Una dintre cele mai galonate localități prahovene atunci când vine vorba de promovarea turismului local, Breaza, se află de mai bine de un sfert de secol într-o situație ce pare, la prima vedere, fără ieșire. Deși a fost considerată al doilea oraș al lumii în ceea ce privește puritatea aerului, micuța așezare din coasta Carpaților a ajuns să fie „epicentrul” unor nedorite fenomene naturale; alunecările de teren. În lipsa unei consolidări, realizate responsabil și pe termen lung, malul brezean dinspre apele învolburate ale Prahovei se prăbușește, cu o lentoare care dă frisoane localnicilor, în albia râului. Zeci de metri din lățimea drumului care mărginește localitatea pe latura dinspre vale au fost până acum înghițite de pământ. Totul sub nasul autorităților care ridică neputincioase din umeri.
Până nu demult a fost considerat – în baza unui atestat internațional – cel de al doilea oraș al lumii (după Davos, din Elveția) în ceea ce privește gradul de ozonizare și puritate ale aerului. Astăzi, Breaza, localitatea supranumită poarta Văii Prahovei, nu numai că și-a pierdut acest privilegiu, dar se vede amenințată cu o distrugere – lentă dar sigură -, a structurii sale geodezice. Că așa stau lucrurile și nu altfel o demonstrează cu vârf și îndesat desele alunecări de teren care au loc în această zonă de munte premergătoare intrării în defileul Văii Prahovei. Alunecări de teren care se traduc prin falii uriașe, de până la zeci, chiar sute de metrii adâncime (până aproape de baza versantului) și zeci bune de metri lățime! Și care pun serios în pericol zecile de gospodării înșirate de-a lungul localității pe toată întinderea versantului dinspre prundul înverșunatului râu Prahova.
Să mai spunem că situaţia gravă care-i pune la grea încercare pe brezeni şi trenează de ani buni a dus la măsuri excepționale; pe parcursul a 30 de ani, zeci de familii au fost obligate să îşi abandoneze locuinţele situate în imediata vecinătate a versantului, pericolul de surpare a malului fiind unul iminent.
521 de ani de la prima atestare documentară
Renumele orașului Breaza este legat de personalități covârșitoare, precum Prințul Gheorghe Bibescu (al cărui domeniu de vară se afla amplasat pe teritoriul Brezei) sau Grigore Basarab Brâncoveanu, (supranumit de către localnici Prințul Brâncoveanu), nimeni altul decât proprietarul în acte al unei însemnate părți a orașului de astăzi.
Localitatea a scrijelit recent pe răbojul existenței sale cel de-al 521-lea an de când a fost atestată documentar, în 1503, când, în Registrele Braşovului, este menționat pentru prima oară numele lui Neagoe, un cunoscut negustor brezean. 407 ani mai târziu, în 1928, localitatea a fost declarată staţiune balneo-climaterică, recunoscându-i-se, în felul acesta, oficial statutul de oraş al cărui aer rarefiat rivalizează cu cel al celebrei staţiuni elvețiene, Davos.
Mai bine de 80 de ani a fost considerată Breaza una dintre perlele Prahovei. De la turiștii care vor să tragă, măcar în vacanță, o gură de aer proaspăt de munte, la bucureștenii, sătui de aerul viciat al Regatului, toți s-au înghesuit pe peticul de pământ brezean. Unul, se pare, extrem de capricios, de vreme ce, încă de la sfârșitul anilor 90, solul Brezei a început să cedeze, porţiuni întregi din străzi surpându-se peste noapte. Iar procesul de degradare este departe de a fi fost stopat.
Cratere de până la 150 de metri lăţime şi 10 metri adâncime
Astăzi, cratere uriașe, cu adâncimi de până la zeci de metri, ciuruiesc de la un capăt la altul oraşul, pe toată extremitatea dinspre râu. Pentru un turist nefamiliarizat cu „beteşugul” staţiunii, priveliştea hăului care se cască ameninţător la picioare este motiv de groază. Cu atât mai mult cu cât experţi în geodezie au lansat, în repetate rânduri, avertismente sumbre: în cel mult jumătate de secol, partea dinspre râul Prahova a oraşului ar putea fi înghiţită cu totul de pământ.
Câinii latră, ursul merge!
Despre situația alunecărilor de teren de la Breaza – una a cărei rezolvare, în mod stupid și de neînțeles, dată fiind gravitatea ei, se lasă îndelung așteptată -, autorul rândurilor de față a mai scris în câteva rânduri. De fiecare dată, ancheta jurnalistică a „fâlfâit” pe la urechile conducătorilor urbei stârnind tot felul de reacții; de la ridicatul din umeri și invocarea strigătelor în deșert, la acuze îndreptate împotriva mai marilor de la județ care nu catadicsesc să miște un deget. Ei, mai marii sunt vinovați de ceea ce se întâmplă o dată la câțiva ani cu pământul de sub picioarele brezenilor! Pentru că nu alocă fonduri necesare consolidării malului, nu dau atenție zecilor de memorii (dacă e să mă iau după cele afirmate în dese rânduri de oficialii din Breaza!) sau, pur și simplu – părerea subsemnatului, dacă îmi este permis să o am! – pentru că îi doare la bască de realitățile dure din acest colț de Rai prahovean. Mă rog, ce a mai rămas din el, pentru că, de vreo 30 de ani, s-a cam dus pe apa Sâmbetei renumele de stațiune balneo-climaterică al așezării de la intrarea în Valea Prahovei. Și asta pentru că: i-a fost retras statutul de al doilea oraș din lume în privința ozonizării aerului din simplu motiv că oficialitățile aflate la cârma orașului nu s-au învrednicit să ceară din nou măsurători ale gradului de ozon; au dispărut sau au fost lăsate în paragină izvoarele „minune” cu apă sulfuroasă sau cu mineralizare ridicată (izvorul Șipot, din Capu Câmpului, izvorul Cacova, de la poalele dealului Gurga sau izvorul sulfuros din regiunea Breaza de Jos, toate cu proprietăți tămăduitoare pentru diferite afecțiuni biliare). Iar lista distrugerilor la care a fost supus acest oraș de-a lungul timpului poate continua până la dimensiunile unui pomelnic!
Spuneam, puțin mai sus, că autoritățile înscăunate în funcții de conducere la Breaza obișnuiesc să arunce pisica moartă, de fiecare dată când este pusă pe tapet problema alunecărilor de teren, în curtea Consiliului județean Prahova și chiar în ograda Guvernului. Toți sunt vinovați, mai puțin ei, edilii brezeni! De ce spun asta? Iată care a fost rezultatul anchetei din 2017, efectuată la mai puțin de un an de evenimente telurice care ar fi trebuit să pună oficialii pe jar!
Strigăte în pustiu sau fente din gleznă pentru a ieși basma curată?
„Valul de alunecări produs în vara anului 2016, când în 16 zone, răsfirate pe întreg cuprinsul oraşului, au fost înregistrate deplasări ale solului extrem de pronunţate a fost unul dintre cele mai puternice din ultimii ani”, ne-a mărturisit, la vremea respectivă, Daniela Burghez, atunci ca și acum, şefă a Serviciului Achiziţii Publice Investiţii şi Poiecte cu Finanţare Internaţională din cadrul Primăriei Breaza.
Două au fost atunci zonele la care a făcut referire oficialul brezean în momentul în care a evidențiat amploarea alunecărilor de teren din 2016. „Pe strada Ştefan cel Mare, care traversează de la un capăt la altul oraşul la graniţa cu râul Prahova, terenul s-a surpat pe o suprafaţă de aproape 50 de metri. Lăţimea faliei a fost de 80-100 metri (până la baza versantului), iar adâncimea de peste 10 metri. La fel stau lucrurile pe strada Orizontului unde pământul s-a prăbuşit pe o suprafaţă de peste 50 metri, diferenţa de nivel atingând pragul critic de 150 de metri, cu o lăţime de aproximativ 70 de metri (până la baza versantului)”, a punctat atunci Daniela Burghez.
Tot ea mi-a vorbit despre demersurile edililor din Breaza pentru remedierea situaţiei: „Sunt vechi de mai bine de 20 de ani. Nimeni nu a avut urechi de auzit şi ochi de văzut. Până anul trecut când, cu chiu cu vai, au fost alocaţi de la buget prin Hotărâre de Guvern aproximativ 3 milioane euro pentru refacerea a 0,635 km străzi şi consolidarea unui hectar jumătate de versant. Asta în condiţiile în care toţi cei 11 km de sol, cât măsoară localitatea de la un capăt la altul, se pot prăbuşi în apa Prahovei în orice moment”.
Până la fonduri, te mănâncă birocraţia! Cam asta a fost concluzia trasă de cea care conduce destinele Serviciului Achiziţii Publice Investiţii şi Poiecte cu Finanţare Internaţională din cadrul Primăriei Breaza. Potrivit declarațiilor sale, în mod curios, deşi decizia de alocare a sumei de aproape 13 milioane de lei pentru consolidarea solului brezean a venit undeva pe la începutul lui 2016, la un an distanță încă nu fuseseră demarate lucrările de terasare şi consolidare a terenului. Explicaţia tergiversării era stupid de simplă: „Ne-a luat un an să întocmim toate hârtiile de care era nevoie pentru ca lucrările să poată fi demarate. Astfel, s-au efectuat studii geodezice, topografice şi expertize tehnice pe baza cărora s-au întocmit dosare de proiectare”, mi s-a confesat oficialul API-PFI, care a dat vina pe circulaţia proastă a hârtiilor oficiale între Primăria Breaza şi Consiliul Judeţean. Ea a mai adăugat că s-a făcut o nouă estimare a sumelor de care ar fi nevoie pentru salvarea oraşului. A rezultat o valoare totală de 24.306.534, 38 lei. Adică dublul bugetului alocat de Guvern în 2016.
Nimic nou sub soare!
Bambiliciul cu „uite fondurile, nu sunt fondurile!” durează de o veșnicie la Breaza. Asta, în pofida faptului că, între timp au mai avut loc alte câteva surpări ale malului brezean. În 2010, spre exemplu, au avut loc alunecări de teren în zonele: Alea Grâuşor, unde pământul a fost surpat pe o porțiune cu o lățime de 25 m şi adâncime de 10 m; Strada Ocinei, alunecare de teren ce a generat îngustarea drumului cu câțiva metri buni, circulaţia realizându-se pe o singură bandă; intersecția străzilor Miron Căproiu și Vasile Alecsandri, unde stratul de balast a fost tasat pe anumite segmente de drum; strada Sulfinelor – alunecare de teren pe o lungime de 15 m ce a afectat drumul, accesul fiind posibil numai pietonal; strada Republicii – deteriorarea parapetului podului pe o lungime de 7 m.
Situația nu este deloc roză nici în 2023. Iată ce scrie într-un raport semnat de oficialitățile brezene ca urmare a unei adrese (nr. 11215 din 19.07.2023) a Instituției Prefectului din județul Prahova: „În cartierul Nistorești, pe strada Mureșului, în punct “Focșăneni” (DJ 207), se constată o alunecare de teren pe o lungime de aproximativ 100 m, o lătime de aproximativ 4 m în platforma drumului și o diferență de nivel de aproximativ 10 m, afectând locuințele riverane (…); în cartierul Nistorești, pe strada Mureșului, în punct „Băcioiu” (DJ 207), se constată o alunecare de teren pe o lungime de aproximativ 110 m, o lățime de aproximativ 6 m în platforma drumului și o diferență de nivel de aproximativ 10 m, fectând locuințele riverane (…); pe strada Ocinei, se constată o alunecare de teren pe o lungime de aproximativ 500 m, lățime de aproximativ 10 m în platforma drumului și o diferență de nivel de aproximativ 15 m, afectând locuințele riverane (…); pe strada Plt. Rădulescu, punct “Banu”, se constată o alunecare de teren pe o lungime de aproximativ 120 m, o lățime de aproximativ 4 m în platforma drumului și o diferență de nivel între 8 și 15 m, variabilă pe toată lungimea, afectând locuințele riverane”.
Așadar, spinul alunecărilor de teren din Breaza continuă să stea înfipt în câlcăiul brezenilor. Asta în timp ce autoritățile joacă alba-neagra cu fondurile atât de necesare consolidărilor.
Stigmatul unui oraş condamnat la dispariţie
Între timp, fenomenul alunecărilor de teren continuă să crească în intensitate, riscul producerii unei calamităţi fiind extrem de accentuat: „Cea mai afectată zonă este cea delimitată de strada Ştefan cel Mare. Prăbuşirea faliei ajunge până la 200 metri distanţă. E foarte grav ce se întâmplă. Dacă nu se va interveni de urgenţă, întreaga stradă poate să dispară într-o singură noapte”, a mărturisit expertul în geodezie Panait Cristian, reprezentant al Geo Prospector Consulting, firma care s-a ocupat de realizarea studiului privind alunecările de teren din Breaza. Oficialul a mai adăugat că „în orice moment, în următorii 30-40 de ani, putem asista la un cataclism de proporţii la Breaza”.
