Tudor Chirilă a postat, în ultimele zile, o serie de mesaje virulente la adresa autorităților, pe contul său de Facebook. Artistul de la trupa Vama este pur și simplu furios, căci nu mai poate să se odihnească nopțile, din cauza zecilor de decibeli ce răzbat din zona discotecilor de fițe, din parcul Herăstrău, lângă care locuiește.
Artistul, alături de mai mulți cetățeni din zona Piața Domenii, s-au adresat Primarului Capitalei- Nicușor Dan, primarului Sectorului 1 – Clotilde Armand, ministrului Culturii- Raluca Turcan, dar și Poliției Locale Sector 1, reclamând faptul că sunt deranjați de zgomotul puternic, ce se aude, noapte de noapte, din zona parcului.
Tudor Chirilă: „Nicăieri în Europa nu găsești așa ceva!”
„Parcul Herăstrău a ajuns un continuu festival. Locuitorii din vecinătăți nu mai au liniște. Indiferent de noaptea din săptămână e un vacarm continuu până la orele dimineții.
Ce ar trebui să se întâmple ca în mijlocul orașului să fie liniște și copiii, de exemplu, să nu adoarmă cu toba mare în stomac? Nicăieri în Europa nu găsești așa ceva. Și există două probleme: autorizarea discotecilor în parc (care, de fapt, nu au fost autorizate ca discoteci) și ignorarea amenzilor Poliției Locale (care sunt prea mici, se plătește amenda și se bubuie în continuare”, a postat solistul trupei Vama, pe pagina lui de socializare, solicitând trezirea autorităților în această problemă gravă.
„E absurd și imoral să transformi un parc-monument istoric în hub de discoteci”
Solistul a revenit cu un alt mesaj acid către autoritățile care au dat dovadă de indolență și nu s-au grăbit să rezolve problema zgomotului nocturn din Herăstrău.
„Azi noapte iar a fost festival în Herăstrău. Ce nu știe Poliția Locală Sector 1 sau poate nu înțelege, este că luciul apei propagă și/sau amplifică sunetul, după caz.
Astfel că poți auzi discotecile «autorizate» (i)legal de pe străzile din apropierea podului Grant dacă locuiești mai sus și orientat spre nord, nord-est. Că e absurd și imoral să transformi un parc-monument istoric în hub de discoteci, e o chestiune evidentă și orice cetățean dintr-o țară europeană mai răsărită știe asta.
Doar că noi nu locuim într-o țară normală, ci într-una de speciali, preocupați doar de viețile lor, de copiii lor, de afacerile lor, de orașul lor care e doar al lor, nu și al «normalilor».
Când ești client pe terasele alea din Herăstrău te simți bine, noapte de vară, mai un șpriț, mai o gagică, poate iese ceva. Te faci avioane după care te duci să te culci în liniște că, na, ai obosit să-ți bubuie David Guetta în cap. Doar că locuitorii din zonă nu au parte de liniștea de care ai tu nevoie, client la terasă care te-ai distrat toată noaptea pe nesomnul altora.
„Aveți de gând să faceți ceva cu Herăstrăul? Nicușor Dan, Clotilde Armand, Raluca Turcan, Primăria Sectorului 1 Ministerul Culturii?”
„Herăstrăul a ajuns ziua un parc insalubru, monument istoric și noaptea un cartier de discoteci care deranjează locuitorii de pe TOATE laturile parcului. Așa ceva nici la Ibiza nu găsești. Ăsta e rezultatul administrațiilor locale de treizeci de ani încoace, rezultatul haosului urbanistic și rezultatul flexării legilor fără consecințe drastice.
Pe cale de consecință, ne îndreptăm către autoritățile prezente. Aveți de gând să faceți ceva cu Herăstrăul? Nicușor Dan, Clotilde Armand, Raluca Turcan, Primăria Sectorului 1 Ministerul Culturii?”, a fost al doilea mesaj al lui Tudor Chirilă către autorități, postat pe pagina lui de socializare.
Scrisoarea deschisă a cetățenilor din zona Piața Domenii
Cetățenii din zona Piața Domenii a Capitalei au lansat o scrisoare deschisă către autoritățile locale și se arată „terorizați și profund afectați de nivelul de zgomot provenit de la cluburile” din Parcul Herăstrău.
Stimate Domnule Primar General, Nicușor Dan
Stimată Doamnă Administrator ALPAB, Corina Simona Bega
Stimate Domnule Ministru, Mircea Fechet
Este evident că există o viziune eronată și o incapacitate din partea administratorului parcului de a gestiona și proteja acest monument istoric și spațiu verde vital pentru un întreg oraș. Prin autorizarea acestor cluburi amenințați echilibrul ecosistemului, punând în pericol flora și fauna diversificată a parcului și totodată, sanatatea populației. Ne întrebăm, cum a fost posibilă transformarea Insulei Copiilor în Club de Noapte?
Este de notorietate faptul că veverițele, o prezență oarecum simbolică a parcului, au dispărut în ultimii ani. Considerăm că acesta este un semn alarmant al impactului activităților umane asupra habitatelor naturale și al necesității unei acțiuni urgente.
Comunitatea noastră suferă de poluare fonică de miercuri până duminică, pe tot parcursul sezonului cald, fapt ce afectează semnificativ calitatea vieții locuitorilor. Am depus nenumărate sesizări în această privință, însă răspunsul primit a fost că zgomotul nu poate fi auzit la o distanță de 3 km. Contrar acestei afirmații, avem probe video care atestă nivelul înalt de zgomot și modul în care acesta pătrunde în locuințele și viețile noastre.
Prin această scrisoare, dorim să subliniem necesitatea unei acțiuni imediate și eficiente pentru a salva și conserva Parcul Herăstrău. Înțelegem provocările administrative și legale cu care vă confruntați, dar facem apel la responsabilitatea dumneavoastră față de patrimoniul natural și cultural al orașului și față de comunitatea pe care ar trebui să o serviți.
Solicităm revizuirea și aplicarea strictă a regulamentelor și legilor în vigoare, evaluarea impactului asupra mediului și implementarea de măsuri eficiente pentru reducerea poluării fonice. De asemenea, apreciem deschiderea unui dialog transparent și constructiv cu comunitatea, în vederea găsirii de soluții durabile și benefice pentru toți.
Vă mulțumim anticipat pentru atenție și pentru implicarea în rezolvarea acestor probleme stringente.
Cu respect și speranța unor zile și nopți mai liniștite în Parcul Herăstrău,
Comunitatea de la Piața Domenii
„Apropo de harta de căldură a Bucureștiului, care a fost publicată recent, s-a văzut foarte clar că dacă betonăm și extindem la nesfârșit spațiul cu asfalt, evident că nu o să îmbunătățim și nu o să contribuim la reducerea creșterii de temperatură urbană ci, din contră, o să contribuim la creșterea acesteia”, a declarat recent conf.univ. Bogdan Suditu, profesor asociat Universitatea din București, Asociația de Dezvoltare Comunitară Zona Metropolitană București.
Potrivit acestuia, obiectivele asumate de Guvern în privința schimbărilor climatice, de foarte multe ori ele nu sunt urmărite prin tot soiul de acțiuni ale autorităților publice.
Potrivit acestuia, foarte multă lume știe că au mai fost schimbări climatice de-a lungul evoluției speciei noastre, dar acum ne aflăm într-un nou context pe care îl trăim zilnic și, cu singuranță, trebuie să vedem ce are diferit față de alte momente din evoluția societății umane.
Bucureștenii: „Oraşul acesta o să devină o scrumieră în care efectiv nu o să mai putem respira”
Mai mulţi bucureşteni au luat cuvântul în şedinţa CGMB de miercuri, 30 august, solicitând adoptarea cât mai rapidă a unui proiect care să prevadă majorarea amenzilor pentru defrişări ilegale. Proiectul, deşi urma să fie dezbătut în şedinţa CGMB din 28 iulie, a fost scos de pe ordinea de zi. Bucureştenii care au luat cuvântul s-au arătat îngrijoraţi de incendiile care au loc în Parcul IOR.
De altfel, subiectul majorării amenzilor pentru defrişări a generat discuţii între reprezentanţii USR şi PNL din Consiliul General. Astfel, Ana Ciceală (USR) a reproşat PNL Bucureşti să se opune introducerii acestui proiect pe ordinea zi.
„Este vorba de PNL Bucureşti şi primarul Ciucu, care acum două luni a răspuns, la o postare pe Facebook, unui cetăţean care cerea mărirea amenzilor. I-a spus: ‘Da, se va opune în continuare PNL, până nu se deblochează avizele pentru defrişări de arbori’. Deci dumnealui consideră că ritmul în care se acordă avize de defrişări de arbori constituite motiv pentru a lăsa amenzile pentru defrişări de arbori la stadiul de 50 de lei. Acesta este motivul pe care dumnealui l-a dat explicit, în scris, cetăţenilor care au întrebat”, a spus Ciceală.
Andrei Badiu (PNL) a replicat că în cartierele construite în anii ’50 – ’70 există copaci cu vârste de 70-80 de ani, care trebuie tăiaţi. El i-a cerut primarului general să urgenteze eliberarea avizelor de defrişare şi a apreciat că este „de necrezut” faptul că edilul general semnează personal fiecare astfel de aviz.
„Sunt nenumărate cazuri şi toate primăriile de sector sesizează la fiecare furtună. Copaci sau părţi din copaci cad pe maşini, pe case, pe cetăţeni. Noi nu putem să ne facem că nu vedem acest aspect. (…) Oamenii taie copaci în oraşe pentru a-şi putea folosi terenul lor. Exprim o poziţie personală, dar sunt convins că foarte mulţi dintre colegii mei o împărtăşesc: dacă în curtea unui om se află un copac, copacul este al proprietarului terenului. (…) Într-adevăr, necesitatea spaţiului verde este accentuată, trebuie să avem grijă de acest aspect. Există cadru legal prin care avem obligativitatea să plantăm copaci în cazul în care tăiem un arbore”, a spus el.
Anamaria Gram (USR) a reamintit că pe 22 mai mai mulţi aleşi locali ai USR au depus plângere penală pentru distrugere, poluare intenţionată şi furt de material lemnos în cazul terenului retrocedat din Parcul IOR.
„DNA ne-a spus că nu e competent, deşi noi considerăm contrar, dar nu intru în detalii. De la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 nu am primit nici măcar număr de înregistrare. La Tribunalul Bucureşti, mai multe ONG-uri au cerut stoparea lucrărilor ilegale de defrişare, pentru că nu au fost emise avizele. Şi s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială pentru stoparea de lucrări de defrişare ilegale, pe motiv că nu există urgenţă”, a spus Anamaria Gram, potrivit Agerpres.
Bucureștiul a rămas cu jumătate din bariera verde de altădată
În toate orașele europene, căldura se simte mai puternic în zonele construite. Mai ales în București unde, în ultimii ani s-a construit în viteză și haotic, fără vreo grijă pentru natură. Căci „imobiliarele” nu trăiesc din natură, banii dictează. Din păcate, potrivit ultimelor analize, Bucureștiul a rămas cu jumătate din bariera verde de altădată. În plus, ceva grav: avem cele mai mari costuri din toate capitalele cu tratarea afecțiunilor generate sau înrăutățite de poluare: 6,35 miliarde de euro anual pentru a trata aceste afecțiuni!
Asfaltul, betonul, acoperișurile – toate sunt amplificatoare de căldură. Dar asta este doar o concluzie empirică, ca să putem lua măsuri trebuie să știm exact unde este cea mai gravă situație. De asta se ocupă fizicianul austriac Daniel Rüdisser, cu ajutorul dronelor. La ei, căci la noi…
Cercetătorul austriac a găsit o metodă de a identifica spațiile care se încălzesc cel mai tare. El face rapoarte pe care le va trimite la primării care trebuie să decidă apoi ce măsuri vor lua. „Măsurăm temperatura radiantă, crucială vara și care poate varia mult. Uneori, temperatura percepută este și cu 15 grade mai mare decât cea aerului, acestea sunt situații extreme și foarte relevante pentru că pot fi extrem de periculoase”, spune Rüdisser, potrivit TVR.
Temperatura radiantă se poate reduce prin verdeață
Spre exemplu, în orașul austriac Wolfsberg, la un moment dat zilele acestea temperatura măsurată de instrumentele meteorologice era de 31 de grade. Cea percepută însă – 41 de grade. Daniel Rüdisser mai spune că „Nu putem scădea temperatura aerului, dar putem reduce temperatura radiantă prin verdeață. Plantele, arborii scad temperatura radiantă și în consecință cea percepută”.
Jurgen Jobstl, consilier de mediu la Wolfsberg, spune ceva incredibil, valabil și în cazul Bucureștiului: „Cred că în multe municipalități, impermeabilizarea solului și dezvoltarea urbană au fost priorități întrecut. Trebuie să învățăm din aceste greșeli și să tragem concluziile pentru un viitor mai bun.
Exact asta este una dintre marile probleme. Gândiți-vă cât din orașele în care locuim sunt complet acoperite de clădiri și șosele, în alte țări întinse parcări asfaltate sau supraetajate. Asfalt și beton, peste tot. Nu doar că vara acționează ca niște radiatoare, dar în timpul ploilor torențiale sunt amplificatoare de inundații. Pentru că apa nu se mai infiltrează firesc, disipat, în sol, cei se adună pe kilometri și kilometri pătrați, iar sistemele de canalizare nu fac față. Este sarcina municipalităților și a consilierilor locali pentru mediu, unde aceștia există, să găsească soluții pentru transformarea întregii infrastructuri a orașelor”.
Capitala României ar trebui să fie înconjurată de peste 100 de mii de hectare de pădure
Cu aproape două milioane de locuitori, capitala României ar trebui să fie înconjurată de peste 100 de mii de hectare de pădure, ca să ne bucurăm cu toții de un mediu sănătos. În realitate, sunt doar 18 mii de hectare, din care se tot taie. Nici spațiile verzi din oraș nu sunt suficiente. Legislația prevede măcar 26 de metri pătrați de verdeață de om, însă în acest moment sunt puțin peste 7 metri pătrați.
Bucureştiul a rămas din păcate cu jumătate din bariera verde de altădată. În ultimii 10 ani, cei care au tăiat pădurile ar fi putut să umple 45 de mii de camioane cu lemne, susțin organizațiile de mediu.
În Ilfov, suprafața împădurită este de 16 la sută, în loc de 30
La periferia orașului mai există câteva oaze de verdeață, unele chiar amenajate. Cum este de pildă pădurea Băneasa, unde găsim trasee pentru alergare, alei pentru promenadă și spații de joacă.
Bucureştiul a rămas, din păcate, cu jumătate din bariera verde de altădată. În Ilfov, suprafața împădurită este de 16 la sută, în loc de 30. Iar spațiile verzi din oraș sunt insuficiente și din ce în ce în ce mai puține. Primăria nu are deocamdată un registru verde actualizat.
Vă redăm un dialog incredibil, care a avut loc nu demult, la Știrile Pro TV:
„Diana Culescu, peisagist: „Trebuia să existe o strategie din 2007 conform legii, din păcate momentan nu știm exact care sunt terenurile primăriei și care nu sunt, și avem în lege scris că trebuie să facem 26 mp pe cap de locuitor, dar din păcate nu vorbește nimeni de calitatea lor.
Reporter: Ce ar presupune acest registru verde?
Diana Culescu, peisagist: Ar trebui să-ți arate ce puncte forte are rețeaua verde a orașului, care sunt rezervele teritoriale, unde ai putea să completezi această rețea verde”…
Zonele pe care „cresc” blocuri noi figurează ca parc în planul urbanistic general
În schimb, avem un proiect de lege, inițiat de societatea civilă pentru Centura verde a Bucureștiului. Alex Găvan (inițiator centură verde): „Impactul bugetar al acestei legi e doar de 1,3 mil euro pe an, ca aceste păduri minunate din jurul capitalei, ultimele rămășițe din codrii Vlăsiei, să rămână în picioare să ne poată bucura, pentru educație, sport, recreere. Avem cele mai mari costuri din toate capitalele cu tratarea afecțiunilor generate sau înrăutățite de poluare, 6,35 miliarde de euro anual pentru a trata aceste afecțiuni. Și mai mult, este infrigementul pe poluare pe care-l avem cu UE, în curând vă trebui să începem să plătim amenzi de zeci de milioane de euro.”
Unele spații verzi din mijlocul orașului ajung să fie rase, ca să apară în loc cartiere de blocuri. Dan Trifu (Eco Civica): „Conform planului urbanistic general, toate aceste zone pe care veți vedea construite aceste blocuri figurează ca parc în acest plan urbanistic general al municipiului București”…
Concluzia? Capitala României este sufocată de construcţii, de mizerie, de lipsa de verdeaţă, iar specialiştii recomandă, printre altele, reinventarea mobilităţii urbane, precum şi dezvoltarea unor politici publice pentru îmbunătăţirea salubrizării, după cum reiese din datele cuprinse în Raportul de Cercetare privind Starea Mediului în Bucureşti, lansat în 2022, în cadrul unei conferinţe de specialitate.
Raportul de specialitate mai notează, totodată, că Bucureştiul devine un oraş sufocat de lipsa de verdeaţă şi deconectat de la natură, „ceea ce contribuie la poluare, stres, creşterea temperaturii, spaţiu restrâns pentru recreere şi sport”. „Bucureştiul are puţine spaţii verzi, neîngrijite şi adesea inaccesibile, sub limita de 26 mp/locuitor impusă de legislaţia din România, ceea ce afectează dramatic calitatea vieţii. Chiar şi atunci când sunt bine îngrijite, costurile de întreţinere ale spaţiilor verzi sunt mult mai mari decât în oraşele din vestul Europei. Zonele periferice ale oraşului, inclusiv cele unde sunt proiecte rezidenţiale noi, au o accesibilitate foarte redusă la spaţii verzi”, sunt de părere experţii.
Pentru a contracara această problemă, se propun: valorificarea potenţialului existent – zone umede, parcuri, spaţii verzi printre blocuri, Dâmboviţa, copacii de pe străzi -, preluarea unor modele de succes din străinătate, impunerea unor reguli de urbanism pentru noile construcţii rezidenţiale pot ajuta la remedierea acestei probleme”.
În tot acest timp, orașul denumit de bunicii noștri „orașul grădinilor” se sufocă, dându-și obștescul sfârșit, după ce a fost băgat în betoane în comunism.
Epilog
„Casele vechi erau vii. Comunicau, prin boltele lor de verdeaţă, cu lumea vegetală şi mai toate aveau o grădină, replică măruntă a paradisului. La începutul secolului XX, Bucureştiului i se mai zicea încă oraşul-grădină, desfăşurat pe o suprafaţă aproape egală cu cea a Parisului, dar cu mult mai puţini locuitori. Malgorzata Rejmer menţiona, în cartea sa Bucureşti. Praf şi sînge, în care avem de-a face cu un București văzut prin ochii călătorului străin de secol XXI, că românul nu s-a despărţit cu inima uşoară de peisajul rural, în momentul în care s-a mutat de la sat la oraş. El a adus cumva satul cu sine, în desagă, l-a împăturit şi, odată ajuns la oraş, i-a derulat casele cu grădini largi pe orizontală, trăgând deopotrivă de spaţiu şi de timp.
Replică măruntă a paradisului, grădina din jurul casei era o prelungire firească a ei şi un răgaz: în zilele călduroase de vară, sub bolta de verdeaţă, în orele de lectură, în momentele de nemişcare, fiind totodată locul de odihnă al trăsurii, după hurducăielile caldarâmului parcurs în viteză. La sfârşitul secolului al XIX-lea, grădinile-casă devin grădini-salon, decorative, iar în 1890, Regulamentul pentru construcţiuni şi alinieri prevedea nivelarea şi pavarea curţilor şi renunţarea la orice utilizare non-urbană, cu aspect de mahala sau sat, a acestora. Ele începeau astfel să înfrumusețeze în mod conștient orașul, nu doar să răspundă nevoilor practice ale proprietarilor”…(fragment din articolul „De la orașul grădină la orașul ruină” – viabucuresti.ro)