Patriarhul Daniel a vorbit despre Nașterea Domnului, care a fost vestită de îngeri ca fiind o „bucurie mare pentru tot poporul”.
O veste care aduce mântuirea credincioșilor, potrivit Patriarhului Daniel. Această bucurie se reînnoiește în fiecare an în inimile oamenilor, fiind o mărturie a iubirii nemărginite a lui Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul Său, Iisus Hristos, și lucrarea Duhului Sfânt.
Patriarhul Daniel: „Această sărbătoare ne arată smerenia atotputerniciei divine”
Această coborâre a lui Dumnezeu pe pământ, prin zămislirea de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și prin Nașterea lui Hristos din Fecioara Maria, are ca scop ridicarea oamenilor la viața veșnică cerească.
Hristos, prin smerita ascultare față de Dumnezeu Tatăl, vindecă neascultarea protopărinților Adam și Eva. Noul Adam, ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce, prin smerita ascultare, Iisus Hristos vindecă de neascultare și aduce iertare de păcate, pentru că neascultarea este păcatul din care derivă toate celelalte păcate. Vindecă neamul omenesc de păcatul neascultării și îi dăruiește viață veșnică prin învierea Sa din morți.
Este foarte important pentru noi să vedem că această smerenie a lui Hristos este începutul vindecării omului de orgoliu și de autosuficiență, de dorința de a fi ca Dumnezeu, fără Dumnezeu, pe care au avut-o și au arătat-o prin neascultare protopărinții Adam și Eva.
Dumnezeu-Cuvântul este subiectul care săvârșește acțiunea
„Maica Domnului este numită Noua Evă, care a zis, atunci când îngerul i-a explicat că Pruncul se va naște prin lucrare dumnezeiască: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Această ascultare desăvârșită a Maicii Domnului arată că din ea se va naște un Fiu, și El ascultător, încă ascultător până la moarte pe cruce.
Otpustul acestei sărbători arată că Iisus s-a născut în peștera de sub pământ și apoi a fost culcat în iesle. În mod surprinzător, textul liturgic ortodox nu spune că a fost născut, cum se spune despre un om obișnuit, și nici că a fost culcat în iesle, ci «s-a născut» și «s-a culcat» în iesle.
De ce se folosește reflexivul și nu pasivul? Pentru a arăta că Dumnezeu-Cuvântul este subiectul care săvârșește acțiunea. Că El, în mod liber, a acceptat să fie răstignit și în mod liber a acceptat să fie îngropat, de aceea, în mod liber, a înviat din morți.
Această accentuare a lucrării Persoanei Fiului veșnic al lui Dumnezeu, în umanitatea Sa sau prin umanitatea Sa, arată că Dumnezeu a avut inițiativa acestei mântuiri”, a spus Patriarhul Daniel.
Citiți și: Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel. Sărbătoarea Nașterii Domnului este a bucuriei
