Ajuns la cea de-a V-a ediție, evenimentul Zilele Sculpturii București revine în 2025 cu o temă radicală și necesară: #celălaltcorp – o expoziție de sculptură contemporană și transmedia care aduce în prim-plan figura umană ca spațiu de tensiune între normă și identitate, între istorie și viitor, între corpul fizic și cel augmentat. Evenimentul are loc până pe 11 mai, în spațiile Galeriei SENAT, Galeriei The Institute și curtea Combinatului Fondului Plastic din București. Expoziția #celălaltcorp poate fi vizitată în fiecare zi între orele 12:00 și 18:00, intrarea fiind liberă.
”Există un corp pe care îl recunoaștem ușor: cel din oglindă, cel din reclamele lucioase, cel învățat, modelat, acceptat. Dar există și celălalt corp. Corpul rescris de traumă, de iubire, de identitate. Corpul augmentat, politizat, vulnerabil. Corpul care nu încape în norme, dar explodează în forme. Te provocăm să privești dincolo de suprafață. Pentru că în artă — ca și în viață — ce vezi nu e tot ce e.”, Reka Csapo Dup, curator.
Expoziția reunește lucrările a peste 45 de artiști consacrați și emergenți: Alina Aldea, Ion Anghel, Vlad Basarab, Anca Boeriu, Alin Carpen, Titi Ceară, Traian Cherecheș, Ștefan Radu Crețu, Călin Dan, Misha Diaconu, Darie Dup, Raluca Ilaria Demetrescu, Elena Dumitrescu, Albert Kaan, Iosif Király, Cristina Lilienfeld, Petru Lucaci, Laurențiu Mogoșanu, Dragoș Neagoe, Vlad Olariu, Alexandru Papuc, Radu Panait, Radu Pandele, Alexandru Patatics, Cosmin Paulescu, Romelo Pervolovici, Adrian Piorescu, Adrian Pîrvu, Maria Pop, Marilena Preda Sânc, Alexandru Ranga, Bogdan Rața, Cristian Răduță, Elena Scutaru, Marcel Scutaru, Sever Petrovici Popescu, Ștefan Siminic, Maria Sicoie, Elena Surdu Stănescu, Irina Tănase, Ovidiu Toader, Cătălin Udrea, Mihai Zgondoiu, Marian Zidaru, Victoria Zidaru.
”Iată că abia acum, ajunși la cea de a 5-a ediție, abordează prin lucrările a 45 de artiști, autori, pentru că specific actualității interdisciplinaritatea este o condiție, poate cea mai firească temă care i-ar putea fi dedicată acestei discipline artistice – corpul –, contextualizat prin hibridizări și sintetizări, divagații & înstrăinări interpretate toate ca #celălaltcorp. De ce firească?, răspunsul la îndemâna ar fi că sculptura fără trimitere la corp, iar în lipsa acestuia la prezența sa, este de conceput. Mai abstract, poate pentru că orice străpunge suprafața bidimensională a iluziei înspre realul tridimensional, carbonic-material, să fie analogat instinctiv de către cogniție cu o entitate și, implicit, cu un corp. În acest punct nodal, dintre corp și sculptură este interesant de amintit și de acea parafilie numită agalmatofilie. Cunoscută și ca pigmalionism sau statuofilie este un fetiş sexual care în esență se manifestă, nici mai mult nici mai puțin, decât o formă de atracție sexuală față de statui. Aceasta a fost inventariată clinic încă din 1877, când un grădinar s-a îndrăgostit de statuia lui Venus din Milo și a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. Vă întreb pe dumneavoastră, ce alt gen artistic sau auctorial cunoașteți, care poate trezi asemenea dependențe și afecțiuni?! Poate că, cum susține adesea școala structuralistă, nici nu putem depăși corpul; funcția și forma sa este chiar baza în care filtrăm experiențele noastre, relația cu mediul și cu obiectele. Aici, corpul este văzut ca o pre-bază obiectivă a întregii experiențe, fiind, astfel, prima și poate singura „lume”.” – Horațiu LIPOT, critic de artă.
