Palatul Reginei Maria de la Balcic aniversează 100 de ani de la începerea construcției, iar cu această ocazie va fi organizată o expoziție care readuce pe simezele Balcicului nume prestigioase ale artei românești.
Regina Maria a României a fost o Mecena a timpului său care, în anul 1924 și-a „construit” la Balcic o reședință de vară. Mica localitate devenind un loc al culturii, al artei. Castelul a fost construit în doi ani, începand cu 1924, și este situat la extremitatea estică a orașelului, pe malul mării. Face parte dintr-un complex de construcții: o fântână, o poartă, o capelă, Cuibul Tăcerii, vila morii, vila Gutman, vila Izbânda, vila prinșului Nicolae și grădina excentrică creată de Jules Jeannys special pentru Regină.
Colecția de cactuși din Gradina lui Allah, cum se numeste parcul, este unică în Europa (flori si copaci aduși din Asia si America). O carare cu pietre duce spre Podul Suspinelor, unul dintre locurile favorite de relaxare ale Maiestății Sale. Dar înainte să purcedem la povestea Castelului și a Reginei sale, să vorbim puțin despre evenimentul care se va desfășura între 16 și 28 iulie la Palat.
Nume prestigioase ale artei românești la Palatul Reginei Maria de la Balcic
În jurul aniversării a 100 de ani de la începerea construcției Palatului de la Balcic al Reginei Maria, Eduard Uzunov și Alexandru Rădulescu organizează o expoziție care readuce pe simezele Balcicului nume prestigioase ale artei românești. Expoziția va include picturi, sculpturi, fotografii și documente ilustrând perioada interbelică. Evenimentul, desfășurat între 16 și 28 iulie 2024, va reconstitui atmosfera artistică a „Școlii de la Balcic,” unde artiști români au fost inspirați de peisajele și locuitorii regiunii.
„Este o expoziție-eveniment. Școala Balcicul a fost cea mai bună perioadă a pictorii românești, cea mai strălucită din cauză a luminii de acolo, datorită faptului că Regina Maria crea o atmosferă specială. Taberele de pictură de acolo au generat cea mai bună perioadă a picturii românești și din cauza asta trebuie celebrat acest lucru. Acest lucru va fi celebrat cu ocazia acestei expoziții în sufrageria Palatului Reginei Maria de la Balcic. Salutăm și mulțumim organizatorilor, respectiv Palatului Muzeal și vreau să vă spun că suntem foarte emoționați. Lucrările pe care le ducem sunt în jur de 52 de lucrări care reprezintă pictură, sculptură, fotografie”, a spus Eduard Uzunov, Co-Owner al Galeriei de artă Rotenberg-Uzunov, la Aleph.
Picturi de Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Eustaţiu Stoenescu, Iosif Iser, Theodor Pallady vor fi reunite în expoziţia la Palatul Reginei Maria de la Balcic, al cărei vernisaj este programat în 16 iulie. De asemenea, vor putea fi văzute o pictură şi o sculptură, datorate cuplului artistic Cecilia Cuţescu-Storck şi Frederic Storck, care şi-a construit o reşedinţă la Balcic, în vila alăturată palatului. Lucrările provin din colecţii private.
Fotografii şi documente care ilustrează lumea „Oraşului Alb” Balcic, cu Palatul Reginei Maria
„Am selectat parte din lucrările din din colecția mea, parte din lucrările din colecției lui Alexandru Rădulescu și cu cu sprijinul societății colecționarilor de artă și cu alți colecționari importanți care nu vor neapărat să li se știe numele. Numai că toți ne-am strâns ca un nucleu în jurul unui eveniment special”, a mai adăugat Eduard Uzunov.
Vor fi şi fotografii şi documente care ilustrează lumea „Oraşului Alb” în perioada dintre cele Două Războaie Mondiale, cu peisajul ei unic şi cu personajele care o animau în epocă.
Vor mai fi prezente în expoziție fotografii de epocă ale Reginei Maria în toate etapele vieţii sale, inclusiv o rarissimă invitaţie la botezul său şi un portret realizat de Eustaţiu Stoenescu (şi însoţit de o reproducere fotografică de epocă), precum şi o acuarelă realizată de însăşi Maiestatea Sa (o valoroasă acuarelistă pasionată de flori). Toate acestea întregesc imaginea lumii care a făcut din Balcicul interbelic capitala artistică a României şi un important centru artistic pe scena europeană în primele patru decenii ale secolului XX, după cum menţionează organizatorii expozitiei.
Şcoala de la Balcic, artă și fascinație
Conform sursei citate, orice discurs despre arta românească subliniază, în mod necesar, probabil cea mai glorioasă perioadă a ei, moment istoric şi loc salutar unde artişti, arhitecţi, muzicieni, scriitori, feţe regale şi întreaga elită socială şi politică europeană s-au adunat în jurul personalităţii Reginei Maria a României. Cucerită de farmecul atemporal şi de atmosfera Balcicului, Regina a dispus construirea „Cuibului liniştit”, aşa cum a rămas numele Palatului.
În jurul lui s-a dezvoltat un întreg complex, din care se impune menţionată Stella Maris, capela în care a Regina a vrut să îi fie păstrată inima după moarte, din dragoste eternă pentru Balcic. Devenit repede adevărat loc de pelerinaj estival pentru pictori, datorită peisajului marin ofertant care nu putea fi găsit pe litoralul dobrogean, şi universului uman pitoresc, populat de tătarii din satele din jur, Balcicul a văzut o efervescenţă creatoare fără precedent în anii 1913-1940.
Atmosfera şi-a căpătat pe bună dreptate numele de „Şcoala de la Balcic” datorită calităţilor care uneau arta creată aici: fascinaţia pentru oraş şi împrejurimile lui, valorificarea întâlnirii pitoreşti dintre stâncile albe ale „Coastei de Argint” (supranumele poetic al zonei în epocă) şi marea albastră, peisajul cu accente mediteraneene, pentru care altfel pictorii trebuiau să călătorească în Franţa sau Italia. Locuitorii regiunii, mai ales tătarii, au servit drept modele pictorilor. Figuri recurente de bărbaţi, femei şi copii au fost imortalizate astfel în arta românească modernă.
De unde a venit iubirea pentru Balcic a Reginei
Balcicul a fost, până la sfârșitul secolului trecut, un foarte important port comercial, decăzut în urmă nenumăratelor preluări și cedări între România și Bulgaria. După preluare, în 1914, așezarea numără 6.700 locuitori. Avea un atelier de mașini agricole, o moară, magazii de cereale, o făbricuță de macaroaneâ. În largul marii ancorau vapoare pentru a transporta renumitul “grâu de Balcic”.
Iubirea pentru Balcic i s-a tras Reginei dintr-o întâmplare. În 1924, pictorul Alexandru Satmari stăruie ca Maria să revadă Balcicul. Îndrăgostită de așezare, suverana va cumpara terenuri și va iniția un real „avânt” urbanistic. Mai mult, atrași de spectaculosul peisaj, artiști precum Iosif Iser și Nicolae Tonitza și personalități precum Ion Minulescu, Ion Pillat, Cella Delavrancea, Vasile Voiculescu sau George Vraca vor face dintr-un simplu sătuc dobrogean, o Mecca a vieții artistice.
Prin testament, suverana a dorit ca, după moarte, inima să-i fie depusă la capela castelului. După moartea Reginei (18 iulie 1938), Balcicul a intrat într-un lent declin. Caseta de aur cu inima Reginei va sta la Balcic numai doi ani, în toamna anului 1940 – după cedarea Cadrilaterului către Bulgaria – fiind mutată la Bran.
Citiți și: Cât costă să vizitezi camera specială din Palatul Buckingham
