia că în 1990, Mircea Geoană a ajuns în Ministerul Afacerilor Externe. Cum, nimeni nu știe. Atâta știm, că a ajuns referent în MAE și a fost remarcat de Adrian Năstase, pe atunci ministru de externe. Petre Roman era prim ministru, ca să nu uităm acest aspect. Pe motiv că vorbea limba franceză, Adrian Năstase l-a numit responsabil pe relația cu Franța. Doar pentru că știa limba franceză, oare? Adrian Năstase a vrut să-l numească și șef al protocolului pe MAE, dar Geoană a refuzat. În schimb nu a refuzat să meargă la Paris, unde a urmat cursurile Școlii Naționale de Administrație, un fel de „facultatea” Ștefan Gheorghiu de pe vremea lui Ceaușescu sau SNSPA pe stil nou. Adică o școală de cadre politice, pregătite să se înșurubeze în cele mai înalte funcții dintr-un stat, atunci când va veni momentul. Școala din Franța, urmată și de Mircea Geoană, pregătea și pregătește politicieni pentru țările aflate sub influența Franței. Este și o pepinieră de agenți ai serviciilor de informații franceze, interne și externe.
Mircea Geoană l-a înlocuit pe Petre Roman la conducerea MAE dintr-o întâmplare?
Anii 1990-1992, l-au prins pe Mircea Geoană după cum urmează: diplomă de inginer fost angajat la Energomontaj, student la Drept și cursant la „L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”. Timp în care avea carte de muncă la MAE, mai întâi ca referent pentru Franța și apoi director, la Direcția pentru Afaceri Europene. După 1993, Geoană a mai fost purtător de cuvânt al MAE, director al diferitelor direcții pentru Europa, Asia, America de Nord, America Latină, Orientul Mijlociu și Africa. Adică a avut acces cam la toate colțurile lumii, din punct de vedere diplomatic, desigur. Tot în 1993, Mircea s-a înscris și la doctorat la ASE, la Relații Economice Internaționale (dar abia după 12 ani a reușit să obțină diploma, chiar dacă în tot acest timp se prezenta ca doctor în economie și chiar dacă a fost acuzat de plagiat în zilele noastre). Până la urmă, Geoană a plecat, în 1996, ambasador al României în SUA, devenind cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic al României. Când Adrian Năstase a devenit prim ministru, în 2000, l-a chemat în țară pe Mircea Geoană, dar nu ca să îl certe, ci să-l numească ministru de externe, funcție pe care a deținut-o timp de patru ani. Pe cine înlocuia Geoană la conducerea Ministerul Afacerilor Externe? Ați ghicit, pe Petre Roman.
Klaus Johannis l-a nominalizat pe Mircea Geoană la NATO de frică sau la sugestia partenerilor strategici?
După mai multe aventuri neplăcute prin politica internă, Mircea Geoană a ajuns, în 2019, secretar general al NATO, situație care abia acum a stârnit numeroase polemici. Nimeni nu poate spune azi, cu certitudine, cine l-a numit și cine l-a susținut pe Mircea Geoană pentru această funcție. Funcția, în mod curent, ar fi trebuit să revină americanilor sau francezilor, după criteriul contribuției la bugetul NATO. Mircea Geoană spune că a ajuns la NATO pe forțe proprii. Ceva de genul, a văzut lumina aprinsă și a intrat și pentru că era un loc liber în capul mesei lângă nașu, s-a așezat și a rămas la nuntă. Alții spun că nominalizarea a venit în plic, din exterior în interior. Cert este că președintele Klaus Iohannis nu a ezitat să-i semneze nominalizarea. Se întâmpla înainte de alegerile prezidențiale din 2019 și Iohannis avea nevoie de susținere externă ca să câștige un nou mandat de președinte după prestația catastrofală din primul mandat. Probabil i s-a atras atenția că un contracandidat ca Mircea Geoană l-ar fi lăsat fără al doilea mandat. Pentru că de pe atunci se vorbea despre Mircea Geoană-Președinte…
În 1990, a devenit România colonie franceză?
Revenind la anii 90, ar trebui să ne uităm la contextul acelor vremuri. În timpul zilelor Revoluției, soarta României s-a tranșat în ambasadele de la București. În timp ce Ion Iliescu ar fi vrut să cheme rușii, alte persoane negociau în Casa Olandeză, undeva pe Aleea Alexandru. Mediator a fost ambasadorul de atunci al Olandei, iar negociatorii erau reprezentanții puterilor occidentale. Atunci s-a decis ca România să între politic și economic sub influența Franței dar și sub Austria, ca moștenitor occidental al imperiului austro-ungar, care, prin Ungaria, revendica Transilvania. Așa cum mai povestește din când în când generalul SIE Ioan Talpeș, atunci s-a decis ca România să nu se rupă, așa cum își doreau maghiarii. Nu vreau să intru în amănunte, pentru că nu le cunosc, dar să rămânem la influența politică a Franței.
În acele momente tulburi s-au întâmplat mai multe chestii, care privite de azi, ca un Big Picture, par a avea sens. Mai întâi a fost numit premier Petre Roman. Apoi a fost reactivat, scos din pensie și pus șef al serviciilor secrete externe, generalul Mihai Caraman, fost ofițer al Direcției de Informații Externe. Și, desigur, numirea lui Mircea Geoană, referent pe pentru Franța în MAE, recuperat direct din șantier. Petre Roman a fost acuzat în presă, de-a lungul timpului, că a fost racolat în rețeaua de spionaj Caraman, pe când era la studii în Franța. Mihai Caraman a fost ofițer DIE, șeful unei rețele de spionaj care a activat în Franța și care a lovit în inima NATO la aceea vreme. Pentru asta a fost decorat de KGB. Oficial, rețeaua Caraman a căzut în 1968, iar Caraman a trecut în rezervă la începutul anilor 1979. Generalul Caraman a fost rechemat la ordin în 1990 și pus șef al Centralei de Informații Externe, devenit Serviciul de Informații Externe, SIE. Propunerea ar fi venit, ați ghicit, de la Petre Roman, apărut și el, aparent de nicăieri, în fruntea țării.
Propunerea lui Mircea Geoană la candidatură, operațiunea spionilor de contagiune a maselor?
Revenind în zilele noastre, mă întorc la candidatura lui Mircea Geoană la președinția României. Ideea de a face această analiză mi-a venit după ce am văzut cine sunt cei care îl susțin, din umbră sau pe față, pe Geoană. În primul rând am văzut foarte mulți rezerviști din DIE/SIE. Nu am să le dau numele, dar cam toți au fost subordonați ai lui Mihai Caraman, șeful spionilor, de dinainte și de după 1990. Ei au sunat adunarea, atunci când nimeni nu se gândea că Geoană ar putea să viseze la o nouă tentativă de a candidă, mai ales după bătaia luată de la Traian Băsescu și după umilințele suferite în propriul partid, PSD. Și totuși, rezerviștii s-au adunat în reuniuni informale, și-au sunat oamenii din schemă, l-au promovat pe Mircea Geoană. Așa a apărut în spațiul public că Mircea va candidă, ba chiar cu șanse. S-a creat rumoarea și așteptarea. Gustave Le Bon, în lucrarea „Psihologia maselor”, numea procedeul ăsta, contagiune. Se lansează un mesaj, o temă, apoi este rostogolită tema până ajunge pe buzele tuturor. Nu contează dacă este acceptată sau respinsă de mase, contează că toată lumea știe despre ce este vorba. Ca la un concert pe stadion. Cineva strigă „toată lumea mâinile sus și hai să cântăm împreună!”, iar spectatorii se conformează și lălăie melodia, chit că le place sau nu sau dacă știu versurile.
Grupul de la Monaco, sponsor principal al campaniei lui Mircea Geoană?
Pe cine mai găsim în jurul lui Mircea Geoană? În afara lui Felix Rache, un fel de jurnalist care se poate îmbrăca oricând în costum de clovn, cu tricorn cu clopoței și saboți cu botul întors, o copie chinezească a lui Rareș Bogdan de la PNL, în jurul lui Geoană îi mai găsim pe membrii marcanți ai grupului de la Monaco. Despre Dragoș Dobrescu, șeful grupului, se vorbește în piață că ar fi finanțatorul principal al campaniei lui Mircea Geoană. A băgat capul în poză și fostul politician PNL Rareș Mănescu, finul lui Dobrescu și soț al Ramonei Mănescu, dar a fost rugat de Geoană să facă un pas în spate, pentru că legătura la vedere cu grupul de la Monaco i-ar dăuna în campanie. Pe rețea în jos, apar mulți oameni de afaceri dar și politicieni, bănuiți că s-ar afla în siajul SIE, nu numai cei din grupul de la Monaco.
A încercat Traian Băsescu să-i compromită campania lui Mircea Geoană?
În jurul lui Mircea Geoană roiesc personaje interesante. Unele chemate de Geoană, să pună umărul, altele venite de bunăvoie sau atrase de promisiuni. Circulă în piață informațiile cum că Geoană a promis funcții cât pentru cinci guverne cu tot cu instituțiile din subordine și tot pe atâtea descentralizate. Printre cei care și-au oferit sprijinul pentru Mircea Geoană se numără Dorel Onaca. În prezent Onaca conduce platforma Alianța România Mare, urmașa partidului lui Vadim Tudor. Când am auzit una cât asta, am crezut că este vorba despre o nouă manevră a lui Traian Băsescu, cunoscut fiind faptul că Dorel Onaca a fost mâna dreaptă a fostului președinte, atunci când a făcut PMP-ul. Băsescu l-a mai ars o dată pe Geoană, în campania electorală din 2009, când cu SPA-ul lui Vântu. Atunci Geoană a pierdut alegerile prezidențiale. Acum, dacă în campanie ar fi apărut știrea că România Mare îl susține pe Geoană, efectul ar fi fost la fel, chiar mai rău. Cu toate că Dorel Onaca și-a oferit serviciile, inclusiv pentru strângerea de donații și semnături, în ultimul timp Mircea Geoană nu îi mai răspunde la telefon, sfătuit de consilierii săi. Ca o paranteză, mă uit la trecutul îndepărtat al lui Dorel Onaca. Fost scafandru de luptă în portul Marsilia. Marsilia, Franța…
De ce îl susține șeful ORNISS pe Mircea Geoană?
Mă mai uit acum și la ultimele achiziții ale echipei lui Mircea Geoană. Sandra Nicola și Liviu Iola. Sandra Nicola, jurnalist, pe la cam toate televiziunile din România. Acum trăiește în Belgia. Este soția lui Liviu Iola, fost purtător de cuvânt al guvernului Cioloș. Dacian Cioloș, iar Franța…
Era să-l uit pe unul dintre cei mai activi susținători ai lui Mircea Geoană. Este vorba despre Mircea Petrescu, directorul ORNISS. Instituția eliberează certificate de acces la informații clasificate, fără de care nu pot fi ocupate posturi de conducere la vârful țării. Adică gestionează secretele României și decide cine poate avea acces la ele. Mircea Petrescu ocupă această funcție, cu rang de secretar de stat, încă de pe vremea lui Adrian Năstase și nimeni nu l-a mai mișcat de acolo. CV-ul lui Petrescu îl plasează pe acesta lângă Mircea Geoană încă din anii de liceu și facultate, ceea ce ar explica susținerea pe care stăpânul secretelor îl acordă eternului candidat. Dar poate mai sunt și alte motive…
De ce să-l fi iertat francezii pe șeful spionilor români?
În loc de concluzii, fac un scurt rezumat. Generalul DIE/SIE Mihai Caraman a fost spion român care a operat în Franța. A avut o rețea redutabilă de agenți racolați în spațiul de operațiuni și a zguduit la vremea aceea structurile NATO, în favoarea rușilor. Rețeaua lui a picat, parțial, în 1968, așa spun sursele oficiale. El a fost retras în Centrală și a avut activități de coordonare a spionilor. A fost decorat de KGB pentru activitatea sa din Franța. S-a pensionat în anul 1979, după ce a dezertat Pacepa. În ianuarie 1990 a fost reactivat de către Ion Iliescu la sugestia lui Petre Roman și numit șef al SIE. A activat oficial până în 1992, când a fost eliberat din funcție „la cerere”. Întrebarea care se pune, firesc, este dacă generalul Mihai Caraman a devenit și agent DGSE, atunci când a fost deconspirată rețeaua lui de spionaj? DGSE este serviciul de informații externe al Franței. Dacă generalul Caraman a fost agent dublu în ultima parte a activității sale, atunci ar avea logică anumite fapte de la începutul anilor 90. El, generalul Caraman, este numit șef al spionilor români, în ciuda trecutului presupus antioccidental, fix când România încerca să se scuture de comunism și de ruși și visa la iertarea Occidentului. De ce să-l fi iertat francezii, care se instalaseră deja la butoanele României?
Conducerea executivă a României a fost numită, de-a lungul timpului, de Franța?
Petre Roman , cu studii în Franța pe vremea când majoritatea românilor nu avea voie să se apropie de granițele României și să privească în vreo țară vecină, ajunge premier al României. Mircea Geoană ajunge, fără vreo legătură cu domeniul, în MAE pe relația Franța, apoi ministru de externe. Victor Ponta, ajuns și el premier al României, se spune că a fost racolat în 1990, în timpul escapadei din Paris, atunci când dormea în gară. Racolarea lui Ponta s-ar fi făcut, conform lui Valer Marian, fost parlamentar român, de către un ofițer SIE din Franța, pe numele lui Marin Bobeică, un apropiat al lui Adrian Năstase. Întrebarea care îmi vine în minte este dacă au fost ei racolați de către DGSE și dacă au fost racolați, s-a realizat cu sprijinul lui Mihai Caraman, care ar fi putut avea calitatea de agent dublu? În vremurile mai apropiate de prezent, oameni precum Dacian Cioloș, fost premier și el, Laura Codruța Koveși, fostă șefă a DNA, ajunsă șefa a Parchetului European cu sprijinul Franței sau Florian Coldea, fost șef al SRI și co-fondator al Statului Paralel, ajung să fie decorați de Franța și susținuți în funcții cheie. Cu siguranță sunt mult mai mulți, dar mă opresc la cei care au fost mediatizați ca fiind aserviți intereselor Franței. Mai nou, Elena Lasconi a fost și ea să pupe inelul, la Ambasada Franței. Să nu-l uit pe Marcel Ciolacu, care, în calitate de prim ministru al României, nu scapă vreo ocazie ca să mulțumească Franței pentru relațiile excepționale și pentru împărtășirea acelorași valori democratice.
L-a susținut Franța pe Mircea Geoană la funcția de la NATO?
Mircea Geoană este omul serviciilor de informații externe ale Franței? S-a tot vorbit despre americani, dar eu cred că nu americanii sunt în spatele lui Geoană ci francezii. Cred că americanii au fost doar câmp tactic pentru legendarea lui Geoană. Ambiguitatea privind numirea lui la NATO poate să fie o dovadă. Postul de secretar general adjunct al NATO era consacrat americanilor sau francezilor. Dar a fost cedat României. Ciudat, nu? Eu cred că a fost cedat, în fapt, Franței, cu Geoană perdea de fum. Ca la biliard, lovești o bilă dar bagi la gaură mai multe bile. Asta ar explica, printre altele, de ce trupele NATO din România, cele trimise să țină piept rușilor pe flancul estic, sunt sub conducere franceză. Comandantul francez al trupelor NATO din România a declarat că nu exclude chiar incursiuni în Ucraina, dacă situația o va impune. Dar pentru o asemenea misiune este nevoie de aprobarea CSAT și a președintelui României.
Până la urmă, pentru cine candidează?
Toată lumea care a fost contactată pentru a-l sprijini pe Mircea Geoană în alegeri a ascultat aceeași poveste. „Americanii îl vor pe Geoană președinte!”, „nu mai aveți nimic de făcut!”, „este omul dorit de americani „, „zarurile au fost aruncate!”, „o să sune telefonul de la Biden și Ciolacu cu Ciucă vor face pasul în spate” etc etc etc. Am auzit în ultima vreme o grămadă de astfel de mesaje, difuzate sub formă de informație știută numai de inițiații care își bat umărul hainei cu trei degete, semnul supremei cunoașteri a secretelor. Despre francezi nu vorbește însă nimeni, nici că l-ar susține pe Geoană, nici că nu l-ar susține. Este metoda de lucru a DGSE, care transferă atenția spre americani, atunci când pun la cale o operațiune clandestină. Întrebarea pe care mi-o pun este dacă Mircea Geoană-Președinte este o operațiune clandestină a serviciilor franceze de informații externe? Mă întreb dacă Mircea Geoană a fost racolat de DIE când era student sau tânăr inginer, înainte de Revoluție, sau imediat după, atunci când generalul Mihai Caraman a devenit șeful SIE? Sper ca timpul să dezlege aceste mistere. Mă mai gândesc la numele platformei politice care îl susține pe Mircea Geoană, România Renaște. Partidul lui Emanuel Macron, președintele Franței se numește Renaissance, în română Renașterea. Grupul progresist din Parlamentul European, cel înființat în jurul europarlamentarilor francezi, se numește Renew Europe, adică tot Renașterea. Pare să se lege, așa-i? Deci, pentru cine candidează Mircea Geoană, omul fără de partid, pentru Franța, SUA, SIE sau Grupul de la Monaco? Până ne-om dumiri îmi rămâne în minte un moment petrecut relativ recent. Pe 25 iulie, generalul Mihai Caraman a decedat. La funeralii, Mircea Geoană a trimis o coroană de flori. Coroana a fost adusă de colonelul SIE Dan Dumitru, căruia Geoană îi este cumătru.
