Lovitură pentru Uniunea Europeană! Gazul natural lichefiat importat pe care și-a fundamentat blocul comunitar strategia energetică se dovedește a avea o amprentă de carbon net superioară în comparație cu cărbunele, eliminat din exploatare de politicile verzi prevăzute de Buxelles în Green Deal.
Lovitură pentru Uniunea Europeană! Importurile de GNL, o alegere proastă
Lovitură pentru Uniunea Europeană! Strategiile gândite de factorii de decizie europeni se dovedesc falimentare în raport chiar cu propriile principii vizând reducerea de emisii de gaze cu efect de seră.
Uniunea Europeană este cel mai mare importator de gaz natural lichefiat – GNL din lume, în condițiile în care a importat în 2023 peste 120 de miliarde de metri cubi de GNL.
Cei mai mari importatori de GNL din UE sunt Franța, Spania, Olanda, Belgia și Italia.
După ce Comisia Europeană a impus închiderea minelor de cărbune din țările membre ale blocului comunitar, în cadrul programului Green Deal, pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră și după ce s-a renunțat la gazele rusești, importurile de GNL au rămas principala strategie a Bruxellesului pentru a asigura resursele energetice ale statelor membre UE.
Astfel, impunerea de către Comisia Europeană a sancțiunilor economice împotriva Federației Ruse, după declanșarea războiului din Ucraina și renunțarea la gazele rusești au presat statele membre ale UE să își dezvolte în mai mare măsură infrastructura GNL.
O serie de investiții planificate sunt tratate drept proiecte de interes comun ale UE, prin urmare beneficiază de proceduri simplificate și, în unele cazuri, de cofinanțare prin Mecanismul pentru interconectarea Europei.
Datorită acestor investiții, capacitatea UE de import de GNL a crescut cu 40 de miliarde de metri cubi în 2023 și se preconizează că vor deveni disponibili încă 30 de miliarde de metri cubi în 2024, potrivit site-ului Consiliului European.
Lovitură pentru Uniunea Europeană! Studiul care aruncă în aer planurile Bruxellesului
Dar iată că un studiu realizat la Universitatea Cornell și publicat în revista Energy Science & Engineering arată că GNL emite cu 33% mai mult carbon decât cărbunele, scrie site-ul australian Renew Economy, specializat în știri și analize despre energia verde.
Doctorul Robert Howarth de la Universitatea Cornell, unul dintre cei mai importanți oameni de știință din lume în domeniul metanului, susține că GNL este un emițător mai mare de dioxid de carbon (CO2) decât cărbunele.
De-a lungul întregului ciclu de viață, GNL se dovedește o soluție energetică sensibil mai puțin verde în comparație cu cărbunele, la producția căruia din surse proprii a renunțat Uniunea Europeană pentru a importa gaz natural lichefiat.
Trebuie precizat că, în trimestrul doi din 2024, ultimele date disponibile, aproape jumătate (46%) din importurile de GNL realizate de Uniunea Europeană au provenit din Statele Unite ale Americii, potrivit Eurostat.
Alți furnizori importanți sunt Rusia, cu 16,8% din total (Uniunea Europeană s-a dovedit incapabilă să renunțe total la importurile de produse energetice din Federația Rusă, așa cum s-a spus în declarațiile politice), Qatarul, cu 11,9% și Algeria cu 11%.
Cu cât distanțele mai lungi, cu atât emisiile mai mari
Cercetările lui Haworth s-au concentrat tocmai pe exporturile de gaze de șist din SUA, principalul furnizor de GNL al Uniunii Europene, o industrie care a luat amploare în anii 2000.
Trebuie arătat că, în timp ce în Uniunea Europeană se vorbește insistent despre tranziția ecologică și eliminarea utilizării gazelor naturale ca sursă de energie, SUA nu sunt în prezent doar cel mai mare producător mondial de gaze naturale, dar au devenit în 2023 și cel mai mare exportator de GNL din lume, învingând Quatar și Australia.
Studiul a măsurat emisiile de metan și CO2 create de instalațiile de extracție, depozitare și procesare a gazelor și de la conductele de înaltă presiune care aduc gaz la instalațiile de lichefiere a GNL, împreună cu procesele de lichefiere, transport și regazeificare, precum și de ardere de către utilizatorul final.
Howarth a descoperit că gazul produs intern din SUA, folosit acasă pentru energie electrică, are o amprentă de gaze cu efect de seră similară cărbunelui, pe întreg ciclul de viață.
Dar amprenta GNL, care necesită procesare suplimentară și transport suplimentar, este mai mare chiar și atunci când distanțele de transport sunt scurte.
”Amprenta de gaze cu efect de seră pentru GNL este cu 28% mai mare decât cea a cărbunelui pentru cele mai scurte distanțe de transport pe mare și cu 46% mai mare în cazul distanțelor lungi”, concluzionează studiul.
Arderea GNL pentru combustibil reprezintă aproximativ o treime din amprenta totală de carbon, restul de 66% revenind proceselor de extracție, lichefiere, transport și regazeificare.
GNL importat de UE din SUA: Plus 46% amprenta de carbon față de cărbune
Compararea emisiilor ciclului de viață pe o perioadă de 20 de ani a condus la o cifră de 160 g echivalent CO2/MJ pentru GNL față de 120 g echivalent CO2/MJ pentru cărbune. Autorul studiului spune că acest lucru se datorează faptului că emisiile de metan din extracția gazelor fosile sunt mai mari decât cele ale cărbunelui.
”În mod clar, emisiile de gaze cu efect de seră din GNL trebuie să fie mai mari decât din gazul natural din care este produs, din cauza energiei necesare pentru lichefierea gazului, transportul GNL și regazeificarea acestuia. Numai procesul de lichefiere este foarte mare consumator de energie.”, explică studiul citat.
La acesta se adaugă, așa cum am arătat, procesul de transport al GNL, care în cazul importurilor realizate de Uniunea Europeană din SUA nu presupune distanțe scurte pe mare, deci în cazul concret al gazului natural lichefiat importat de țările blocului comunitar amprenta de gaze cu efect de seră este cu 46% mai mare decât în cazul cărbunelui, o adevărată lovitură pentru Uniunea Europeană.
CITIȚI ȘI: GPL: cât de periculoase sunt mașinile care folosesc acest (oficiuldestiri.ro)