Democrația este frumoasă pentru că oricând cei aflați la Putere pot ajunge în Opoziție și invers. Câștigătorii de astăzi pot fi perdanții de mâine, iar teama de a nu pierde Puterea este cel mai important motiv pentru corupție. Nimic nu corupe mai tare decât sentimentul că, după ce ai simțit gustul dulce al Puterii, vei pierde poziția care ți-a conferit privilegiul de a decide în numele celorlalți.
Când spectrul pierderii Puterii se manifestă tot mai puternic, unii lideri nu pot accepta realitatea că poporul nu îi mai vrea. Sau că oamenii din popor vor altceva: vor un altfel de leadership, vor o altfel de comunicare, vor mai mult respect din parte conducătorilor, vor mai multă implicare, vor mai multă empatie sau, pur și simplu, vor mai mult profesionalism. Indiferent de motive, îndreptățite sau nu, decizia ultimă este a poporului. Cu alte cuvinte, poporul nu greșește niciodată, căci el își stabilește singur de către cine să fie condus.
Problema cea mare apare atunci când cei care au deținut Puterea nu vor să o predea. Cu alte cuvinte deturnează alegerile. Le fraudează sau le anulează! Până acum am fost conștienți și am trăit suspiciunea, bine conturată și alimentată de diverse dovezi, cum că am fost martorii unor fraude, dar nu le-am putut dovedi până la capăt. Cum altfel să interpretăm votul de la Ambasada României din Paris, la alegerile prezidențiale din 2009? Cum altfel să interpretăm votul pentru stabilirea Primarului la sectorul 1, din 2020? Pe oricine veți întreba, doar despre aceste două momente, va zâmbi cu subînțeles și va da din cap în semn de lehamite…
Dar niciodată nu am crezut că vom putea anula un scrutin electoral atât de important, doar pentru că nu a ieșit câștigător unul dintre cei doi candidați ai Puterii, reprezentate de partidele PSD și PNL. Tot ce a urmat este ca într-un carusel al minciunilor. Cu fiecare nouă minciună am fost nevoiți să o acoperim cu o minciună și mai mare. Pur și simplu, bruma de credibilitate de care se mai bucurau reprezentații Puterii s-a spulberat, iar în hora frăției pentru păstrarea privilegiilor cu orice preț s-au încins reprezentanții unor alte instituții, fix cele care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii.
Cu alte cuvinte, reprezentanții Justiției au trecut evident de partea celor care dețin Puterea politică și au siluit legea în fel și chip. Nici măcar nu doresc să discut despre cum s-a ajuns aici, ci doresc să arăt că cei de la Putere nici nu mai respectă legea, pentru că nu le mai este teamă de nimic. Pur și simplu judecătorii se comportă precum niște umili membri de partid PSD și/sau PNL, iar procurorii s-au transformat în simple cozi de topor, fără nici o altă utilitate.
Suntem în campanie electorală. Mai avem încă o săptămână și gata. Dar, ce să vezi? Ilie Bolojan, din funcția de președinte interimar al României, face campanie electorală pentru unul dintre candidați, adică pentru Crin Antonescu. Este una dintre cele mai grave ilegalități, ea fiind trecută cu vederea de Biroul Electoral Central. Nu tu vreo amendă, nu tu vreo interdicție, iar televiziunile pro-Putere au tăcut mâlc. Păi cum așa? Parcă Președintele României este președintele tuturor românilor, ori Ilie Bolojan ne-a demonstrat că el este doar președintele peneliștilor.
Este o sfidare posibilă, doar atunci când știi că nici un judecător nu România nu crâcnește. În octombrie-noiembrie 2024, l-a văzut cineva pe Iohannis să intervină în favoarea vreunui candidat? Nu. În toată istoria recentă, de 35 ani, nici un Președinte al României nu și-a permis să încalce legea, respectiv să se implice în campania electorală. Ilie Bolojan, are comportamentul unui țăran care a intrat cu cizmele murdare de noroi în Palat, doar pentru că este jupân, cam cum au intrat bolșevicii peste ultimul țar al Rusiei. Comportamentul său de ghiolban nu a fost taxat de nici un jurnalist cu pretenții, așa că cei mai mulți dintre noi cred că așa ceva nu este nici o problemă.
Sunt consternat de faptul că însuși Crin Antonescu a acceptat această situație și nu s-a opus. El a fost președinte interimar al României, când Traian Băsescu a fost suspendat, și știe ce înseamnă greutatea celei mai înalte funcții din statul român. Trebuia să fie primul care să spună „nu am nevoie de suportul nimănui”, cu atât mai puțin de ajutorul venit din parte președintelui interimar. Iar tupeul de neam prost al lui Bolojan este că a transmis un mesaj de tipul transfer de notorietate de la cel cunoscut și apreciat de români către un novice, care are nevoie de ajutor și o bătaie pe umăr din partea șefului. Pentru mine această scenă, acest gest are niște conotații cu pretenția de revelație.
Crin Antonescu este doar o marionetă pe care Bolojan o ghidonează cum vrea el. Crin Antonescu a acceptat fără probleme rolul de papagal scos la înaintare de PNL. Crin Antonescu este garanția că legea va fi la fel de opțională ca și până acum pentru indivizii aflați la Putere. Crin Antonescu este expresia clară a neschimbării. Crin Antonescu, dacă va câștiga, va intra într-un nou concediu, de minimum 5 ani, chiar ceva mai plăcut decât cel din ultimii 10 ani.
Cât despre celălalt candidat la Președinție, care ne oferă onestitate nesfârșită, se plimbă cu mașina Primăriei Capitalei în campanie electorală. N-ai cum, decât să taci și să fii onest până la capăt. Din păcate, judecătorii noștri sunt doar niște oameni cu studii juridice, care caută să explice în termeni cât mai greu de înțeles, că orice fărădelege comisă de reprezentanții Puterii este perfect justificată și nu reprezintă nici o problemă, iar toate acțiunile legale ale celorlalți sunt infracțiuni care trebuie pedepsite exemplar. În România poți muri cu dreptatea în brațe sau poți face orice tâmpenie îți trece prin cap, că nu pățești nimic. Depinde doar din ce partid faci parte, dar și de poziția din partid. În rest, sunt povești de adormit democrația.
