“Mona Lisa”, una dintre cele mai studiate picturi din lume, are încă secrete de spus. Oamenii de ştiinţă au folosit recent raze X pentru a analiza structura chimică a unei mici suprafeţe din pictură, iar descoperirile sugerează că Leonardo da Vinci ar fi putut experimenta cu stilul său în timpul creării picturii.
Prezenţa compusului chimic rar, numit “plumbonacrit”, a confirmat o teorie de lungă durată a istoricilor de artă, conform căreia Leonardo ar fi folosit pulbere de oxid de plumb pentru a îngroşa şi usca straturile de vopsea ale “Giocondei”.
“A fost o persoană căreia îi plăcea să experimenteze, iar fiecare dintre picturile sale este complet diferită din punct de vedere tehnic”, a declarat pentru Associated Press Victor Gonzalez, autorul principal al studiului şi chimist la CNRS din Franţa.
Cât de incredibil a fost să se detecteze chiar şi plumbonacritul!
Oamenii de ştiinţă de la CNRS, un organism de cercetare proeminent, au colaborat cu istorici de artă în cadrul proiectului. “În acest caz, este interesant să vedem că într-adevăr există o tehnică specifică pentru stratul de vopsea al Giocondei”, a adăugat Gonzalez. “Sunt multe, multe alte lucruri de descoperit, cu siguranţă. Abia zgâriem suprafaţa”, a mai declarat Gonzalez. “Ceea ce spunem noi este doar o cărămidă în plus în cunoaştere”.
Cercetarea subliniază cât de incredibil a fost să se detecteze chiar şi plumbonacritul, având în vedere rămăşiţele sale minuscule: pata de vopsea era aproape invizibilă cu ochiul liber şi mai subţire decât un fir de păr. Oamenii de ştiinţă au examinat structura sa atomică folosind raze X produse de un sincrotron, o maşină care accelerează particule încărcate prin intermediul unor elemente magnetice până când acestea ating aproape viteza luminii.
Deşi rară, nu este prima dată când mineralul a fost detectat în operele vechilor maeştri. Gonzalez şi echipa sa au găsit o pictură de Rembrandt, sugerând că aceleaşi reţete de vopsea, sau unele foarte asemănătoare, au fost transmise de-a lungul secolelor.
