S-a dat startul la întrecerea cine este mai pro-european în țară. Pentru titlul de fruntaș în întrecerea pro-europeană se bat cu șanse reale Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Cătălin Predoiu și Dominic Fritz. Cu toții au probleme vădite în afirmarea plenară a spiritului pro-european, pentru că îi încurcă legile și, ce să vezi, Constituția României. Dacă nu ar fi fost blestematele astea de texte inutile, care adunate la un loc se numesc cadru legislativ, am fi fost departe, probabil cel mai demn exemplu în Uniunea Europeană despre cum se construiește societatea pro-europeană multilateral dezvoltată.
Se întâmplă atâtea lucruri în România, că nu mai înțelegi care este capul și care este coada, cine cu cine se luptă, cine capturează pe cine și cine eliberează pe cine. Dar mai ales, cine are de câștigat. Un lucru este de cert: de pierdut pierde cetățeanul român, indiferent cine ar câștiga ceva. Asistăm la un spectacol grotesc, în care demnitarii români se zbat să ne demonstreze că, indiferent câte măsuri proaste ar lua, care să deterioreze și mai tare nivelul de bunăstare al românului, noi vom vota mai vârtos cu ei, pentru că ne place să o ducem tot mai rău. Pentru că suntem cu toții „pro-europeni”, altfel ești cu rușii. Nu cu chinezii, nu cu nord-coreenii, nu cu etiopienii sau cu pinguinii de la Polul Sud.
Pe Ilie Bolojan îl deranjează Consiliul Superior al Magistraturii, căci Constituția prevede ca la modificarea unei legi care îi vizează pe magistrați este necesar un aviz. Așa că își asumă răspunderea guvernului, care trece prin Parlament precum berea rece pe gât vara când este exagerat de cald, fără să mai ceară avizul. După care ne mirăm în cor, că cei răi sunt judecătorii de la CCR. Aceeași judecători care au fost buni când au anulat alegerile de acum un an, pe baza unor povești prezentate ca articole de presă. Ilie Bolojan nu are empatie față de nimeni: nici față de judecători, nici față de persoanele cu dizabilități, nici față de pensionari, nici față de urmașii deținuților politici. În general el nu poate fi empatic cu oamenii, dar mai ales cu românii, în special.
Nicușor Dan bifează ziua și prostia. Nu trece măcar o singură zi, fără se ne insulte inteligența. A plecat prin Europa să se întâlnească cu Moș Crăciun și s-a întors de acolo cu promisiunea că România va ajuta Ucraina, indiferent de ce și cum hotărăsc mai marii conducători europeni. Nu a fost să fie cu folosirea activelor înghețate ale Rusiei, nici o problemă, vom contribui indiferent cât la împrumutul UE către Ucraina. Că suma este de 90 miliarde de euro, nici nu contează, putea fi de 10 miliarde sau de 500 miliarde, Nicușor ar fi spus da, în numele tuturor românilor plătitori de taxe și impozite. De ce? Pentru că românii au bani prea mulți și nu contează acolo ceva miliarde în plus, căci pensionarii din România, de exemplu, nu au nevoie de pensii atât de mari, le ajunge cât au acum.
Pe de altă parte, Nicușor Dan a fost luat prin surprindere de difuzarea acelui material filmat cu pretenții de documentar. Adică nu se afla în țară. Dar când s-a întors, a dat peste cap întreaga societate. Absolut aiuritor și amețitor, a propus nici mai mult nici mai puțin decât un referendum privind Justiția, care este capturată de nu se știe cine! După ce o mulțime de oameni au reacționat vehement că un asemenea referendum este o aberație, au apărut faimoșii oameni „de bine”, care au reașezat termenii: nu va fi un referendum, ci va fi o consultare. Cu alte cuvinte, noi ne facem treaba fix așa cum ne-am propus, doar că rebotezăm referendumul, că doar nu o să ne împiedicăm noi de niște denumiri. Referendum, consultare, ce mai contează…
Ce nu prea am înțeles nici eu, nici vreun om cu scaun la cap, este cine a pus mâna pe Justiție! Până acum, istoria ne confirmă doar că au existat culoare stabilite de binomul DNA-SRI, astfel încât acuzațiile aberante ale unor procurori să nu întâmpine „greutăți” din partea unor judecători. Astfel au fost executați oameni nevinovați sau în baza unor rechizitorii mai ceva decât basmele populare. După destrămarea binomului, judecătorii au prins curaj și cele mai multe dosare s-au finalizat cu achitări, pentru că „fapta nu există”. Evident, este o rușine pentru procurorii DNA, care nu au pățit absolut nimic și acum mulți dintre ei sunt revoltați. Vremurile acelea le credeam demult apuse, fără posibilitatea de a ne reîntoarce la ele, dar iată că se poate!
Cătălin Predoiu este veșnicul ministru, nu contează portofoliul. Probabil că istoria va consemna că Predoiu a fost cel mai ministeriabil dintre toți demnitarii de după 1989. Lui îi plac funcțiile în care ești numit, ci nu ales, căci atunci când a candidat, cum fost la Primăria Capitalei, s-a făcut de râs. Așadar, indiferent cine din PNL a fost prim ministru, Predoiu a ocupat un portofoliu important: fie la justiție, fie la interne. Numai că venirea lui Bolojan în fruntea PNL schimbă datele problemei. Ilie de la Oradea este un despot, care nu acceptă existenta vreunui alt centru de putere în interiorul partidului, iar Predoiu, datorită vechimii sale în prim-planul politicii românești, poate fi un pretendent îndreptățit la șefia partidului, mai ales când scaunul lui Bolojan se clatină.
Scaunul lui Bolojan s-ar clătina mai tare, dacă cei de la PSD și-ar respecta propriul electorat, care migrează ușor-ușor către AUR. Fiecare zi cu PSD sprijinind alianța auto-denumită „pro-europeană”, înseamnă voturi mai puține la următoarele alegeri. Dacă prin absurd mâine am avea alegeri anticipate, probabil că cel mai mare perdant ar fi PSD, căci cu siguranță a pierdut statutul de cel mai mare partid din România. Și asta după contraperformanța istorică din mandatul lui Ciolacu, cel care a obținut la ultimele alegeri parlamentare doar 22%, cel mai mic scor din istoria partidului. Așadar atitudinea PSD sub conducerea lui Grindeanu este neschimbată, ceea ce duce la continuarea alunecării pe tobogan, alături de ceilalți parteneri pro-europeni, care însă au ajuns la un moment de echilibru, de stabilitate.
Singurul moment de răbufnire, care a atras și mai mult antipatia partenerilor de guvernare, a fost moțiune simplă împotriva Dianei Buzoianu, ministrul mediului. Moțiunea a trecut doar pentru că pesediștii au votat, însă de-abia ulterior și-au dat seama că sunt pe postul de cei mai mari papagali dintre câți există: Ilie Bolojan și Dominic Fritz au spus că ministrul are suportul lor și că nu va fi dată afară din Guvern. Aceasta este o încălcare gravă a spiritului Constituției, căci ce înseamnă altfel o moțiune simplă? Când o majoritate parlamentară îți spune să pleci acasă, tu o ții că nu și nu? Cine își bate joc de democrație și de spiritul Constituției? Cei mai pro-europeni dintre pro-europeni. Noroc că Grindeanu și ceilalți pesediști sunt buni încasatori și suportă orice, inclusiv faptul că votul lor este unul inutil.
Așadar România merge înainte, cu și mai mult avânt și spor pentru consolidarea societății pro-europene multilateral dezvoltate, indiferent de ceea ce spun Constituția României și legile ei. Uraaaa! (Aplauze îndelungate)
