România – Kosovo, pe Național Arena, Kosovo nu a fost Serbia. Nu mă prea pricep la fotbal, dar pentru că vineri s-a jucat un meci decisiv pentru câștigarea grupei C din Liga Națiunilor la fotbal, am lăsat cele de făcut vinerea seara și m-am uitat la meci, la televizor. Am să trec peste calitatea actului sportiv, pentru că nu mă pricep. Merg pe mâna specialiștilor, care au spus că echipa noastră a jucat mediocru. Cert este că în ultimele minute ale jocului, în prelungiri, scorul era egal, 0-0, iar echipa noastră mai avea două minute ca să își atingă obiectivul, de a câștiga grupa și mai avea și o lovitură liberă din preajma careului lor. Atunci s-a declanșat haosul, un haos bizar, din nimic.
Un nimeni cu bască, un fotbalist kosovar despre care eu nu mai auzisem dar am aflat acum că joacă la Napoli, pe numele lui Amir Rrahmani, a început să facă precum maimuța la lămâie. Mai întâi a sărit la bătaie, la Denis Alibec. Apoi a dat din mâini, a fluturat palmele spre peluza noastră ca pe aripile unei păsări, a făcut semne obscene spre galeria noastră. După care, ca un cimpanzeu dominant în haită, a scos sunete pe gură, a dat din membrele superioare și și-a scos echipa de pe teren. În acel moment am realizat cum stă treaba cu polemica Kosovo e Serbia sau Kosovo nu e Serbia. Pentru mine este clar că Kosovo nu e Serbia, cel puțin vineri seara, pe stadionul Național Arena. Dacă kosovarii ar fi sârbi, ar fi rămas pe teren, ca să termine meciul cu demnitate. Nu s-ar fi comportat precum Mucea fratele miresei, ăla de se smiorcăie la nuntă și se dă cu curul de pământ pentru că nu a primit cea mai mare felie de tort.
Înainte să revin la meciul de vineri seară, trebuie să fac un pic de istorie
Cine este statul Kosovo? Kosovo este o provincie a Serbiei, fostă provincie otomană și componentă a fostei Iugoslavii, care și-a proclamat unilateral independența în 2008. Găsiți pe Wikipedia toată povestea. România, alături de Spania, Grecia, Cipru și Slovacia, este țara membră UE care nu recunoaște statul Kosovo. La nivel mondial, dacă ne uităm pe harta lumii, constatăm că părerile sunt împărțite, jumate-jumate. Aceasta este situația geopolitică, nu cea sportivă. Pe plan sportiv, nu ar trebui să existe restricții sau îngrădiri cauzate de o astfel de situație. Și nu ar trebui speculată o asemenea stare de fapt, pe plan sportiv. Din păcate, tocmai cei care ar trebui, repet, pe plan sportiv, să se lupte pentru promovarea existenței statului lor independent, sunt cei care aprind focul discordiei. Vineri seara, pe Național Arena, piromanii au fost fotbaliștii kosovari.
În ultimii ani, UEFA parcă se străduiește să întețească scandalul sportiv dintre România și Kosovo. Tot programează și programează meciuri între cele două echipe. Și de fiecare dată iese rău. Ne-au huiduit imnul național și ne-au făcut țigani, când am jucat la ei. Fără să primească vreo sancțiune. Le-am răspuns cu bannere „Kosovo e Serbia”, când au jucat la noi. S-a lăsat cu amenzi de la UEFA, numai pentru noi. Dar aseară a fost depășită linia roșie a sportivității și bunului simț. Mai mult, revăzând la rece imaginile din timpul meciului și a imaginilor din timpul conflictului, pot să afirm cu mâna pe inimă că acțiunea kosovarilor a fost premeditată. A fost acel plan B, în cazul în care nu vor reuși să câștige meciul. Pentru ei, egalul nu avea valoare, chiar dacă, fotbalistic vorbind, un punct scos de ei la București ar fi trebuit să-i facă să bată din aripioare ca focile sau pinguinii. Și cum timpul regulamentar de joc se încheiase iar ultimele clipe ale prelungirilor i-a prins cu ai noștri la poarta lor, pregătiți să execute o lovitură liberă, asta i-a făcut să declanșeze planul B, ăla hoțesc și parșiv.
După ce l-a lovit din spate pe Denis Alibec, căpitanul kosovarilor Amir Rrahmani a sărit și la bătaie. Alibec a ripostat și ambii fotbaliști au primit cartonașul galben, iar România a primit lovitură liberă din preajma careului celor din Kosovo. În acel m moment , precum ceata lui Pițigoi, kosovarii au început smiorcăiala. Din peluza suporterilor noștri s-a strigat, preț de câteva secunde, Serbia, Serbia!, apoi România, România!. Atât le-a trebuit fotbaliștilor din Kosovo. Pițigoi, pardon, Amir Rrahmani, în calitate de căpitan de echipă, și-a scos ceata de pe terenul de joc. Degeaba s-a chinuit arbitrul danez, Morten Krogh, să-i convingă să rămână pe teren. Nici antrenorul german al kosovarilor, Franco Foda, nu a reușit să-și convingă jucătorii să revină pe teren, semn că nu are vreo autoritate la echipă. Dovada că toată acțiunea a fost premeditată se află în ceea ce s-a întâmplat în vestiarul echipei din Kosovo.
În timp ce jucătorii români și spectatorii așteptau revenirea kosovarilor pe teren, aceștia chefuiau în vestiar, cu pizza și cola. Au comandat mâncarea și băutura la stadion și le-au fost livrate acolo. Dacă ne gândim că o comandă de pizza poate dura aproximativ o oră, se înțelege clar că fotbaliștii din Kosovo nu aveau de gând să revină pe teren în termenul de 15 minute, cât prevede regulamentul UEFA. Erau rupți de foame iar după ce s-au îndestulat, nu mai aveau cum să joace cu burțile pline. Așa că au inventat o poveste, cum că ei ar fi vrut să revină pe teren dar au revăzut niște faze din joc și au decis că nu mai între pe teren pentru ultimele două minute. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria sportului, sau nu știu eu, ca o echipă sau un sportiv să iasă de pe teren ca să mănânce și apoi să refuze să revină în competiție pe motiv de burtă plină, râgâieli și flatulente.
UEFA trebuie să suspende echipa de fotbal a Kosovo din competițiile internaționale
După toată povestea asta nemaivăzută și nemaiauzită, specialiștii spun că România va câștiga la masa verde, cu 3-0, pentru meci abandonat de adversar. Ceea ce mi se pare corect. Dar lucrurile nu ar trebui să se oprească doar la decizia de la masa verde. Pentru că s-ar crea un precedent periculos. UEFA trebuie să ia măsuri dure, în baza regulamentului pe care îl are și care guvernează fotbalul. În primul rând, UEFA trebuie să suspende echipa din Kosovo, din toate competițiile internaționale, pentru cel puțin un sezon de calificări la mondiale și europene. De asemenea, UEFA trebuie să-l suspende pe fotbalistul Amir Rrahmani, cel care a declanșat operațiunea de bătaie de joc la adresa sportului, din competițiile internaționale oficiale ale echipei de club. Această măsură ar trebui luată inclusiv de echipa la care joacă Rrahmani, Napoli, ca un semnal că se dezice de acțiuni care nu au legătură cu sportul de pe teren. UEFA trebuie să-i sancționeze ferm pe arbitrul meciului și pe observatorul UEFA, pentru că nu au aplicat regulamentul și nu au închis meciul după cele 15 minute de absență a kosovarilor de pe teren. Mă întreb dacă nu cumva cei doi oficiali au stat la ospățul cu pizza și cola din vestiarul lor. Arbitrul danez a revenit pe teren după 74 de minute de la întrerupere, ca să pună capăt oficial meciului. A stat la căldurică în timp ce fotbaliștii și suporterii români au înghețat pe stadion la minus un grad.
Dar cel mai important este ca Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal, să se bată fără menajamente pentru cauza naționalei noastre de fotbal și să arate că nu a fost nominalizat degeaba pe lista scurtă a pretendenților la șefia UEFA.
Cam atât despre meciul România – Kosovo, revenim cu decizia UEFA când va fi anunțată oficial.
CITIȚI ȘI: România – Kosovo. Kosovarii au părăsit gazonul și au abandonat meciul
