Turcia a făcut o mișcare strategică importantă în politica sa externă, solicitând oficial aderarea la grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), o alianță formată din economii emergente care își propune să își consolideze influența globală.
Această decizie este privită ca parte a eforturilor președintelui Recep Tayyip Erdogan de a poziționa Turcia într-o lume din ce în ce mai multipolară, în timp ce încearcă să-și îmbunătățească relațiile atât cu Estul, cât și cu Vestul.
Potrivit Bloomberg, Turcia a depus cererea de aderare la BRICS în contextul frustrărilor legate de lipsa de progrese în discuțiile de aderare la Uniunea Europeană, proces care durează de decenii. De asemenea, disensiunile crescânde cu ceilalți membri NATO, în special după ce Turcia a menținut legături strânse cu Rusia în urma invaziei Ucrainei, au contribuit la această decizie.
Turcia vrea relații echilibrate atât cu Estul, cât și cu Vestul
Această mișcare reflectă o reevaluare a politicii externe de la Ankara, care încearcă să își extindă și să își diversifice alianțele, în timp ce continuă să își mențină rolul important în cadrul NATO. Erdogan a subliniat necesitatea pentru Turcia de a cultiva relații echilibrate atât cu Estul, cât și cu Vestul, sugerând că orice altă abordare ar putea dăuna intereselor naționale ale Turciei.
„Turcia poate deveni o țară puternică, prosperă, prestigioasă și eficientă dacă își îmbunătățește simultan relațiile cu Estul și Vestul. Orice altă metodă decât aceasta nu va aduce beneficii Turciei, ci îi va face rău.”, a declarat Erdogan la Istanbul.
Solicitarea Turciei de aderare la BRICS vine într-un moment în care geopolitica globală trece prin schimbări semnificative, iar țări precum Turcia caută să se adapteze noilor realități internaționale. Deși Ministerul de Externe și președinția turcă nu au comentat oficial această solicitare, este clar că Ankara vede BRICS ca o oportunitate de a-și spori influența pe scena globală.
Ce este, de fapt, BRICS
Turcia, sub conducerea președintelui Recep Tayyip Erdogan, își continuă eforturile de a-și diversifica alianțele globale și de a-și consolida influența pe scena internațională printr-o cerere oficială de aderare la grupul BRICS.
Această organizație, inițial formată din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, și-a extins recent rândurile prin acceptarea a patru noi membri: Iran, Emiratele Arabe Unite, Etiopia și Egipt. De asemenea, Arabia Saudită a fost invitată să adere, dar încă nu a acceptat formal invitația.
Turcia vede în BRICS o alternativă la instituțiile financiare dominate de Occident, precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, și o oportunitate de a-și întări cooperarea economică cu puteri emergente ca Rusia și China. În plus, aderarea la BRICS ar putea permite Turciei să devină un centru de export pentru gaze naturale provenind din Rusia și Asia Centrală, un obiectiv strategic pe care administrația Erdogan îl urmărește cu interes.
Turcia vrea și în Uniunea Europeană
Eforturile Turciei de a adera la BRICS vin în contextul unor tensiuni continue cu aliații occidentali, inclusiv cu NATO, și al frustrărilor legate de stagnarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, un proces început în 2005 și marcat de multiple obstacole, inclusiv preocupările UE privind deficiențele democratice ale Turciei. Cu toate acestea, Turcia nu abandonează complet ideea de a deveni membru al UE, ci încearcă să mențină o abordare echilibrată între Est și Vest.
Erdogan și partidul său, AKP, consideră că Turcia poate avea o influență globală mai mare prin diversificarea relațiilor internaționale și prin aderarea la organizații care oferă oportunități economice și politice alternative. Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a subliniat că BRICS contribuie la diversitatea abordărilor în sistemul economic global și că Turcia dorește să fie parte din acest proces.
Pe lângă discuțiile pentru aderarea la BRICS, Turcia încearcă să revitalizeze și negocierile cu Uniunea Europeană, pe care o consideră încă o „țintă strategică”. Această strategie duală reflectă dorința Turciei de a-și maximiza influența în ambele sfere, profitând de oportunitățile economice și politice oferite atât de Est, cât și de Vest.
