Negocierile pentru pace dintre SUA și Rusia, avansează rapid și cu rezultate concrete. Cum ar spune Trump, sunt negocieri consistente și productive. Pentru cine înțelege, negocierile se duc pe două paliere: unul exclusiv între SUA și Rusia, care le privesc exclusiv pe cel două puteri, și unul în care se discută și despre Ucraina. Până acum s-a bătut palma rapid pe câteva dosare, însă, în ciuda negocierilor care merg bine, ofensiva rușilor pe frontul de luptă se desfășoară în continuare.
Presa din România își dă toată osteneala și se străduiește să ne convingă despre dificultatea negocierilor cu Rusia. Evident, Putin este un om cu care nu merită să stai de vorbă, dar nici Trump nu este cu mult mai breaz. În realitate, echipele de negociatori ruși și americani, au făcut pași importanți, care s-au și concretizat în fapte. Mai întâi, armată rusă nu va mai bombarda infrastructură energetică a Ucrainei, iar de a doua zi au continuat bombardamentele, dar țintele alese au respectat acest angajament. Deci rușii s-au concentrat pe alt tip de ținte. Luat în parte numai acest angajament, el reprezintă un pas înainte pentru realizarea unei păci durabile, pentru că, pas cu pas, începe apropierea între pozițiile celor două părți. Negocierile înseamnă, de fapt, identificarea unor valori comune, care pot fi respectate de ambele părți, un compromis acceptabil care să permită ulterior un compromis și mai mare.
Pe de altă parte, concesiile rușilor sunt însoțite de cerințe. Pretenția finală a rușilor este legată de teritoriu și de recunoașterea internațională a situației actuale, dar până acolo drumul este lung și sinuos, cu o mulțime de piedici și capcane întinse de ambele părți, unde fiecare trebuie să dovedească faptul că sunt dispuși să cedeze ceva pentru a obține ceea ce își doresc. Pretențiile rușilor sunt, acum, legate de situația banilor Rusiei blocați de Occident, care se ridică la peste 200 miliarde de dolari. Tot acum s-a pus și problema ridicării sancțiunilor impuse Rusiei, precum și garantarea siguranței transportului maritim, astfel încât navele rusești să nu mai fie arestate în Marea Nordului, de exemplu.
Sunt foarte multe capitole în discuție acum, dar ele sunt doar un fel de preambul la negocierile propriu-zise pentru pace. Este un fel de act de bunăvoință de ambele părți, care să demonstreze faptul că și SUA și Rusia își doresc să negocieze o pace durabilă. Și, deocamdată, ambele părți se dovedesc a fi amabile una cu cealaltă. Rusia este cea care are de câștigat mult mai mult decât SUA la acest moment. În relația directă dintre cele două super-puteri, Trump încearcă să repare tot ce au făcut greșit Administrațiile Obama și Biden. Extinderea NATO și slăbirea Rusiei este o abordare greșită, fără vreun câștig major pentru SUA. Un parteneriat între SUA și Rusia pare a fi mult mai avantajos pentru ambele părți, mai ales dacă ai o gândire de om de afaceri.
În plan strict militar, SUA a purtat un război cu Rusia, dar indirect, prin intermediul Ucrainei. Practic cei mai mari perdanți ai acestui conflict sunt ucrainenii, care se văd cu o țară mult mai mică față de acum 12 ani, cu o populație decimată și cu o infrastructură la pământ. Este o țară distrusă din cauza unor ambiții prostești. Lozinci precum ne batem până la victoria finală sau o să îi aruncăm pe ruși în mare se dovedesc acum a fi pură propagandă pentru creierele înfierbântate și pentru cei care confundă jocurile pe computer cu realitatea crudă. Ucraina va obține doar ceea ce vor negocia rușii cu americanii. Pretențiile Ucrainei nici nu mai contează, pentru că are statut de înfrânt, care cere îndurare. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât Ucraina are mai mult de pierdut.
Zilele acestea se dovedește că marea strategie a lui Zelenski de a intra cu armata pe teritoriul Rusiei, în Regiunea Kursk, a fost falimentară. Aventura începută în luna august anului trecut se apropie de sfârșit. Astăzi mai sunt doar trei sate pe care armata rusă le are de eliberat, pentru a curățata teritoriul Rusiei de prezența armatei ucrainene. Reacția Ucrainei? Absolut de neînțeles! Câteva zeci sau sute de kilometri mai la sud, a intrat pe teritoriul Rusiei, în Regiunea Belgorod, dar cu mult mai puțină eficiență, cu mult mai puțin aplomb. Intenția lui Zelenski de a avea o monedă de schimb la negocieri, teritoriu contra teritoriu, s-a dus. Gata, a pierdut și partida asta! Cine l-a sfătuit și cine i-a hrănit orgoliul, rău a făcut. Rău a făcut mai ales poporului ucrainean, căci pierderile din Kursk au fost pe cât de mari, pe atât de inutile.
Problema în aceste negocieri pentru pace este că europenii nu sunt nicăieri. Degeaba încearcă să bage și ei capul în poză, pentru că ei nu au ce oferi, nu au ce negocia. Deschiderea pieței rusești pentru companiile vest-europene se va face selectiv, așa cum deja a fost anunțată Shell, că nu va putea să intre în Rusia fără să plătească mai întâi despăgubiri de peste 1,5 miliarde dolari. Încetarea ostilităților nu înseamnă și o reluare a jocului de acolo unde a fost întrerupt. Rușii au fost puși în situația să tragă din greu pentru a compensa sancțiunile internaționale și să găsească soluții. Odată găsite aceste soluții, nu mai este atât de mare nevoie de capitalul vest-europenilor. În plus, rușii sunt orgolioși și nu uită așa ușor că rachetele britanice și franceze au omorât soldați ruși, deci ostilitatea nu va trece peste noapte.
Negocierile vor continua, dar până la acordul final aceste negocieri se vor purta cu Rusia în calitate de câștigător al acestui război. SUA, pentru a nu-și recunoaște înfrângerea, va juca rolul „salvatorului”. Vai, ce s-ar fi ales de Ucraina dacă nu intervenea SUA? Lucrurile sunt mereu complicate, pentru că ipocrizia ne facem să percepem diferit un război, deși cu toții suntem martori la același eveniment.
