România este din nou în fața unei decizii fiscale care poate afecta profund viața economică a cetățenilor săi. Creșterea TVA este pe masa viitorului Guvern condus de Ilie Bolojan, în contextul presiunilor bugetare uriașe. Dar în loc să corecteze problemele sistemului fiscal românesc, autoritățile par să aleagă soluția cea mai simplă: să taxeze mai mult contribuabilii corecți, în timp ce lasă în continuare miliarde de euro să se piardă în evaziune fiscală. Platforma civică Declic a lansat o petiție adresată lui Ilie Bolojan, prin care îi cere să nu crească TVA-ul până când România nu ajunge să colecteze măcar cât media Uniunii Europene. O cerere rezonabilă, în contextul în care România este statul cu cel mai mare deficit de colectare a TVA din toată Uniunea Europeană.
O taxă mai mare pe consum pentru cei corecți, un scenariu repetat
Ilie Bolojan ar susține o creștere a TVA de la 19% la 21% în pachetul de măsuri fiscale pe care urmează să-l anunțe. Însă această intenție vine în lipsa oricărei mențiuni despre combaterea evaziunii fiscale sau despre reformarea administrării colectării taxelor.
Exact acest dezechilibru stă la baza petiției inițiate de Declic, care atrage atenția că „e absurd să ceri mai mult de la cei corecți, când statul pierde peste 30% din TVA-ul datorat și nu face nimic serios să-l recupereze.”
România pierde 30,6% din TVA-ul datorat. Cel mai prost din UE
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectarea TVA, cu un deficit de colectare de 30,6%. Asta înseamnă că din fiecare 100 de lei care ar trebui să ajungă la buget sub formă de TVA, statul pierde peste 30 de lei.
Mai concret, pierdem anual peste 8,5 miliarde de euro, bani care ar putea finanța spitale, școli, autostrăzi, servicii sociale sau investiții în sistemul energetic.
Comparativ, media Uniunii Europene este în jur de 6%, de cinci ori mai mică decât nivelul din România.
Statul știe problema. Dar o ignoră. Și lasă nota de plată tot pe cei corecți
Problema nu este una nouă. România a avut ocazia să reformeze ANAF, să digitalizeze sistemul fiscal și să implementeze măsuri moderne de monitorizare a plăților.
Însă, așa cum reamintește și petiția Declic, în 2019, guvernul condus de Viorica Dăncilă a abandonat un proiect major de modernizare a ANAF, care era deja pe masă și era susținut de Banca Mondială.
În lipsa acestor reforme, sistemul fiscal românesc a rămas anacronic, greoi și ineficient. În schimb, țări vecine precum Bulgaria au făcut reforme radicale, au digitalizat sistemul fiscal, au întărit inspecțiile fiscale și au redus drastic evaziunea.
Bulgaria a ajuns la un deficit de colectare de doar 7,7%, apropiindu-se de media europeană, în timp ce România stă pe loc, dar vrea să taxeze mai mult.
Cine pierde când TVA-ul crește, fără reformă?
Petiția subliniază un principiu simplu, dar fundamental:„Riscăm ca nota de plată a dezastrului fiscal să cadă, din nou, pe umerii celor corecți.”
Este scenariul clasic al unui stat care nu își asumă eșecul instituțional, dar care cere cetățenilor să acopere golurile din buget. În acest caz, printr-o taxă de consum, TVA-ul, care afectează direct puterea de cumpărare a tuturor.
Impactul unei creșteri a TVA:
- Scumpirea generalizată a bunurilor și serviciilor
- Inflație suplimentară, într-un context economic deja dificil
- Povară suplimentară pentru IMM-uri, antreprenori și clasa de mijloc
- Costuri indirecte pentru economie: scădere a consumului, creștere a economiei subterane
Ce cere lumea prin această petiție?
Petiția formulată de Declic cere trei lucruri clare:
- Să nu se mărească TVA-ul până când România nu reduce deficitul de colectare sub media UE.
- Să fie reluată reforma ANAF, cu digitalizarea completă a administrației fiscale.
- Să se adopte un plan public și ferm de combatere a evaziunii fiscale, cu termene clare și indicatori de performanță.
Este o cerință minimă de bun-simț fiscal. Nicio țară civilizată nu taxează mai mult cetățenii care plătesc, pentru a acoperi eșecul statului de a recupera banii de la cei care nu o fac.
Un test pentru Bolojan: asumare sau complicitate?
Pentru Ilie Bolojan, premierul desemnat, acest moment poate deveni un test de credibilitate. Are ocazia să înceapă mandatul cu un mesaj clar: statul va fi primul care își face ordine înainte să ceară mai mult de la cetățeni.
Sau, dimpotrivă, poate intra în rândul celor care au preferat soluții ușoare și populiste – cu costuri majore pentru cei cinstiți și cu toleranță totală pentru rețelele care drenează miliarde din buget.
